3ra-853/20 — cu privire la încălcarea drepturilor constituționale și legale prin îngrădirea accesului la justiție

Dosarul nr.3ra-853/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – M. Gandrabur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Malîi, E. Palanciuc, V. Clima

ÎNCHEIERE

09 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Valeriu Condrea,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

către Valeriu Condrea împotriva Ministerului Justiției cu privire la încălcarea

drepturilor constituționale și legale prin îngrădirea accesului la informație,

împotriva deciziei din data de 27 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de către Valeriu Condrea împotriva hotărârii din data

de 18 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 12 februarie 2019 Valeriu Condrea a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, prin care a solicitat constatarea încălcării drepturilor

constituționale și legale prin îngrădirea accesului la informația ce ține de efectuarea

procedurii de transfer a executării pedepsei în România.

În motivarea acțiunii Valeriu Condrea a menționat că, ispășind pedeapsa în

Penitenciarul nr. 4 – Cricova, s-a adresat la 22 decembrie 2015 către Ministerul Justiției

cu cerere de transfer din Republica Moldova în România pentru executarea ulterioară

a pedepsei penale.

În opinia reclamantului procesul de examinare a cererii de transfer a fost

tergiversat și i s-a îngrădit accesul la informație, ori de la data depunerii cererii și până

la data de 26 martie 2018, când Ministerul Justiției a refuzat transferul în România

pentru executarea pedepsei, a trecut o perioadă de 2 ani.

Reclamantul a mai menționat că toate răspunsurile primite de la Ministerul

Justiției referitor la transferul în România au avut loc numai după adresările acestuia

privind urgentarea procedurii de transfer, nici o informație referitor la transfer nu a

parvenit de la Ministerul Justiției, fără adresările sale directe.

De asemenea, a indicat că Ministerul Justiției abia la 30 noiembrie 2018 i-a adus

la cunoștință sentința penală nr. 37/2018 din 15 mai 2018, prin care a fost anulat

mandatul de executare a pedepsei nr. 61/2017 din 06 septembrie 2017, astfel consideră

că i-a fost îngrădit accesul la informare privind procedura de transfer.

Prin hotărârea din data de 18 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

s-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea depusă de către Valeriu Condrea. (f.d. 92,99-

106)

1

La 15 mai 2019 Valeriu Condrea, în termen, a declarat apel, iar la 20 noiembrie

2019 apel suplimentar împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 18

aprilie 2019, solicitând casarea hotărârii cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea

acțiunii. (f.d. 109,127-128,vol.I)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 27 noiembrie 2019 a respins

apelul declarat de către Valeriu Condrea împotriva hotărârii din data de 18 aprilie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. ( f.d. 140,141-148, vol.I)

Instanțele de judecată în temeiul Legii privind accesul la informație nr. 982 din

11 mai 2000 au concluzionat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, ori

s-a constatat respectarea de către Ministerul Justiției a prevederilor legale, cererile lui

Valeriu Condrea de acces la informație privind transferul executării pedepsei în

România au fost examinate de către Ministerul Justiției în termen cu prezentarea actelor

solicitate. La caz, nu au fost încălcate drepturile lui Valeriu Condrea privind accesul la

informație, ori ultima adresare a avut loc la 23 noiembrie 2018, cererea fiind examinată

de către Ministerul Justiției la 21 decembrie 2018, în termenul stabilit de art. 16, alin.

(1) și (2) din Legea privind accesul la informație.

Instanțele de judecată au respins argumentul lui Valeriu Condrea referitor la

favorizarea tergiversării transferului în România, deoarece din materialele dosarului

rezultă cert că Ministerul Justiției l-a informat pe Valeriu Condrea despre mersul

procesului de examinare a cererii de transfer, despre demersurile și interpelările

efectuate în adresa organelor competente pentru furnizarea informației necesare

soluționării elocvente a cererii de transfer.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Valeriu Condrea, prin care a

solicitat anularea hotărârii instanței de fond și a deciziei instanței de apel cu emiterea

unei noi hotărâri privind admiterea integrală a cererii de chemare în judecată. (f.d. 5-6,

vol.II)

În motivarea recursului Valeriu Condrea a indicat că atât instanța de fond, cât și

instanța de apel nu au luat în considerație circumstanțele cauzei, ori Ministerul Justiției

a tergiversat procedura de expediere a deciziei din 26 martie 2018 privind refuzul

transferului executării pedepsei în România, a tergiversat expedierea tuturor

documentelor, răspunsurilor necesare pe marginea transferului executării pedepsei în

România, a tergiversat procedura examinării cererii privind transferul executării

pedepsei în România de la data depunerii cererii 22 decembrie 2015 și până la 26 martie

2018, l-a informat tardiv, peste cinci luni de la anularea mandatului de executare a

pedepsei de către Autoritățile Române în legătură cu refuzul transferului de către

Ministerul Justiției.

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat

Codul administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod a intrat

în vigoare la 01 aprilie 2019.

Conform art. 258, alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

2

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ, se vor verifica prin prisma Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 27 noiembrie 2019, fiind notificată

prin intermediului oficiului poștal lui Valeriu Condrea la data de 05 februarie 2020.

(f.d. 150, vol.I)

Valeriu Condrea în conformitate cu prevederile art. 245 din Codul administrativ

a expediat recursul motivat la 06 martie 2020, în termen.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f).Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

3

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către Valeriu Condrea este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, înaintat de către Valeriu Condrea, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

4