ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 16.09.2020

2ra-1123/20 — încasarea cheltuielilor pentru dezvoltare profesională, încasarea plătilor salariale restante, repararea prejudiciului

HOTĂRÂRE

16.09.2020

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: încasarea cheltuielilor pentru dezvoltare profesională, încasarea plătilor salariale restante, repararea prejudiciului
Temei legal: temeiurile declararii recursului, ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

2ra-1123/20 — încasarea cheltuielilor pentru dezvoltare profesională, încasarea plătilor salariale restante, repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1123/20

Prima instanță – (Judecătoria Chișinău sediul Centru) jud. V. Holban

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: L. Bulgac, V. Buhnaci, I. Dutca

ÎNCHEIERE

16 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat Gheorghe Popa,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Inspectoratului

General al Poliției împotriva lui Gheorghe Popa cu privire la încasarea cheltuielilor

pentru dezvoltare profesională,

cererea reconvențională a lui Gheorghe Popa împotriva Inspectoratului

General al Poliției cu privire la încasarea plăților salariale restante, repararea

prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 11 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 23 februarie 2018, Inspectoratul General al Poliției a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Gheorghe Popa, prin care a solicitat încasarea de

la Gheorghe Popa în beneficiul Inspectoratului General al Poliției a sumei de 14 563

de lei, care este constituită din cheltuielile suportate pentru dezvoltare profesională.

În motivarea acțiunii s-a indicat că prin ordinul Inspectoratului General al

Poliției nr. 838 ef. din 1 decembrie 2015, Gheorghe Popa a fost numit în funcția de

ofițer de sector interimar al Sectorului de poliție nr. 5 (str. Vîrnav 1) al

Inspectoratului de Poliție Centru al Direcției de poliție a municipiului Chișinău a

Inspectoratului General al Poliției.

La 2 decembrie 2015, în temeiul dispoziției Inspectoratului General al Poliției

nr. 34/3-428, Gheorghe Popa a fost delegat la cursurile de formare profesională

inițială în cadrul Academiei „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne,

pentru perioada 7 decembrie 2015 – 11 martie 2016.

Prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 464 ef. din 19 octombrie

2017, în conformitate cu art. 38 alin. (1) lit. a) din Legea privind funcționarul public

cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie

2016, a fost încetat serviciul și contractul individual de muncă cu pârâtul, la cererea

personală.

Având în vedere prevederile art. 17 alin. (1), (5) din Legea cu privire la

activitatea Poliției și statutul polițistului, pct. 1, 3, 6 subpct.1) din Anexa nr. 6

„Modul de întocmire a angajamentului scris al funcționarului public privind

activitate în serviciul public după absolvirea formelor de dezvoltare profesională” la

Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a

prevederilor Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, a relevat

reclamantul că la 1 decembrie 2015, pârâtul a semnat angajamentul nr. 1058 al

funcționarului public (inclusiv cu statut special) privind activitatea în cadrul

Ministerului Afacerilor Interne după absolvirea formelor de dezvoltare profesională,

conform căruia s-a obligat după absolvirea cursurilor de dezvoltare profesională în

cadrul Academiei „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne cu o durată de

90 zile, să activeze în cadrul Ministerului Afacerilor Interne pe o perioadă de 2 ani.

Astfel, conform angajamentului, pârâtul s-a obligat să restituie integral

Ministerului Afacerilor Interne cheltuielile suportate pentru dezvoltarea sa

profesională, inclusiv salariul încasat pe perioada aflării la instruire, calculate în

condițiile legislației în vigoare, în cazul în care nu va activa în cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, după absolvirea cursurilor menționate, întreaga perioadă

specificată în angajament.

Deoarece Gheorghe Popa nu a activat în Ministerul Afacerilor Interne întreaga

perioadă specificată în angajament după absolvirea cursurilor de dezvoltare

profesională, pentru a încerca soluționarea litigiului apărut pe cale extrajudiciară, la

27 noiembrie 2017, acesta a fost somat referitor la restituirea benevolă și imediată a

cheltuielilor suportate de către Inspectoratul General al Poliției pentru dezvoltarea

profesională în sumă de 14 563 de lei, sumă achitată lui Gheorghe Popa cu titlul de

salariu din contul Inspectoratului General al Poliției, însă a refuzat achitarea fără a

prezenta motivele.

Pretențiile s-au întemeiat în baza dispozițiilor art. 8, 512-514, 572 din Codul

civil, Legii cu privire la activitatea poliției și statutul polițistului și Anexei nr. 6

„Modul de întocmire a angajamentului scris al funcționarului public privind

activitate în serviciul public după absolvirea formelor de dezvoltare profesională”

din Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009, art. 39, 166, 167, 206 din

Codul de procedură civilă.

La 11 februarie 2019, Gheorghe Popa a depus cerere reconvențională împotriva

Inspectoratului General al Poliției, prin care a solicitat încasarea din contul

Inspectoratului General al Poliției a salariului neplătit în mărime de 28 256,48 de lei,

repararea prejudiciului material cauzat prin neasigurarea condițiilor de muncă

corespunzătoare în mărime de 12 980 de lei și repararea prejudiciului moral estimat

în sumă de 51 236 de lei.

În motivarea acțiunii reconvenționale, Gheorghe Popa a invocat că la 1

decembrie 2015, prin ordinul nr. 838 ef. a fost angajat în cadrul Inspectoratului de

Poliție Centru al Direcției de poliție a municipiului Chișinău a Inspectoratului

General al Poliției, în funcția de ofițer de sector interimar al sectorului de poliție

nr.5.

Prin dispoziția nr. 34/3-428 din 2 decembrie 2015 cu privire la delegare la

cursurile de formare profesională inițială, a fost delegat la cursuri de formare

profesională inițială în cadrul Academiei „Ștefan cel Mare” a MAI pentru perioada

de 7 decembrie 2015 – 11 martie 2016.

În decursul acestor 3 luni, a fost detașat pentru perioada 9 ianuarie 2016 – 31

ianuarie 2016, pentru desfășurarea stagiului de practică în cadrul IP Centru al DP

mun. Chișinău.

La 7 decembrie 2015, a semnat contractul individual de muncă nr. 10818,

angajator fiind Ministerul Afacerilor Interne, fiind angajat în calitate de ofițer de

sector al Sectorului de poliție nr. 5 (str. Vîrnav 1), ulterior, în baza raportului depus

la 12 ianuarie 2016, a fost transferat în calitate de Ofițer de Urmărire al SUP a IP

Centru a DP mun. Chișinău.

La 19 octombrie 2017, prin ordinul nr. 464 ef. al șefului adjunct al IGP, raportul

de muncă a fost încetat, pe motiv de demisie.

Gheorghe Popa a subliniat că a activat în cadrul Inspectoratului de Poliție

Centru al DP mun. Chișinău al Inspectoratului General de Poliție o perioadă de 1 an

și 11 luni.

A precizat că potrivit pct. 8 din contractul individual de muncă nr. 10818 din 7

decembrie 2015, încheiat între părțile litigante, durata săptămânii de lucru este de 40

ore.

La fel, art. 100 alin. (1) din Codul muncii, stabilește că durata zilnică normală

de muncă este de 8 ore și alin. (3) stabilește durata de 40 ore per/săptămână.

Conform Capitolului VII secțiunea 6 din Instrucțiunea referitoare la

organizarea activității de urmărire penală în cadrul Inspectoratului General al Poliției

al MAI, lângă unitățile de gardă ale IGP al MAI, conducătorul acestora în

conformitate cu graficul respectiv, constituie zilnic grupul sau, în dependență de

situația operativă, mai multe grupuri operative și de urmărire penală, care activează

pe parcursul a 24 de ore, în următoarea componență: ofițerul de urmărire penală-

superior al grupului, ofițerul de investigații, inspectorul de sector, specialistul

criminalist, inspectorul serviciului supraveghere transport și circulație rutieră, după

caz, și alți angajați ai organelor de poliție.

Așadar, contrar prevederilor Codului muncii, dar și contractului individual de

muncă, a fost obligat să presteze muncă câte 24 ore pe zi.

Totodată, a obiectat că i-a fost încălcat și dreptul lui de a fi remunerat pentru

munca sa, or nu a fost remunerat pentru orele de muncă ce depășeau 8 ore pe zi și

40 ore pe săptămână.

A mai notat că a fost implicat, în nenumărate rânduri, și în activitatea de

menținere a ordinii publice.

Astfel, munca suplimentară, după caz și în zilele de odihnă, s-a realizat sub

două forme.

Cel mai des angajatorul supunea la munca suplimentară și anume, 24 ore per/zi

atunci când era în serviciul diurn, iar pe parcursul a unui an și 11 luni de câteva ori

pe lună era implicat în serviciu a câte 24 ore de muncă continuă.

Aflarea lui în serviciu înseamnă preluarea postului în serviciul diurn de la ora

08:00 dimineața până la aceiași oră a doua zi, în acest interval de timp dânsul

recepționa toate sesizările cetățenilor, înregistra materialul procesual corespunzător

și se deplasa la locul săvârșirii infracțiunii, în caz de chemare și efectua acțiuni de

urmărire penală care nu sufereau amânare.

A explicat că încălcarea gravă a drepturilor lui nu se atestă doar prin impunerea

la munca peste program contrar legislației, dar și prin neplata acestei munci

efectuate, cele 16 ore de muncă pe zi în timpul săptămânii de luni-vineri nu au fost

achitate niciodată, iar în zilele de sâmbătă - duminică nu au fost achitate 24 ore de

muncă efectuate în cadrul serviciului diurn.

Conform foilor de achitare a salariului se confirmă că pentru toate zilele

săptămânii sunt incluse câte 8 ore pentru fiecare zile de luni până vineri, iar munca

în zilele de sâmbătă, duminică rămânând neachitată.

Astfel, suma inclusă în calitate de salariu neachitat pentru orele implicate în

grupe operativă, constituie 26 456,48 de lei și respectiv, 1 800 de lei, iar în total

28 256,48 de lei.

A doua modalitate prin care a muncit, fără să-i fi fost calculat și achitat salariul

este implicarea la asigurarea ordinii publice în timpul liber (sâmbătă și/sau

duminică) și sărbători.

Prin anexa la dispoziția eliberată de către IP Centru nr. 46 din 24 octombrie

2016 cu privire la implicarea în MOP pe parcursul desfășurării alegerilor

Președintelui Republicii Moldova din 30 octombrie 2016, ce constituie o zi de

duminică, dânsul a fost implicat pe un termen de 40 ore, 24 ore înaintea zilei de

alegeri, pentru păzirea buletinelor de vot și asigurarea ordinii publice în încăperile

unde urmau să fie efectuate alegerile, 16 ore asigurarea ordinii publice în ziua votării

până la deplasarea comisiei de votare la sediul Primăriei Municipale.

Prin planul cu privire la organizarea și asigurarea ordinii publice pe parcursul

vizitei de lucru în Republica Moldova a lui Dimitrii Rogozin, Viceprim-ministru al

Federației Ruse în perioada de 5 - 6 iulie 2016, de asemenea, a fost implicat la

menținerea ordinii publice.

Zilele respective au fost în cursul săptămânii și au fost ore când a fost asigurată

menținerea ordinii publice și peste programul de muncă. Orele respective nu au fost

incluse în ore de lucru și respectiv, nu au fost achitate.

Prin dispoziția nr. 85 din 13 mai 2017 cu privire la asigurarea ordinii și

securității publice pe parcursul desfășurării întrunirilor în mun. Chișinău, la 14 mai

2017, într-o zi de duminică, orele muncite suplimentar nefiind achitate.

Prin dispoziția nr. 110 din 9 iunie 2017 cu privire la asigurarea ordinii și

securității publice pe parcursul desfășurării întrunirii în mun. Chișinău, la 11 iunie

2017, a fost implicat în serviciu pentru menținerea ordinii publice, orele de muncă

suplimentare nefiind achitate.

Totodată, a relatat că în fiecare zi, ziua de muncă se prelungea până aproximativ

la ora 18:00, uneori chiar mai mult, care se finisa de fiecare dată cu o ședință. Uneori,

ziua de muncă, începându-se chiar de la ora 07:00, orele de muncă suplimentare a

cărora angajatorul nu le-a dus evidența.

În rezultat, pentru orele de muncă prestate suplimentar celor indicate în

contractul individual de muncă, cât și în fișa postului, urma a fi remunerat

suplimentar, fapt care însă nu s-a produs, iar, în rezultat, dânsul nu a beneficiat de

plata salariului în mărime cuvenită, fiindu-i astfel încălcate drepturile de salariat.

A considerat că angajatorul i-a cauzat un prejudiciu considerabil ca urmare a

refuzului de a-l asigura cu materialele necesare exercitării funcției, fapt confirmat

prin răspunsul nr. 1546 din 29 iunie 2018, prin care Serviciul achiziții și logistică a

IGP al MAI i-a comunicat că a fost dotat cu următoarele: căciulă negru - o bucată,

costum de iarnă - un set, bocăni de iarnă - un set, mănuși - un set, birou dotat cu

mobilier și tehnică de calcul necesară.

Astfel, au fost depuse mai multe cereri, acestea fiind anexate la materialele

cauzei, IGP al MAI nu a prezentat un act de primire-predare a tehnicii de calcul care

o invocă, acest act neexistând, deoarece această tehnică de calcul nu i-a fost dată în

gestiune, iar cele invocate de pârât nu sunt confirmate prin copia actului de primire-

predare în folosință a tehnicii invocate în exercitarea atribuțiilor de serviciu fiindu-i

oferită doar căciulă negru - o bucată, costum de iarnă - un set, bocăni de iarnă - un

set, mănuși - un set.

La fel, a evidențiat că pârâtul nu l-a asigurat cu uniformă de vară, aceasta fiind

procurată din bani personali.

Așadar, din bani personali a procurat uniforma de serviciu necesară pentru

exercitarea atribuțiilor de serviciu: cămașă, pantaloni, chiteli (pulover), cravată,

epoleți, chipiu, echipament pentru care a achitat în jur de 2 490 de lei.

În calitate de ofițer de urmărire penală, din mijloace financiare personale, au

fost procurate: ținuta de serviciu, echipare de primăvara-toamnă, costum de zi

(pantaloni, sacou) - 1 700 de lei, cămașă - 260 de lei, cravată - 50 de lei, chipiu - 450

de lei, epoleți - 30 de lei, laptop HP 250 G6 2SX61EA - 4 600 de lei, printer HP

Laser pro Jet Ml 25 - 2 600 de lei, cartuș pentru printer Impreso IMP-

HC4092A/EP22 pt. HP - 300 de lei, încărcare cartuș printer, lunar - 70 de lei x 23

luni (perioada de activitate) - 1 610 de lei și foi A4 500 buc., lunar - 60 de lei x 23

luni (perioada de activitate) - 1 380 de lei.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 118, 172, 173, 185, 186 CPC,

art. 2, 3, 6, 8 din Anexa nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009.

La 21 mai 2019, Gheorghe Popa a depus cerere de concretizare a cererii

reconvenționale, solicitând admiterea acesteia, încasarea din contul pârâtului în

beneficiul lui a prejudiciului moral în mărime de 30 000 de lei, în total pentru salariul

neplătit și prejudiciul material de 51 236 de lei, în total suma de 81 236 de lei.

În motivarea acesteia a menționat că potrivit graficului disciplinelor pentru

formarea inițială a efectivului de ofițeri pentru perioada care a fost detașat la

cursurile de 90 zile, invocate în speță, se confirmă că perioada cursurilor de formare

inițială pentru care se solicită suma de bani invocată în cererea de chemare în

judecată, nu este de 90 zile calendaristice, așa cum prevede Hotărârea Guvernului

nr. 201 din 11 martie 2009, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, conform graficului se confirmă că perioada cursurilor nu este de 90 zile,

ci doar o perioadă de 7 săptămâni. Săptămânile 6-8, a fost detașat la practică în cadrul

IP Centru, unde a activat și nu a fost la cursuri. Săptămânile 12 și 13, de asemenea

nu a beneficiat de cursuri, în grafic se indică că nu a avut loc nicio lecție de sinteză,

în săptămâna 13 având loc doar examenele.

Potrivit ordinului nr. 174 din 14 mai 2019 cu privire la aprobarea

Regulamentului privind regimul de muncă și evidența timpului de muncă în Poliție,

se confirmă că conducerea Ministerul de Interne/Inspectoratul General al Poliției

conștientizează că colaboratorii de poliție sunt atrași la muncă peste durata normală.

Prin hotărârea din 11 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Inspectoratul General al

Poliției și cererea reconvențională înaintată de Gheorghe Popa.

S-a încasat de la Gheorghe Popa în beneficiul Inspectoratului General al Poliție

suma de 3 888,44 de lei cu titlul de cheltuieli pentru dezvoltare profesională.

S-a încasat de la Inspectoratul General al Poliției în beneficiul lui Gheorghe

Popa salariul suplimentar neachitat în mărime de 971,63 de lei și cu titlu de

prejudiciu moral sumă de 3 000 de lei.

În rest, cererea de cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul

General al Poliție și cererea reconvențională depusă de Gheorghe Popa, s-au respins

ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în speță sunt întrunite condițiile

prevăzute de pct. 8 din Anexa nr. 6 „Modul de întocmire a angajamentului scris al

funcționarului public privind activitatea în serviciul public după absolvirea formelor

de dezvoltare profesională” la Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009,

respectiv, Gheorghe Popa este obligat să restituie autorității publice cheltuielile

suportate pentru dezvoltarea sa profesională proporțional perioadei obligatorii de 2

ani neactivate în cadrul Ministerului Afacerilor Interne în mărime de 3 888,44 de lei.

Prima instanță a constatat că este parțial întemeiată pretenția din acțiunea

reconvențională cu privire la încasarea salariului neachitat, or potrivit tabelelor de

pontaj pentru perioada de lucru a lui Gheorghe Popa decembrie 2015 - octombrie

2017 în coroborare cu informația privind achitarea salariului, se atestă că munca

exercitată în perioada 14 mai 2017 ora 10:00-15:00, 11 iunie 2017 ora 10:50-14:50

și 1 octombrie 2017 ora 11:00-15:20, nu a fost retribuită în modul și ordinea

prevăzută, nefiindu-i retribuită munca suplimentară exercitată.

Cu referire la pretenția din acțiunea reconvențională privind repararea

prejudiciului moral, prima instanță a menționat că suma solicitată de Gheorghe Popa

este una exagerată, astfel, suma de 3 000 de lei drept pagubă morală este una

echitabilă.

Prin decizia din 11 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Gheorghe Popa.

S-a admis apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției.

S-a casat parțial hotărârea din 11 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, în partea prin care s-a încasat de la Gheorghe Popa în beneficiul

Inspectoratului General al Poliției suma de 3 888,44 de lei cu titlu de cheltuieli

pentru dezvoltare profesională și, în această parte, s-a emis o hotărâre nouă prin care:

S-a admis integral acțiunea Inspectoratului General al Poliției.

S-a încasat de la Gheorghe Popa în beneficiul Inspectoratului General al Poliție,

cu titlu de cheltuieli pentru dezvoltare profesională, suma de 14 563 de lei.

S-a încasat de la Gheorghe Popa în beneficiul Inspectoratului General al Poliție,

cu titlu de cheltuieli de judecată aferente judecării cauzei în prima instanță și instanța

de apel, suma de 560 de lei.

În rest, apelul declarat de Inspectoratul General al Poliție s-a respins ca fiind

neîntemeiat, iar hotărârea primei instanțe în partea prin care a fost admisă parțial

cererea reconvențională înaintată de Gheorghe Popa, s-a menținut.

Pentru a decide astfel, reieșind din faptul că Gheorghe Popa nu a activat în

organele Ministerului Afacerilor Interne după absolvirea cursurilor de dezvoltare

profesională, întreaga perioadă specificată în angajament, instanța de apel a

considerat că pretențiile înaintate de Inspectoratul General al Poliției sunt întemeiate

și urmează a fi admise integral, în sensul declarat, or prima instanță nu a luat în

considerație toate aspectele de fapt și de drept aplicabile la caz și nu a ținut cont că,

prin prisma legislației în vigoare, fostul angajat urmează să restituie fostului

angajator întreaga sumă în cuantum de 14 563 de lei.

Totodată, instanța de apel a reținut că potrivit informației care se conține în

tabelele de pontaj pentru perioada de lucru a lui Gheorghe Popa decembrie 2015 -

octombrie 2017, în coroborare cu informația privind achitarea salariului, rezultă că

munca exercitată în perioada 14 mai 2017 ora 10:00-15:00, precum și perioada

11 iunie 2017 ora 10:50-14:50 și 1 octombrie 2017 ora 11:00-15:20, nu a fost

retribuită în modul și ordinea prevăzută de lege, astfel nefiindu-i retribuită munca

suplimentară exercitată în afara orelor de program.

Prin urmare, a considerat ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe privind

temeinicia parțială a acțiunii reconvenționale, urmând a fi încasată din contul

Inspectoratului General al Poliției suma de 971,63 de lei în calitate de restanță la

plăți salariale pentru perioada anului 2017, iar pentru restul perioadelor invocate atât

în cererea reconvențională, cât și în cererea de apel, careva probe la materialele

cauzei nu a fost constate.

La 7 aprilie 2020, Inspectoratul General al Poliției a declarat recurs împotriva

deciziei din 11 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 8 iulie 2020 a Curții Supreme de Justiție, s-a considerat

inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției.

La 10 iulie 2020, Gheorghe Popa a declarat recurs împotriva deciziei din 11

martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a deciziei și emiterea unei decizii noi prin care să se admisă acțiunea

reconvențională, cu încasarea de la intimata salariului neplătit în sumă de 28 256,48

de lei, a sumei de 12 980 de lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin

neasigurarea condițiilor de muncă corespunzătoare, a sumei de 30 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral, 3 022,7 lei cu titlu de restanță a achitării salariului de 971,63 de

lei, în conformitate cu art. 330 alin. (2) din Codul muncii și, în cazul în care recursul

înaintat de către recurentul Gheorghe Popa va fi respins și va fi depus un alt recurs

de către Inspectoratul General al Poliției, respingerea cererii de recurs înaintată de

către Inspectoratul General al Poliției, privind casarea deciziei din 11 martie 2020,

cu menținerea acesteia și încasarea în beneficiul lui Gheorghe Popa a sumei de

3 022,7 lei, cu titlu de restanță a achitării salariului de 971,63 de lei, în conformitate

cu art. 330 alin. (2) din Codul muncii.

În motivarea recursului, recurentul Gheorghe Popa a exprimat dezacordul cu

soluția instanței de apel, invocând că decizia este neîntemeiată și pasibilă de a fi

casată în baza temeiurilor prevăzute de art. 432 alin. (2) lit. a), b) și c) din Codul

procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată recurentului la 24 mai 2020, prin intermediul poștei electronice (vol. II,

f.d. 250), cererea de recurs fiind depusă la 10 iulie 2020, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin referința din 21 iulie 2020 Inspectoratul General al Poliției a solicitat

respingerea recursului ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

39.

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Gheorghe Popa nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Gheorghe Popa.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dosarul nr. 2ra-1123/20

ÎNCHEIERE

16 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând cererea depusă de Gheorghe Popa cu privire la ridicarea excepției

de neconstituționalitate,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Inspectoratului

General al Poliției împotriva lui Gheorghe Popa cu privire la încasarea cheltuielilor

pentru dezvoltare profesională și cererea reconvențională a lui Gheorghe Popa

împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la încasarea plăților salariale

restante, repararea prejudiciului material și moral,