3ra-762/20 — contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

3ra-762/20 — contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-762/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: V. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

Î N C H E I E R E

26 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Valentina Laur reprezentată de

avocatul Valeriu Dumitriu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Valentina Laur împotriva Întreprinderii cu Capital Străin ,,Gas Natural Fenosa

Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată și Întreprinderii cu Capital

Străin ,,Red Union Fenosa” Societate pe Acțiuni cu privire la contestarea actului

administrativ, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 2 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

casată integral hotărârea din 22 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și

hotărârea suplimentară din 3 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

și a fost emisă o nouă decizie de respingere a cererii de chemare în judecată,

c o n s t a t ă:

La 4 martie 2019 Valentina Laur a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎCS ,,Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL și ÎCS ,,Red Union

Fenosa” SA (denumirea actuală ÎCS ,,Premier Energy” SRL) cu privire la

contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că prin răspunsul nr.0505/11679-20190225,

recepționat la 27 februarie 2019, pârâtul i-a comunicat că cererea prealabilă din 1

februarie 2019 a rămas neexaminată, pe motiv că a omis termenul de prescripție

pentru înaintarea cererii prealabile, prevăzut la art. 14 al Legii contenciosului

administrativ nr.793-XIV din 10.02.2000.

A menționat că nu este de acord cu acest răspuns și respectiv, nu este de acord

cu actele administrative emise de pârât și anume: decizia cu privire la stabilirea

încălcării clauzelor contractuale din 1 martie 2017; recalcularea din 27 decembrie

2016; actul de control al echipamentului de măsurare pentru consumatorii casnici;

actul-prescripție din 27 decembrie 2016 și actul de depistare a încălcării clauzelor

contractuale din 27 decembrie 2016, considerând că actele date sunt emise în fond

cu încălcarea legii și procedurii, în privința consumatorului necorespunzător, fiind

1

pasibile de a fi anulate, pornind de la faptul că pârâtul neîntemeiat nu a furnizat

documentele solicitate în cererea prealabilă din 1 februarie 2019 și anume,

documentele care au stat la baza emiterii actelor administrative, printre care

contractul de prestare a serviciilor încheiat între Laur Valentina și ÎCS „Gas Natural

Fenosa Furnizare Energie Electrică” SRL.

A relatat că a recepționat răspunsul nr.0505/00210-20190103 al ÎCS „Gas

Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, la data de 5 ianuarie 2019, iar la 1 februarie

2019 a depus cererea prealabilă.

Reclamanta a precizat că nu este proprietara imobilului nr. 50 din str. xxxxx,

comuna xxxxx, mun. Chișinău, fapt confirmat prin extrasul OCT Chișinău nr.1,

filiala ÎS Cadastru din 31 iulie 2017. Mai mult ca atât, a indicat că din anul 2004 a

fost plecată peste hotarele țării, unde s-a aflat până la 25 aprilie 2017 și respectiv la

18 iunie 2017 a ieșit din țară, fapt confirmat și prin confirmarea Primăriei com.

Bubuieci, mun. Chișinău cu nr.525 din 18 mai 2017, precum și informația nr.35/7-

4-395 din 23 ianuarie 2019, eliberată de Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră.

La fel, a arătat că actele administrative contestate au fost emise de către pârât

în lipsa ei, iar datele persoanei indicate în actele contestate în calitate de martor, nu

sunt complete, aceste acte nefiind semnate nici de ea și nici de către acest presupus

martor.

A relevat că a intrat în posesia facturii f/nr. din 3 ianuarie 2017 și respectiv a

somației din 6 august 2018, la 28 octombrie 2018, iar la 5 noiembrie 2018 s-a adresat

pârâtului cu cererea prin care și-a expus dezacordul cu factura f/nr. din 3 ianuarie

2017 și cu somația din 6 august 2018, solicitând anularea acestora ca fiind emise în

fond cu încălcarea legii, mai exact în privința unui consumator necorespunzător.

A explicat că potrivit răspunsului cu nr.0505/90077-20181208 al ÎCS „Gas

Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, recepționat la 13 decembrie 2018, a fost

informată că factura de plată din 3 ianuarie 2017, în mărime de 8 110,08 lei, a fost

emisă în temeiul deciziei cu privire la stabilirea încălcării clauzelor contractuale

nr.0505/00357-20150103, și astfel ar fi omis termenul de contestare, din care motiv

cererea privind anularea facturii de plată a rămas fără examinare.

A comunicat că prin cererea din 14 decembrie 2018, a cerut pârâtului să-i

expedieze/comunice pentru a lua cunoștință și a avea posibilitate de contestare a

documentelor indicate în răspuns. Astfel, conform răspunsului nr.0505/00210-

20190103 din 3 ianuarie 2019 al ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL,

a fost informată despre faptul că adresarea depusă a fost examinată și petiționarei i-

a fost comunicată/expediată decizia cu privire la stabilirea încălcării clauzelor

contractuale din 1 martie 2017, actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale

din 27 decembrie 2016, scrisoarea de ieșire nr.0505/00357-20170103, recalcularea

din 27 decembrie 2016, actul de control a echipamentului de măsurare pentru

consumatorii casnici și actul-prescripție din 27 decembrie 2016.

A mai relatat că prin cererea prealabilă din 1 februarie 2019 depusă pe numele

pârâtului, a cerut să fie anulată decizia cu privire la stabilirea încălcării clauzelor

contractuale din 1 martie 2017, recalcularea din 27 decembrie 2016, actul de control

al echipamentului de măsurare pentru consumatorii casnici, actul-prescripție din 27

decembrie 2016, actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale din 27

decembrie 2016, factura f/nr. din 3 ianuarie 2017, scrisoarea de ieșire

2

nr.0505/00357-20170103 și somația din 6 august 2018 emise de ÎCS „Gas Natural

Fenosa Furnizare Energie” SRL, pe imobilul nr.50 din strada xxxxx, comuna xxxxx,

mun. Chișinău, ca fiind ilegale și emise în fond cu încălcarea legii și procedurii

stabilite. Suplimentar, a cerut să să-i fie comunicate/expediate materialele care au

stat la baza emiterii actelor administrative, printre care contractul de prestare a

serviciilor încheiat între Valentina Laur și ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare

Energie” SRL.

Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii contenciosului

administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000.

A solicitat în urma concretizării cerințelor, recunoașterea ilegalității

răspunsului nr.0505/11679-20190225 al ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare

Energie” SRL, anularea deciziei cu privire la stabilirea încălcării clauzelor

contractuale din 1 martie 2017, anularea recalculului din 27 decembrie 2016,

anularea actului de control al echipamentului de măsurare pentru consumatorii

casnici, anularea actului-prescripție din 27 decembrie 2016, anularea actului de

depistare a încălcării clauzelor contractuale din 27 decembrie 2016, anularea facturii

f/n din 3 ianuarie 2017, încasarea de la ÎCS „Red Union Fenosa” SA și ÎCS „ Gas

Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL în beneficiul său a prejudiciului moral, în

mărime de 25 000 lei, precum și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3 000

lei.

Prin hotărârea din 22 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată. A fost anulat răspunsul cu nr.

0505/116779-20190225 al ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL și

decizia cu privire la stabilirea încălcării clauzelor contractuale nr. 0505/00210-

20190103 din 1 martie 2017. În rest, acțiunea Valentinei Laur privind anularea

actului de recalcul nr. D40521 din 27 decembrie 2016, actului de control a

echipamentului de măsurare pentru consumatorii casnici nr. 0505/00210-20190103,

actul - prescripție nr. 0505/00210 – 20190103 din 27 decembrie 2016, s-a respins pe

motiv că actele menționate nu constituie obiect al contenciosului administrativ. S-a

încasat, în mod solidar, din contul ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL

ÎCS „Red Union Fenosa” SA, în beneficiul Valentinei Laur suma de 3 000 lei, cu

titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Prin hotărârea suplimentară din 3 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani, a fost anulată factura f/n din 3 ianuarie 2017, emisă pe numele

Valentinei Laur.

La 19 august 2019 ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL și ÎCS

,,Red Union Fenosa” SA au depus apel împotriva hotărârii din 22 iulie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, iar la 31 octombrie 2019 au depus apel

motivat, inclusiv și împotriva hotărârii suplimentare din 3 octombrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 2 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată integral

hotărârea din 22 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și hotărârea

suplimentară din 3 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost

emisă o nouă decizie de respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel prin prisma normelor de

drept material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele

3

cauzei, a reținut ca fiind neîntemeiată concluzia primei instanțe referitoare la

temeinicia parțială a acțiunii depuse de către Laur Valentina.

La caz, instanța de apel a remarcat că controlul a avut loc în strictă conformitate

cu rigorile legale, iar încălcarea constatată a fost depistată la locul de consum ce-i

aparține Valentinei Laur, pretențiile căreia în prezenta speță sunt neîntemeiate.

Curtea de Apel Chișinău a conchis că prima instanță nu a dat o apreciere

obiectivă probelor administrate, nu a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și în consecință greșit

a aplicat normele de drept material și procedural.

La 11 iunie 2020 Valentina Laur reprezentată de avocatul Valeriu Dumitriu, a

depus recurs împotriva deciziei din 2 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate

eronat normele de drept material, precum și nu au fost constatate și elucidate pe

deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

A declarat că instanța de apel a administrat o probă nouă, fără a stabili motivul

care a împiedicat apelantul să o prezinte în cadrul examinării cauzei în prima

instanță, precum și nu a motivat concluzia sa privind preferința unei probe față de

alta.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe, precum și a hotărârii suplimentare.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ,

reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul

administrativ al Republicii Moldova, iar în condițiile art. 257 alin. (1) din Codul

administrativ, prezentul cod intră în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

La caz, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 2 martie 2020.

Totodată, se constată că decizia instanței de apel a fost notificată reprezentantului

recurentei Valentina Laur, avocatul Valeriu Dumitriu în data de 25 mai 2020, fapt

ce se confirmă prin avizul de recepție a scrisorii recomandate (f.d.226 Vol.I).

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul, s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul la 11 iunie 2020, în termenul prevăzut de art. 245 Cod administrativ.

La 2 iulie 2020, în adresa ÎCS ,,Red Union Fenosa” SA și ÎCS „Gaz Natural

Fenosa Furnizare Energie” SRL (denumirea actuală ÎCS ,,Premier Energy” SRL), a

fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței. Deși, intimatul a recepționat recursul la 6 iulie 2020, fapt ce rezultă din

avizele de recepție a scrisorilor recomandate (f.d.32, 33 Vol. II), nu și-a valorificat

dreptul procedural de depunere a referinței.

4

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Valentina Laur

reprezentată de avocatul Valeriu Dumitriu, în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245

alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

5

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de către Valentina Laur reprezentată de avocatul Valeriu

Dumitriu.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Valentina Laur reprezentată de avocatul Valeriu Dumitriu,

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

6