2ra-1147/20 — repararea prejudiciului material

2ra-1147/20 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1147/20

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: V. Lastavețchi

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: I. Secrieru, I. Cotruță, V. Mihaila

ÎNCHEIERE

9 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Municipală

Regia Exploatare Drumuri și Poduri „Exdrupo”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Diana

Ciobanu împotriva Întreprinderii Municipale Regia Exploatare Drumuri și Poduri

„Exdrupo” și Direcției Generale Transport Public și Căi de Comunicație a

Consiliului municipal Chișinău, intervenienți accesorii Constantin Bardahan și

Societatea cu Răspundere Limitată „Neledimpex”, cu privire la repararea

prejudiciului material,

împotriva deciziei din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 22 noiembrie 2018, Diana Ciobanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎM Regia Exploatare a Drumurilor și Podurilor „Exdrupo” și Direcției

Generale Transport Public și Căi de Comunicație a Consiliului mun. Chișinău, prin

care a solicitat încasarea în mod solidar de la pârâți, cu titlu de compensație a

prejudiciului material cauzat, a sumei de 5 004,98 de lei și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 17 septembrie 2018, ora

16:50, pe bd. Dacia, mun. Chișinău, conducând automobilul de model Volkswagen

cu n/î xxxxx, a comis tamponare în obstacol (groapă) pe partea carosabilă, care nu

era semnalizată.

Toate circumstanțele accidentului rezultă din dosarul Direcției de Poliție

mun. Chișinău, secția Supravegherea Transportului Public și Circulației Rutiere,

înregistrat cu nr. 10979 din 17 septembrie 2018, care conține inclusiv schița

accidentului rutier, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile victimei

Diana Ciobanu și raportul de testare alcoscopică.

La data comiterii accidentului rutier a circulat regulamentar și nu era în stare

de ebrietate.

1

În rezultatul accidentului rutier a fost defectată total roata din față dreapta a

mașinii, de model „Continental Premium Cont 5”, mărime 215/55/R15 și janta din

aliaj ușor din față dreaptă, suportând cheltuieli în sumă totală de 5 004,98 de lei.

Totodată reclamanta a menționat că proprietar al mijlocului de transport

accidentat este Serghei Ciobanu, care nu are pretenții față de ea, fiind de acord cu

încasarea din contul pârâților în beneficiul reclamantei a despăgubirii pentru

prejudiciul material cauzat în urma deteriorării mijlocului de transport, or, toate

cheltuielile de restabilire a autovehiculului au fost suportate nemijlocit de către ea.

Întru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, în adresa pârâților au fost

expediate cereri prealabile, însă nu a primit răspuns.

Prin încheierea protocolară din 2 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, în calitate de intervenient accesoriu, în proces s-a atras SRL

„Neledimpex”.

Prin încheierea protocolară din 6 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, în calitate de intervenient accesoriu, în proces s-a atras Consiliul

mun. Chișinău.

Prin hotărârea din 29 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis integral cererea de chemare în judecată.

S-a încasat solidar de la ÎM Regia Exploatare a Drumurilor și Podurilor

„Exdrupo” și Direcția Generală Transport Public și Căi de Comunicație a

Consiliului mun. Chișinău în beneficiul Dianei Ciobanu suma de 5 004,98 de lei cu

titlu de compensație a prejudiciului material și cu titlu de cheltuieli de judecare a

cauzei compuse din taxa de stat în sumă de 150 de lei și cheltuieli de asistență

juridică în sumă de 2 000 lei, iar în total suma de 7 154,98 de lei. (f.d. 127-131)

La 2 decembrie 2019 ÎM Regia Exploatare a Drumurilor și Podurilor

„Exdrupo” și ulterior la 27 decembrie 2019 Direcția Generală Transport Public și

Căi de Comunicație a Consiliului mun. Chișinău, au depus cereri de apel

nemotivate împotriva hotărârii din 29 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru. (f.d. 122-123)

Prin încheierea din 31 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, nu s-a dat

curs cererii de apel depuse de ÎM Regia Exploatare a Drumurilor și Podurilor

„Exdrupo” și Direcția Generală Transport Public și Căi de Comunicație a

Consiliului mun. Chișinău și s-a comunicat apelanților despre necesitatea

prezentării apelului motivat și a dovezii de plată a taxei de stat în sumă de 112,50

de lei. (f.d. 136 -138)

La 10 februarie 2020, ÎM Regia Exploatare a Drumurilor și Podurilor

„Exdrupo” a depus cerere de apel motivată, prin care a solicitat casarea parțială a

hotărârii, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care ÎM Regia Exploatare a

Drumurilor și Podurilor „Exdrupo” să fie eliberată de răspundere juridică în

acțiunea înaintată de Diana Ciobanu împotriva ÎM Regia Exploatare a Drumurilor

și Podurilor „Exdrupo” și Direcția Generală Transport Public și Căi de

Comunicație a Consiliului mun. Chișinău.

Prin încheierea din 11 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a acceptat

spre examinare cererea de apel depusă de ÎM Regia Exploatare a Drumurilor și

Podurilor „Exdrupo” și s-a intentat procedura de apel. (f.d. 151)

2

Prin încheierea din 28 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit

cererea de apel depusă de Direcția Generală Transport Public și Căi de

Comunicație a Consiliului mun. Chișinău împotriva hotărârii din 29 noiembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din

Codul de procedură civilă. (f.d. 158-162)

Prin decizia din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de ÎM Regia Exploatare a Drumurilor și Podurilor „Exdrupo” și s-a

menținut hotărârea din 29 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

(f.d. 176-190)

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că soluția primei

instanțe este întemeiată, or, reclamanta Diana Ciobanu a suportat cheltuieli în sumă

totală de 5 004,98 de lei pentru reparația automobilului, ca urmare a neexecutării

de către Direcția Generală Transport Public și Căi de Comunicație a Consiliului

mun. Chișinău, cât și ÎM Regia Exploatare a Drumurilor și Podurilor „Exdrupo” a

obligațiilor cu privire la întreținerea carosabilului în stare care să asigure

securitatea circulației rutiere.

La 20 martie 2020, Direcția Generală Transport Public și Căi de

Comunicație a Consiliului mun. Chișinău a contestat cu recurs încheierea din 28

februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău. (f.d. 191-196)

Prin încheierea din 17 iunie 2020 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins

recursul declarat de către Direcția Generală Transport Public și Căi de Comunicație

a Consiliului mun. Chișinău și s-a menținut încheierea din 28 februarie 2020 a

Curții de Apel Chișinău. (204 -208)

La 8 iulie 2020, ÎM Regia Exploatare a Drumurilor și Podurilor „Exdrupo” a

declarat recurs împotriva deciziei din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând să fie admis recursul, casarea parțială a hotărârii primei instanțe și a

deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care ÎM Regia

Exploatare a Drumurilor și Podurilor „Exdrupo” să fie eliberată de răspundere

juridică în acțiunea înaintată de Diana Ciobanu împotriva ÎM Regia Exploatare a

Drumurilor și Podurilor „Exdrupo” și Direcția Generală Transport Public și Căi de

Comunicație a Consiliului mun. Chișinău.

În motivarea recursului recurentul a exprimat dezacordul cu soluția

instanțelor ierarhic inferioare de judecată, invocând că este neîntemeiată.

A menționat că responsabil de prejudiciul cauzat intimatei este Direcția

Generală Transport Public și Căi de Comunicație a Consiliului mun. Chișinău, iar,

prin decizia contestată se creează un precedent defavorabil întreprinderii recurente,

care ulterior le va afecta direct activitatea instituției, or în caz că se transmit astfel

de responsabilități către întreprinderea recurentă, nu va fi clar atunci care este

responsabilitatea Direcția Generală Transport Public și Căi de Comunicație a

Consiliului mun. Chișinău.

În acest sens, întreprinderea recurentă a reținut că aceasta este un agent

economic care execută lucrări de întreținere și reparație curentă a infrastructurii

rutiere în municipiul Chișinău la comanda administratorului drumurilor, în baza

contractului pe anual de gestiune.

Prin Decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 1/12 din 7 februarie 2018 „Cu

privire la aprobarea Contractului privind delegarea de gestiune a serviciului public

3

de întreținere a infrastructurii rutiere în municipiul Chișinău”, la pct. 5.1 Instituția

recurenta, se obligă să presteze serviciile doar în baza dispoziției Beneficiarului, în

condițiile prevăzute de prezentul Contract”.

În conformitate cu art. 5 alin. (2) si art. 8 alin. (1) din Legea drumurilor nr.

509 din 22 iunie 1995, administrarea, întreținerea și repararea drumurilor locale și

străzilor se efectuează de către autoritățile administrației publice locale.

Art. 13 alin. (1) din legea menționată prevede că, administratorul drumului

poarta răspundere pentru încălcarea prevederilor prezentei legi, inclusiv pentru

starea tehnică a drumului pe care îl deține sau administrează.

Prin decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 26/11 din 25 decembrie 2001, cu

privire la modul de executare a lucrărilor de întreținere, amenajare, reparație și

asistență tehnică a căilor de comunicație, Direcția Generală Transport Public și Căi

de Comunicație a Consiliului mun. Chișinău a fost desemnata drept titular unic al

comenzilor privind lucrările de întreținere și asistență tehnică a mijloacelor de

reglare a traficului rutier, și, evident, răspunderea pentru încălcarea prevederilor

prezentei decizii o poarta Consiliul mun. Chișinău.

Decizia Consiliului mun. Chișinău nr.11/31 din 4 iunie 2004 cu privire la

aprobarea Regulamentului și Organigramei DGTPCC a CMC, Anexa 1, prin care

s-a aprobat Regulamentul DGTPCC a CMC, p.4.3 prevede expres „Răspunderea

Direcției: 4.3.1. Direcția poartă răspundere civilă, administrativă și penală, în

conformitate cu legislația în vigoare, pentru: Calitatea și volumul lucrărilor

executate la construcția, reconstrucția, reparația și întreținerea drumurilor și

obiectelor de amenajare în municipiul Chișinău”.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată părților la 27 aprilie 2020 (f.d. 197), fiind recepționată de către

întreprinderea recurentă la 11 mai 2020 (f.d. 213).

Din acest motiv, Colegiul constată că recursul din 8 iulie 2020 a fost depus

în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 15 iulie 2020 în adresa intimaților a fost expediată copia cererii de recurs

depusă de ÎM Regia Exploatare a Drumurilor și Podurilor „Exdrupo” cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței la recurs.

Însă, până la data examinării admisibilității recursului, intimații nu au depus

referință, prin care să-și exprime poziția cu privire la recursul declarat.

4

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume,

dacă se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-I, p. 141, § 39).

5

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o

referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de ÎM

Regia Exploatare a Drumurilor și Podurilor „Exdrupo” nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Întreprinderea Municipală Regia

Exploatare a Drumurilor și Podurilor „Exdrupo”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

6