2ra-954/20 — încasarea primei de asigurare obligatorie de asistentă medicală si a penalitătilor

2ra-954/20 — încasarea primei de asigurare obligatorie de asistentă medicală si a penalitătilor (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-954/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. D. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A: Panov, I. Dutca, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

05 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Elena Dîmcenco și reprezentantul acesteia, avocatul Tatiana Tampei,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Compania

Națională de Asigurări în Medicină, Agenția teritorială Centru împotriva Elenei

Dîmcenco cu privire la încasarea primei de asigurare obligatorie de asistență

medicală și a penalităților,

împotriva deciziei din 04 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Elena Dîmcenco și a fost menținută hotărârea

din 27 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 27 aprilie 2018 Compania Națională de Asigurări în Medicină, Agenția

teritorială Centru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Dîmcenco

cu privire la încasarea primei de asigurare obligatorie de asistență medicală și a

penalităților.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în temeiul Legii nr. 1585-XIII

din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală,

asigurarea obligatorie de asistență medicală are un caracter obligatoriu pentru toți

cetățenii Republicii Moldova, obligativitatea asigurării fiind expres stabilită ca

principiu în art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea enunțată.

A menționat că, neexecutarea obligației de achitare a primei de asigurare în

termen atrage după sine aplicarea sancțiunilor pecuniare față de persoana care nu și-

a onorat obligația.

A susținut că, mijloacele financiare acumulate în fondurile de asigurare,

inclusiv sumele penalităților pentru neachitarea în termen a primelor, sunt destinate

realizării activității specifice asigurării obligatorii de asistență medicală și se

utilizează în strictă conformitate cu Regulamentul cu privire la modul de constituire

1

și administrare a fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală, aprobat prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 594 din 14 mai 2002, cu modificările și completările

ulterioare (Monitorul Oficial al RM nr. 66-68 din 23 mai 2002, art. 691).

A afirmat că, în sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală,

Companiei Naționale de Asigurări în Medicină și agențiilor ei teritoriale îi revine

calitatea de asigurător, în timp ce calitatea de persoane asigurate o pot avea atît

cetățenii Republicii Moldova, cît și străinii, în condițiile stabilite de legiuitor și care

se dobândește ca urmare a achitării primelor de asigurare obligatorie de asistență

medicală în cotă procentuală sau în sumă fixă în dependență de categoria de plătitori

la care persoana se atribuie (anexele nr. 1 și nr. 2 la Legea nr. l593-XV din 26

decembrie 2002).

A relevat că, pentru obținerea statutului de persoană asigurată nu se semnează

contractul de asigurare și nu se negociază condițiile de asigurare. Persoana devine

asigurată la momentul executării obligației de achitare a primei de asigurare.

A notat că, legiuitorul distinge două categorii de plătitori enunțate în anexele

nr. 1 și nr. 2 la Legea nr. 1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea,

modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență

medicală, cu modificările și completările ulterioare: categoriile de plătitori ai

primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în formă de contribuție

procentuală la salariu și la alte recompense (anexa nr. 1) și categoriile de plătitori ai

primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă fixă, care se asigură

în mod individual (anexa nr. 2).

A precizat că, anexa nr. 2 la Legea enunțată enumeră categoriile de plătitori

ai primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă fixă, persoane

fizice neangajate, cu domiciliul în Republica Moldova, care se asigură în mod

individual, la pct. 1 lit. b) fiind enunțați expres fondatorii de întreprinderi

individuale.

A specificat că, nu sunt obligați să achite prima în sumă fixă numai pensionarii

și persoanele cu dizabilități, dacă aceștia fac parte concomitent din categoriile

persoanelor fizice neangajate asigurate de stat și categoriile de persoane obligate să

se asigure în mod individual.

A invocat că, Compania Națională de Asigurări în Medicină, în temeiul art.17

alin. (11) din Legea enunțată, prin intermediul agențiilor teritoriale, efectuează

evidența corectitudinii virării în termen la contul său a primelor de asigurare

obligatorie de asistență medicală în sumă fixă și aplicarea penalităților și sancțiunilor

contravenționale conform prevederilor Codului contravențional.

A relatat că, conform informației plasate pe site-ul oficial al Agenției Servicii

Publice (http://www.asp.gov.md/ro/e-services), la rubrica „Servicii electronice „E-

Camera Înregistrării de Stat” (www.webinfo.cis.gov.md), Elena Dîmcenco, IDNP

0972201489015, domiciliată în mun. Chișinău, str. Ștefan Ciobanu,42, este

întreprinzător individual, fondator al ÎI „Dîmcenco Elena”, IDNO 1003600009881,

cu sediul în mun. Chișinău, str. Ștefan Ciobanu,42.

A considerat că, fondatorul Elena Dîmcenco se atribuie la categoria de

plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă fixă, care

se asigură în mod individual, stipulați în pct. 1) lit. b) din Anexa nr. 2 la Legea

2

nr.1593 din 26 decembrie 2002.

A menționat că, conform datelor din Sistemul Informațional „Asigurarea

Obligatorie de Asistență Medicală”, sistem înregistrat cu nr. de înregistrare

0000074- 001 din 20 august 2013 în Registrul de evidență al operatorilor de date cu

caracter personal al Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal, pe parcursul anilor 2015, 2016 și 2017 Elena Dîmcenco, întreprinzător

individual, fondator al ÎI „Dîmcenco Elena” nu și-a onorat obligația prevăzută de

legislație de a achita prima de asigurare obligatorie de asistență medicală în termenul

legal stabilit. Astfel, au fost înregistrate datorii la fondurile asigurării obligatorii de

asistență medicală pentru anii 2015, 2016 și 2017 în sumă de 15031,54 de lei,

compusă din prima de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă de 12168

de lei și penalității aferente în sumă de 2863,54 de lei.

A susținut că, pentru anul 2015 datoria constituie 4688,74 de lei, compusă din

prima de asigurare obligatorie de asistență medicală în mărime de 4056 de lei,

stabilită în art. 4 alin. (3) din Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistență

medicală pe anul 2015 nr. 74 din 12 aprilie 2015 (în vigoare din 28 aprilie 2015),

scadența fiind pînă la 28 iulie 2015 inclusiv și penalitatea pentru 156 zile în sumă de

632,74 de lei (4056 lei X 0,1 % = 4,056 lei/zi; perioada 29 iulie 2015 – 31 decembrie

2015 = 156 zile; 156 X 4,056 lei/zi = 632,74 de lei).

A afirmat că, pentru anul 2016 datoria constituie 5171,40 de lei, compusă din

prima de asigurare obligatorie de asistență medicală în mărime de 4056 de lei și

penalitatea pentru 275 zile în mărime de 1115,40 de lei (4056 lei X 0,1 % = 4,056

lei/zi; perioada 01 aprilie 2016 – 31 decembrie 2016 = 275 zile; 275 X 4,056 lei/zi=

1115,40 de lei).

A notat că, pentru anul 2016 mărimea primei de asigurare obligatorie de

asistență medicală în sumă fixă în valoare absolută a fost similară mărimii primei

pentru anul 2015 – 4056 de lei, stabilită în baza ordinului CNAM nr. 661-A din 23

decembrie 2015 privind fondurile provizorii ale asigurării obligatorii de asistență

medicală pe anul 2016, iar termenul limită de achitare a primei de asigurare

obligatorie de asistență medicală în sumă fixă pentru anul 2016 a fost pînă la 31

martie 2016 inclusiv, termen stabilit conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 1593 din

26 decembrie 2002, în redacția Legii nr. 243 din 29 decembrie 2015.

A evidențiat că, pentru anul 2017 datoria constituie 5171,40 de lei, ce rezultă

din prima de asigurare obligatorie de asistență medicală calculată în sumă fixă în

valoare absolută în mărime de 4056 de lei, stabilită în art. 4 alin. (2) din Legea

fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală pe anul 2017 nr. 285 din 16

decembrie 2016, scadența fiind pînă la 31 martie 2017 inclusiv și penalitatea pentru

275 zile în sumă de 1115,40 de lei (4 056 lei X 0,1 % = 4,056 lei/zi; perioada 01

aprilie 2017 – 31 decembrie 2017 = 275 zile; 275 X 4,056 lei/zi = 1115,40 de lei).

A relatat că, în temeiul art. 166 lit. h) CPC, la 10 iulie 2017 a fost expediată

în adresa debitorului înștiințarea cu nr. 02-01- 04/2141, prin care a solicitat achitarea

datoriei pentru anii 2015, 2016 și 2017.

A invocat că, în pofida faptului că, înștiințarea a fost recepționată de către

pârâtă, la 13 iulie 2017 datoria nu a fost achitată.

3

A solicitat încasarea de la pârâtă, întreprinzător individual, fondator al ÎI

„Dîmcenco Elena”, a primei de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru

anii 2015, 2016 și 2017 în sumă de 12168 de lei și a majorării de întârziere în sumă

de 2863,54 de lei.

Prin hotărârea din 27 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

a fost admisă acțiunea depusă de către Compania Națională de Asigurări în

Medicină, Agenția teritorială Centru și a fost încasată de la Elena Dîmcenco în

beneficiul Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, Agenția teritorială Centru

suma de 12168 de lei, cu titlu de datorie pentru neachitarea primei de asigurare

obligatorie de asistență medicală și suma de 2863,54 de lei, cu titlu de penalitate, iar

în total suma de 15031,54 de lei. A fost încasată de la Elena Dîmcenco în beneficiul

statului taxa de stat în mărime de 450,95 de lei.

Prin decizia din 04 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către Elena Dîmcenco și a fost menținută hotărârea primei

instanțe.

Instanța de apel a reținut că, conform datelor SI AOAM, la rubrica Istoria

atribuirii categoriilor în cadrul AOAM, apelanta Elena Dîmcenco a fost inclusă în

categoria de persoane cu xxxx la 15 noiembrie 2018, iar pretențiile intimatului din

cererea de chemare în judecată privind încasarea primei de asigurare obligatorie de

asistență medicală vizează încasarea primei de asigurare obligatorii de asistență

medicală și a penalităților aferente pentru anii 2015, 2016 și 2017, perioadă cînd

apelanta nu deținea statut de persoană cu xxxx.

Așadar, instanța de apel a considerat că, sunt întemeiate argumentele

intimatului precum că, la data înaintării cererii de chemare în judecată, Elena

Dîmcenco deținea calitatea de fondator al întreprinderii individuale și era obligată

să achite prima de asigurare obligatorie de asistență medicală. Or, conform pct. 1

lit.b) din anexa nr. 2 la Legea nr. 1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la

mărimea, modul si termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de

asistentă medicală, cu modificările și completările ulterioare, apelanta se atribuie la

categoria de plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistentă medicală în

sumă fixă care se asigură în mod individual în mărimea, modul și termenii prevăzuți

de legislația în vigoare.

Totodată, instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele apelantei

precum că, în privința sa urmau a fi aplicate prevederile art. 4 alin. (4) lit. i) din

Legea nr. 1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de

asistență medicală, dat fiind faptul că, în calitate de fondator al ÎI „Dîmcenco Elena”,

aceasta, de fapt, se atribuie la categoria de plătitori ai primelor de asigurare

obligatorie de asistentă medicală în sumă fixă care se asigură în mod individual

conform pct. 1 lit. b) al anexei nr. 2 la Legea nr. 1593-XV din 26 decembrie 2002.

În acest context, instanța de apel a subliniat că, intimatul a solicitat încasarea

sumelor debitoare de la Elena Dîmcenco în calitate de fondator al întreprinderii

individuale cu același nume. Or, după cum s-a constatat din materialele cauzei, ÎI

„Dîmcenco Elena” nu a fost radiată din Registrul de stat, iar Elena Dîmcenco este

înregistrată ca întreprinzător individual, fondator al ÎI „Dîmcenco Elena”, fiind,

astfel, obligată în fiecare an să achite integral costul primei de asigurare obligatorie

4

de asistență medicală.

La 24 aprilie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Elena Dîmcenco și

reprezentantul acesteia, avocatul Tatiana Tampei au declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia și casarea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului au indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt ilegale.

Au menționat că, recurenta este xxxx, mai mult de 15 ani este bolnavă și din

cauza bolii nu este în stare să muncească.

Au susținut că, instanțele judecătorești eronat au încasat de la recurentă prima

de asigurare obligatorie de asistență medicală, deoarece nu cade sub categoria

persoanelor, care ar trebui să o achite. Mai mult ca atît, nici nu are posibilitate

financiară.

Au relevat că, prima instanța a examinat cauza în lipsa recurentei, nefiind

citată legal despre locul, data și ora ședinței de judecată, iar instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra acestui argument.

Prin referința depusă la 10 iulie 2020 Compania Națională de Asigurări în

Medicină, Agenția teritorială Centru a solicitat respingerea recursului și menținerea

deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa părților decizia contestată la 18 mai 2020 (f. d. 111).

Astfel, recursul declarat de către Elena Dîmcenco și reprezentantul acesteia,

avocatul Tatiana Tampei la 24 aprilie 2020 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

5

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Elena Dîmcenco și

reprezentantul acesteia, avocatul Tatiana Tampei nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Elena Dîmcenco și reprezentantul acesteia, avocatul Tatiana

Tampei, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Elena Dîmcenco și reprezentantul acesteia,

avocatul Tatiana Tampei ca inadmisibil.

6

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Elena Dîmcenco și reprezentantul acesteia, avocatul

Tatiana Tampei, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

7