3ra-480/20 — contestarea actului administrativ

3ra-480/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-480/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (E. Badan-Melnic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

Î N C H E I E R E

09 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Dumitru Mardari

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de către Nina Rusu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

recunoașterea faptului încălcării dreptului la recalcularea și achitarea restanței la

pensie, nesoluționării în termenul legal a cererii privind recunoașterea unui drept

prevăzut de lege, contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului material

și moral,

împotriva deciziei din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, casată parțial

hotărîrea din 22 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea

încasării prejudiciului moral, cu emiterea în această parte a unei decizii noi,

c o n s t a t ă :

La 26 septembrie 2017 Nina Rusu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea faptului

încălcării dreptului la recalcularea și achitarea restanței la pensie, nesoluționării în

termenul legal a cererii privind recunoașterea unui drept prevăzut de lege, repararea

prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că prin Decretul Președintelui

Republicii Moldova nr. 124 din 13 mai 1996 a fost numită în funcția de judecător pe

un termen de 5 ani, iar prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 10-III

din 19 aprilie 2001 a fost numită în funcția de judecător până la atingerea plafonului

de vârstă.

Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1313 din 26 septembrie

2007 a fost numită în funcția de președinte a Judecătoriei Hîncești, pe un termen de

4 ani, iar prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 2272-VII din 11 august

1

2016 a fost eliberată din funcția de judecător în Judecătoria Hîncești din data de 03

septembrie 2016, în legătură cu atingerea plafonului de vârstă.

A susținut că, în luna noiembrie 2008, activând în funcția de președinte al

Judecătoriei Hîncești, s-a pensionat, continuându-și activitatea în funcția de

președinte al Judecătoriei Hîncești, apoi în funcția de judecător, până la data de 03

septembrie 2016, când a demisionat din funcție în legătură cu atingerea plafonului

de vârstă.

A afirmat că în lunile iulie și august 2017, Casa Națională de Asigurări Sociale

a efectuat recalcularea pensiei, însă a considerat că aceste recalculări sunt

incomplete, cu omiterea efectuării recalculării mărimii pensiei pentru perioada de la

precedenta recalculare, cu încălcarea flagrantă a legii.

La 10 august 2017 s-a adresat Casei Naționale de Asigurări Sociale cu cerere

prealabilă, prin care a solicitat informația privind modalitatea de calculare a pensiei

stabilite, începând cu anul 2014 și prezentarea informației – când, în ce mod și în ce

măsură au fost efectuate recalculările pensiei. În luna iulie 2017 au fost efectuate

careva recalculări la pensie, cu care însă nu a fost de acord, respectiv a solicitat

recalcularea repetată a restanțelor neachitate la pensie, luând în considerare

prevederile Legii cu privire la statutul judecătorului.

Pentru a evita examinarea cazului în instanțele de judecată, a solicitat

examinarea cererii în termenul prevăzut de lege, cu achitarea restanței la pensia

prevăzută de lege, însă până la momentul depunerii prezentei cereri de chemare în

judecată nu a primit niciun răspuns.

A solicitat recunoașterea faptului încălcării de către pârâtă a dreptului la

recalcularea și achitarea restanței la pensie, a nesoluționării în termenul legal a

cererii privind recunoașterea unui drept prevăzut de lege și repararea prejudiciului

material rezultat din necalcularea și neachitarea restanței la pensie, cât a

prejudiciului moral în mărimea unei pensii lunare (f.d. 3-5).

La data de 31 octombrie 2017, Nina Rusu a depus cerere de chemare în

judecată suplimentară, prin care a solicitat recunoașterea faptului încălcării de către

pârâtă a dreptului său la recalcularea și achitarea restanței la pensie și nesoluționării

în termenul legal a cererii privind recunoașterea unui drept prevăzut de lege,

recunoașterea ca fiind ilegal a refuzului pârâtei cu privire la recalcularea și achitarea

restanței la pensie pentru perioada 01 aprilie 2015 - 01 aprilie 2017, și repararea

prejudiciului material legat de necalcularea și neachitarea restanței la pensie pentru

perioada 01 aprilie 2015 - 01 aprilie 2017 în sumă de 59345,48 de lei și a

prejudiciului moral în mărime de 15 658,40 de lei (f.d. 38-42).

Prin hotărârea din 22 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea depusă de Nina Rusu a fost admisă, a fost constatată încălcarea dreptului la

recalcularea și achitarea restanței la pensie prin nesoluționarea în termenul legal a

cererii prealabile de către Casa Națională de Asigurări Sociale, a fost declarat ilegal

refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula și achita restanța la

pensie pentru perioada 01 aprilie 2015 – 01 aprilie 2017, a fost obligată Casa

Națională de Asigurări Sociale să recalculeze și să achite în beneficiul Ninei Rusu

restanța la pensie (în varianta recalculată) pentru perioada 01 aprilie 2015 – 01

aprilie 2017, efectuarea recalculării fiind pusă pe seama Casei Naționale de

Asigurări Sociale, fiind încasată din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în

beneficiul Ninei Rusu și suma de 15 658,40 de lei, cu titlu de prejudiciu moral.

2

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, Casa Națională de Asigurări

Sociale a depus cerere de apel în termenul stabilit de lege, inițial cerere de apel

nemotivată la 02 februarie 2018, ulterior apel motivat la 12 septembrie 2018,

conform indicațiilor din încheierea de a nu da curs din 04 septembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău.

Prin decizia din 09 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea

din 22 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin decizia din 05 iunie 2019 a Curții Supreme de Justiție a fost casată integral

decizia din 09 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza de contencios

administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Nina Rusu împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea faptului încălcării

dreptului la recalcularea și achitarea restanței la pensie și nesoluționării în termenul

legal a cererii privind recunoașterea unui drept prevăzut de lege, contestarea actului

administrativ și repararea prejudiciului material și moral, cu restituirea cauzei Curții

de Apel Chișinău.

Prin decizia din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, casată parțial hotărârea din

22 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea încasării de la

Casa Națională de Asigurări Sociale în beneficiul Ninei Rusu a prejudiciului moral

în sumă de 15 658,40 de lei și în această parte a fost emisă o decizie nouă, prin care

a fost respinsă ca neîntemeiată pretenția dată.

În rest, hotărârea din 22 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost menținută.

În susținerea opiniei sale, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 3, 14, 15

alin. (1), 16 alin. (1), 17 alin. (1), 24 alin. (3), 25 alin. (1) și 26 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ (în vigoare până la data de 01 aprilie 2019), art. 32 din

Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (în redacția, în

vigoare la data emiterii hotărârii), art. 32 din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 (în

vigoare din 16 mai 2014) și a stabilit că, prima instanță întemeiat a declarat ca

nefondat răspunsul nr. R-1571/17 din 20 septembrie 2017 și a obligat Casa

Națională de Asigurări Sociale, la recalcularea și plata în beneficiul Ninei Rusu a

pensiei pentru vechime în muncă pentru perioada 01 aprilie 2015 – 01 aprilie 2017.

Or, reglementările care au intervenit în baza Legii nr. 60 din data de 04 aprilie 2014,

în vigoare din 16 mai 2014, nu se extind asupra Ninei Rusu, potrivit principiului

neretroactivității legii. Astfel, la intrarea în vigoare a acestei legi Nina Rusu era

pensionară din 24 noiembrie 2008 și activa în continuare în funcția de judecător

până la data de 03 septembrie 2016.

Totodată, instanța de apel a reținut prevederile hotărîrii Curții Constituționale

nr.9 din 30 martie 2004 pentru controlul constituționalității unor prevederi ale art. I

pct. 22 și art. II-V din Legea nr.358-XV din 31 iulie 2003 ,,Pentru modificarea și

completarea unor acte legislative”, potrivit cărora, dreptul subiectiv, constituit în

baza unei legi anterioare, nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi

posterioare.

Instanța de apel a specificat că legea nouă nu este susceptibilă aplicării unor

fapte din trecut, cazurile contrare întrând în contradicție cu art.22 din Constituție.

3

Instanța de apel a invocat că, conform regulii generale, legea nouă poate

modifica regimul juridic al dreptului anterior, îl poate suprima sau îl poate înlocui

cu un alt drept, însă legea nouă nu poate desființa modalitatea prin care legea

anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele lui.

Instanța de apel a mai reținut că art. 6 din Codul civil stipulează că legea civilă

nu are caracter retroactiv.

La fel, instanța de apel a stabilit că sunt lipsite de temei cerințele

reclamantei/intimatei cu privire la recuperarea pretinsului prejudiciu moral cauzat.

Instanța de apel a notat că, Nina Rusu nu a prezentat probe ce ar confirma

suportarea prejudiciului moral, iar argumentele acesteia privind lezarea valorilor

umane legate de demnitate, onoare, reputație și suferințe psihice, care se răsfrâng

asupra sănătății, au fost apreciate ca declarative.

La 11 februarie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

împotriva deciziei instanței de apel, casarea deciziei din 19 noiembrie 2019 a Curții

de Apel Chișinău, cu emiterea unei decizii noi.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel în partea menținerii pretenției de obligare a Casei Naționale de Asigurări

Sociale să recalculeze și să achite în beneficiul Ninei Rusu restanța la pensie pentru

perioada 01 aprilie 2015 – 01 aprilie 2017.

A menționat că, la emiterea deciziei, instanța de apel nu a constatat și elucidat

pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, a aplicat

eronat normele de drept material și procedural.

A relevat că, nu pot fi reținute argumentele instanțelor inferioare precum că,

art. III din Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr.60 din

04 aprilie 2014, nu se atribuie la Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544-

XIII din 20.07.1995, or la caz legislatorul s-a referit concret anume la acest tip de

funcționari de stat – judecători, activitatea cărora este reglementată de Legea cu

privire la statutul judecătorului.

A invocat că, specificarea concretă prin lege a unor chestiuni ce ține de

drepturile de pensionare a judecătorilor, nu poate fi interpretată, altfel decât prevede

legislația în vigoare.

La 24 februarie 2020 în adresa intimatei a fost expediată copia cererii de recurs

depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, însă intimata nu și-a valorificat

dreptul de a depune referință la cererea de recurs.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la data de 19 noiembrie 2019 și a fost

notificată recurentei la 04 februarie 2020, fapt confirmat prin avizul de recepție al

acesteia (f.d. 167), respectiv, recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale,

la 11 februarie 2020, este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

4

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

5

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței

CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr.

212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurentă este inadmisibilă.

În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Dumitru Mardari

Victor Burduh

6