3ra-602/20 — contestarea actelor administrative

3ra-602/20 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-602/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, E. Palanciuc, A. Malîi)

Î N C H E I E R E

29 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea pe Acțiuni ,,Apă-

Canal Chișinău”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Firma de Producție și Comerț ,,Ungar” Societatea cu Răspundere Limitată

împotriva Societății pe Acțiuni ,,Apă-Canal Chișinău” cu privire la contestarea

actelor administrative,

împotriva deciziei din 18 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni ,,Apă-Canal Chișinău” și menținută

hotărârea din 10 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 15 octombrie 2018, FPC ,,Ungar” SRL a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA ,,Apă-Canal Chișinău” cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acțiunii a indicat că în baza contractului de recepționare și

preepurare a apelor uzate cu concentrații majore de poluanți nr. 20-13/16236 din

19 ianuarie 2010, SA „Apă-Canal Chișinău” s-a obligat să recepționeze și epureze

apele uzate deversate, iar FPC „Ungar” SRL s-a obligat să achite serviciile prestate

în condițiile contractului enunțat.

A menționat că la data de 23 martie 2017, SA „Apă-Canal Chișinău” a adoptat

decizia de a rezilia unilateral contractul menționat începând cu 1 mai 2017, ulterior

decizia de reziliere a contractului a fost justificată prin Decizia Consiliului de

Administrație al SA „Apă-Canal Chișinău” din 12 iunie 2016.

În același timp, a relatat că a fost informat că SA „Apă-Canal Chișinău” pentru

depășirea normelor concentrației maxime admisibile (CMA) în apele uzate va aplica

coeficientul de majorare la tarif (tarif diferențiat).

A obiectat că contrar declarației SA „Apă-Canal Chișinău” făcută în scrisoarea

nr. 1200/3906 de a încheia un acord bilateral, acesta nu a fost semnat între părți, iar

serviciile au fost prestate în continuare, astfel încât acțiunea contractului nr. 20-

12/16236 din 19 ianuarie 2010 a fost preluată.

1

A invocat că SA „Apă-Canal Chișinău” în temeiul unui act administrativ

unilateral, abuziv și contrar legii, lezează drepturile și interesele FPC ,,Ungar” SRL

și altor agenți economici vizați selectiv și arbitrar, prin aplicarea discriminatorie a

prevederilor Legii privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare

nr. 303 din 13 decembrie 2013.

A specificat că, aplicarea selectivă a coeficientului de majorare la tarif plasează

FPC ,,Ungar” SRL în poziție de inegalitatea concurențială, dar și constituie o

discriminare economică directă comparativ cu majoritatea persoanelor juridice care

activează în mun. Chișinău și care achită în continuare tarifele aplicate de către

operator până la 1 mai 2017.

A explicat că potrivit art. 4.1. al Contractului privind recepționarea și

preepurarea apelor uzate cu concentrații majore de poluanți nr. 20-13/16236 din

19 ianuarie 2010, este prevăzută metodologia de calcul al plății pentru recepționarea

și preepurarea apelor devarsate de FPC ,,Ungar” SRL care este de 0,5 coeficient

aplicat la tarif existent.

În contextul dat, a precizat că SA „Apă-Canal Chișinău” nu respectă prevederile

contractului încheiat, aplicând coeficienții adoptați unilateral prin Decizia

Consiliului de Administrație al SA „Apă-Canal Chișinău” din 12 iunie 2017.

A accentuat că contrar pct. 4.1. din contractul nr. 20-13/16236 din 19 ianuarie

2010, SA „Apă-Canal Chișinău”, a emis factura fiscală seria AAE nr. 7212343 din

31 iulie 2018 în care a aplicat ilegal coeficientul de majorare la tarif CMA.

A comunicat că, urmare a recepționării facturii enunțate, a achitat doar suma

corectă nu și supraplata impusă abuziv de către SA „Apă-Canal Chișinău”.

A specificat că în factura fiscală contestată, SA „Apă-Canal Chișinău” face

trimitere la contractul nr. 439833/33, însă un asemenea contract care ar avea obiect

recepționarea și preepurarea apelor uzate nu există.

În sensul dat a susținut că, între părți a fost semnat contractul nr. 4-398-33 din

23 noiembrie 2001 privind livrarea apei și recepționarea apelor uzate, dar în temeiul

acestui contract SA „Apă-Canal Chișinău” a prestat și continuă prestarea serviciilor

exclusiv de livrare a apei și canalizare.

A relatat că, acest contract nu are nici o tangență cu recepționarea și preepurarea

apelor uzate cu concentrații majore de poluanți cu aplicarea tarifului diferențiat, care

sunt un alt tip de servicii prestate de SA „Apă-Canal Chișinău” și constituie obiect al

contractului nr. 20-13/16236 din 19 ianuarie 2010 privind recepționarea și

preepurarea apelor uzate cu concentrații majore de poluanți.

A mai menționat că la data de 23 august 2017, în comun cu alți agenți economici

discriminați au înaintat o petiție colectivă adresată Consiliului pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurarea egalității, Consiliul Concurenței și Ministerul

Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului privind examinarea abuzurilor și

acțiunilor ilegale ale operatorului SA „Apă-Canal Chișinău”.

A indicat că la data de 20 august 2018 a depus cerere prealabilă în vederea

tranșării litigiului iscat, însă prin scrisoarea nr. 1200/13200 din 21 septembrie 2018

s-au respins cerințele cererii prealabile.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 22 alin. (18) din Legea privind

serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013.

A solicitat anularea facturii emise de SA „Apă-Canal Chișinău” Seria AAE

nr. 7212343 din 31 iulie 2018.

2

La 2 noiembrie 2018, FPC „Ungar” SRL a înaintat acțiune de contencios

administrativ împotriva SA „Apă-Canal Chișinău”, solicitând anularea facturii Seria

AAE nr. 8683922 din 30 august 2018 cu suma de 32 263,12 lei.

La 15 ianuarie 2019, FPC „Ungar” SRL a înaintat acțiune de contencios

administrativ împotriva SA „Apă-Canal Chișinău”, solicitând anularea facturii Seria

AAF nr. 3149570 din 31 octombrie 2018 cu suma de 30 975,37 lei.

În motivarea acțiunilor depuse a reiterat argumentele de fapt și de drept invocate

în cererea de chemare în judecată din 15 octombrie 2018.

Prin încheierea din 18 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cauza

civilă la cererea FPC „Ungar” SRL împotriva SA „Apă-Canal Chișinău” cu privire

la contestarea actelor administrative-facturii fiscale seria AAE nr. 8683922 din

30 august 2018 în suma de 32 263,12 lei (nr. 3-425/18) și cererea FPC „Ungar” SRL

împotriva SA „Apă-Canal Chișinău” privind anularea facturii fiscale (nr. 3-117/18)

au fost conexate într-un singur proces cu cauza civilă la cererea FPC „Ungar” SRL

împotriva SA „Apă-Canal Chișinău” privind anularea facturii fiscale nr. 7212343 din

31 iulie 2018 (nr. 3-389/18) (f. d. 71, vol. I).

Iar, prin încheierea din 1 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost declinată competența de la examinarea cauzei sus-menționate pentru a fi

examinate în complet specializat în materia de contencios administrativ (f. d. 73, vol.

I).

Prin hotărârea din 10 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a

fost admisă acțiunea. Au fost anulate facturile fiscale Seria AAE nr. 7212343 din

31 iulie 2018, Seria AAE nr. 8683922 din 30 august 2018 și Seria AAF nr. 3149570

din 31 octombrie 2018 emise de către SA „Apă-Canal Chișinău” în privința

FPC „Ungar” SRL.

La 18 decembrie 2019, SA „Apă-Canal Chișinău” a depus apel împotriva

hotărârii din 10 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 18 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Societatea pe Acțiuni ,,Apă-Canal Chișinău” și menținută hotărârea din

10 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut prevederile art. 22

alin. (18) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare

nr. 303 din 13 decembrie 2013, care reglementează aspecte ce țin de evacuarea apelor

uzate.

Cu referire la norma citată și în coraport cu materialele cauzei, instanța de apel

a conchis că SA ,,Apă-Canal Chișinău” nu are niciun temei legal și contractual în

baza căruia ar avea dreptul să calculeze FPC „Ungar” SRL alte sume cu titlu de tarife

diferențiate, precum și să modifice tarifele diferențiate pentru livrarea și

recepționarea apelor uzate, până la semnarea noului contract și/sau acord bilateral,

întocmit în conformitate cu prevederile legislației mediului.

În acest sens, instanța de apel a notat că în lipsa unei formule clare a tarifului

diferențiat pentru deversarea apelor uzate cu concentrație maxim admisibilă,

SA ,,Apă-Canal Chișinău” stabilește în mod unilateral tariful diferențiat, această

modalitate de calcul a tarifului diferențiat nefiind reglementată de o normă legală sau

normativă.

La 5 mai 2020, SA ,,Apă-Canal Chișinău” a depus recurs împotriva deciziei din

18 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

3

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală, fiind pasibilă de casare.

A declarat că S.A. „Apă-Canal Chișinău” furnizează servicii de alimentare cu

apă și recepționare a apelor uzate în baza contractului nr. 439833 din 23 noiembrie

2001 semnat cu FPC „Ungar” SRL, pentru locurile de consum: Str. Trandafirilor 43,

bd. Moscovei, str. Alexandru cel Bun, bd. Renașterii și str. 21 August.

A explicat că ulterior prin acorduri adiționale în contract au fost incluse și alte

locuri de consum: str. Gh. Madan, 87/7 (7 noiembrie 2002), str. 31 August, 113 (18

mai 2004), str. Ion Creangă, 64 A (27 decembrie 2005), bd. Moscova, 11 (14

februarie 2008), str. Socoleni, 31 (secția de producere).

A precizat că la data de 19 ianuarie 2010, la contractul de bază părțile au încheiat

un contract suplimentar, Contractul privind recepționarea apelor uzate cu

concentrații majorate de poluanți în rețeaua publică de canalizare nr. 20-13/16236,

în conformitate cu care FPC „Ungar” SRL a achitat un coeficient de 0,5 la tarif pentru

depășirea normativelor CMA în apele uzate.

Prin urmare, având în vedere că Contractul privind recepționarea și epurarea

apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți nr. 20-13/16236 din 19 ianuarie

2010 a fost reziliat de către S.A. „Apă-Canal Chișinău”, este în vigoare și se aplică

corespunzător prevederile Contractului nr. 439833 din 23 noiembrie 2001 privind

livrarea apei și recepționarea a apelor uzate.

A considerat că calculul tarifului diferențiat a fost efectuat strict conform

prevederilor Contractului nr. 439833 din 23 noiembrie 2001, prin prisma dispozițiilor

art. 22 alin. (18) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de

canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi decizii de respingere a

acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ,

reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul

administrativ al Republicii Moldova, iar în condițiile art. 257 alin. (1) din Codul

administrativ, prezentul cod intră în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

La caz, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 18 martie

data de 27 aprilie 2020 (f. d. 211, vol. I).

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul, s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul la 5 mai 2020, în termenul prevăzut de art. 245 Cod administrativ.

4

Prin referința din 2 iunie 2020, FPC „Ungar” SRL a solicitat declararea

inadmisibilă a cererii de recurs sau respingerea recursului și menținerea deciziei

instanței de apel.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246

Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245

alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

5

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(LevagesPrestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare

depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont

de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de SA ,,Apă-Canal Chișinău”.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Societatea pe Acțiuni ,,Apă-Canal Chișinău”, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

6