3ra-1122/19 — contestarea actului administrativ

3ra-1122/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-1122/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rășcani (D. Tricolici)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (B. Bîrcă, O. Cojocaru, S. Iorgov)

ÎNCHEIERE

02 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de Societatea pe Acțiuni „Apă

Canal Chișinău”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Întreprinderea cu Capital Străin „7 Elements” Societate cu Răspundere Limitată

împotriva Societății pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău” cu privire la contestarea actelor

administrative,

împotriva deciziei din 26 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău” și a fost

menținută hotărârea din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care

acțiunile au fost admise,

c o n s t a t ă:

La data de 18 ianuarie 2018 ÎCS „7 Elements” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SA „Apă Canal Chișinău” cu privire la contestarea actelor

administrative.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 26 martie 2012 a încheiat

cu SA „Apă Canal Chișinău” contractul privind recepționarea și preepurarea apelor

uzate cu concentrații majorate de poluanți nr. 2-294-4/15ps.

Prin scrisoarea nr. 1200/786 din 23 martie 2017, SA „Apă Canal Chișinău” a

anunțat rezilierea contractului din data de 01 mai 2017, iar raporturile de recepționare și

evacuare a apelor uzate vor fi reglementate suplimentar prin semnarea unui acord

bilateral, întocmit în conformitate cu prevederile legislației mediului, inclusiv

Regulamentul privind cerințele de colectare, epurare și deversare a apelor uzate în

sistemul de canalizare și/sau în corpuri de apă pentru localitățile urbane și rurale, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 950 din 25 noiembrie 2016, în care vor fi stabilite

1

condițiile de deversare a apelor uzate în sistemul public de canalizare, reieșind din

particularitățile de producție a companiei.

A susținut că până în prezent pârâtul nu a elaborat un asemenea contract și nu a fost

prezentat spre semnare.

A relatat ÎCS „7 Elements” SRL că, la 29 noiembrie 2017 de către SA „Apă Canal

Chișinău” a fost eliberată factura fiscală nr. AAD 0255231 și anexa-1 la această factură

în sumă de 3 618 lei pentru serviciile de canalizare în cazul depășirii normelor CMA (cu

aplicarea tarifului diferențiat) pentru luna noiembrie 2017.

A invocat reclamantul că nu este de acord cu factura fiscală și anexa-1 la aceasta,

din următoarele considerente.

În anexa-1 a facturii se indică că calculul este efectuat în baza probelor prelevate la

data de 26 octombrie 2017, comanda nr. 1516, ceea ce contravine prevederilor pct. 69

(5) al Regulamentului-Cadru privind recepționarea apelor uzate, eliberarea condițiilor

tehnice și autorizațiilor de deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare al

localităților, potrivit cărora rezultatele analizei indicatorilor de calitate, obținute dintr-o

probă unitară și folosite la calculele sancțiunilor economice, sunt valabile pentru luna în

care au fost prelevate probele.

Mai mult ca atât, în baza probelor din 26 octombrie 2017, comanda nr. 1516, de

către furnizorul SA „Apă Canal Chișinău” deja a fost eliberată factura fiscală nr. AAD

0245812 din 31 octombrie 2017 pentru serviciile din luna octombrie, care au fost

achitate de către consumator, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 466 din 03

noiembrie 2017.

Totodată, a afirmat ÎCS „7 Elements” SRL că aplicarea coeficienților tarifului

diferențiat în cazul depășirii normelor CMA de către pârât nu este justificată, fiind

abuzivă, deoarece nu s-a ținut cont de particularitățile activității întreprinderii

reclamante, care practică activitate hotelieră, ce nu cade sub incidența normelor de drept

care reglementează deversarea apelor industriale în sistemul de colectare a apelor uzate,

provenite din spațiile uzate în scopuri comerciale sau industriale, altele decât apele

menajere uzate sau apele de scurgere, însă este reglementată de normele care prevăd

deversarea apelor menajere uzate, adică ape de canalizare rezultate din folosirea apei în

gospodării, instituții publice și servicii care provin din metabolismul uman, din activități

menajere și igienico sanitare. Astfel, concentrația maxim admisibilă, indicatorii

volumului și componenței apelor uzate provenite de la Hotelul „Turist” nu depășesc

cantitativ indicatorii componenței apelor uzate provenite de la blocurile locative similare

după nivelul de etaje cu imobilul hotelului, întrucât camerele de hotel au destinație de

cazare, iar hotelul nu dispune de spălătorie, bar sau restaurant.

În aceste circumstanțe, a considerat reclamantul că, apele uzate provenite de la

activitatea Hotelului „Turist” după nivelul de poluare se încadrează în normele care

prevăd condițiile de deversare a apelor uzate menajere, adică ape de canalizare rezultate

din folosirea apei în instituții publice și servicii. Deci, aplicarea de către furnizor în mod

arbitrar a coeficienților la achitarea serviciilor este neîntemeiată, abuzivă și ilegală.

Acești coeficienți au fost aprobați de către pârât unilateral și impuse consumatorului,

fără acordul acestuia și fără a fi aprobați de către Agenția Națională pentru

Reglementare în Energetică, ceea ce contravine normelor de drept. Or, până în prezent

2

consumatorului nu i-a fost prezentat vreun contract ajustat la particularitățile de

activitate ale companiei.

A menționat ÎCS „7 Elements” SRL că, la 01 decembrie 2017 a depus cerere

prealabilă către SA „Apă Canal Chișinău”, prin care a solicitat anularea facturii fiscale

nr. AAD 0255231 din 29 noiembrie 2017 și a anexei-1. Drept răspuns la cerere, prin

scrisoarea nr. 1200/18348 din 27 decembrie 2017, pârâtul l-a informat că legalitatea

facturii fiscale rezultă din pct. 4.1.15 al contractului de furnizare a apei și de

recepționare a apelor uzate nr. 2-942-34 din 13 februarie 2012, care prevede că

consumatorul este obligat de a achita costul apei consumate și evacuarea apei uzate

conform tarifelor fixate în lista de prețuri, iar în cazul depășirii concentrațiilor maxim-

admisibile CMA pentru apele uzate evacuate, plata pentru apa livrată și recepționarea

apelor uzate se va efectua conform tarifelor diferențiate pentru luna gestionară conform

normativelor în vigoare. De asemenea, furnizorul a indicat că aplicarea coeficienților de

majorare la tariful pentru serviciile de canalizare și mărimea acestora, reprezintă

proporția dintre rezultatele investigațiilor de laborator a probei prelevate de facto și

normativul aprobat.

A afirmat reclamantul că eliberarea de către pârât a facturii fiscale pentru luna

curentă în baza probelor prelevate de ape uzate deversate în sistemul public de

canalizare din căminul de control din luna precendentă, la caz din luna octombrie, este

neobiectivă, fapt ce se demonstrează prin rezultatele probelor la întreprindere din lunile

precedente, care diferă de la o lună la alta. Astfel, după cum arată rezultatele probelor

prelevate la ÎCS „7 Elements” SRL, începând cu luna mai 2017 (prima probă efectuată)

până în luna octombrie 2017 au fost prelevate 5 probe și anume, la 22 mai 2017 s-au

depistat depășiri ale normativelor CMA - consum chimic de oxigen, consum biochimic

de oxigen, grăsimi; la 20 iunie 2017 și 26 iunie 2017 nu s-au depistat depășiri ale

normativelor CMA; la 21 august 2017 și 26 octombrie 2017 s-au depistat depășiri:

fosfați 9,5 norma 5,00. Așadar, este vădit că metoda aplicată de către furnizor de a

utiliza probele din luna precedentă pentru facturarea serviciilor de canalizare în cazul

depășirii normelor CMA este ilegală.

Prin urmare, a considerat că răspunsul SA „Apă Canal Chișinău” este neîntemeiat,

iar factura fiscală și anexa-1 urmează de a fi anulate.

A solicitat anularea facturii fiscale nr. AAD 0255231 din 29 noiembrie 2017 și

anexei-1 la factura fiscală nr. AAD 0255231 din 29 noiembrie 2017, în sumă de 3 618

lei eliberată de către SA „Apă Canal Chișinău”.

La data de 16 martie 2018, ÎCS „7 Elements”, SRL a mai depus o cerere de

chemare în judecată împotriva SA „Apă Canal Chișinău” cu privire la anularea facturii

fiscale nr. AAD 5082484 din 29 decembrie 2017 și anexa-1 la factura fiscală nr. AAD

5082484 din 29 decembrie 2017.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că la data de 29 decembrie 2017 de

către SA „Apă Canal Chișinău” a fost eliberată factura fiscală nr. AAD 5082484 din 29

decembrie 2017 și anexa-1 la această factură în sumă de 3 557, 70 de lei pentru

serviciile de canalizare în cazul depășirii normelor CMA (cu aplicarea tarifului

diferențiat) pentru luna decembrie 2017.

3

În susținerea ilegalității facturii fiscale și anexei la aceasta, ÎCS „7 Elements”, SRL

a invocat temeiuri similare ca în acțiunea înaintată la data de 18 ianuarie 2018, inclusiv

faptul că, pentru luna decembrie 2017 de către pârât nu au fost prelevate probe de ape

uzate deversate în sistemul public de canalizare din căminul de control al întreprinderii,

la baza facturii fiscală nr. AAD 5082484 din 29 decembrie 2017 la fel fiind puse probele

prelevate încă la data de 26 octombrie 2017.

A solicitat anularea facturii fiscale nr. AAD 5082484 din 29 decembrie 2017 și

anexa-1 la factura fiscală nr. AAD 5082484 din 29 decembrie 2017.

Prin încheierea din 18 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani cauzele

au fost conexate într-un singur proces.

Prin hotărârea din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, au fost

admise acțiunile depuse de ÎCS „7 Elements” SRL, a fost anulată factura fiscală nr.

AAD 0255231 din 29 noiembrie 2017 și anexa-1 la factura fiscală nr. AAD 0255231 din

29 noiembrie 2017, emisă de către SA „Apă Canal Chișinău” pentru suma de 3618 lei, a

fost anulată factura fiscală nr. AAD 5082484 din 29 decembrie 2017 și anexa- 1 la

factura fiscală nr. AAD 5082484 din 29 decembrie 2017, emisă de către SA „Apă Canal

Chișinău” pentru suma de 3557, 70 de lei.

Invocând ilegalitatea hotărârii din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, la data de 20 iulie 2018, SA „Apă Canal Chișinău” a depus cerere de apel,

solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei

noi hotărâri de respingere a cererilor de chemare în judecată.

Prin decizia din 26 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de SA „Apă Canal Chișinău” și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a aplicat prevederile art. 14, 25 alin. (1), 26

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ (în vigoare la data examinării cauzei),

art. 22 alin. (18) și (21) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de

canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013, pct. 69 (5) și 70 din Regulamentul-cadru

privind recepționarea apelor uzate, aprobat prin ordinul nr. 40 din 18 februarie 2005 al

Departamentului Construcțiilor și Dezvoltării Teritoriului al RM și a stabilit că

contractul privind recepționarea și preepurarea apelor uzate cu concentrații majorate de

poluanți nr. 2-942-34/15ps din 26 martie 2012, în care părțile au stabilit modalitatea de

calcul a plății pentru recepționarea și epurarea apelor uzate de la ÎCS „7 Elements” SRL

cu concentrații majorate ale poluanților, a fost reziliat unilateral de către SA „Apă Canal

Chișinău” începând cu data de 01 mai 2017, urmând ca raporturile de recepționare și

evacuare a apelor uzate să fie reglementate suplimentar prin semnarea unui acord

bilateral, întocmit în conformitate cu prevederile legislației de mediu, inclusiv

Regulamentul privind cerințele de colectare, epurare și deversare a apelor uzate în

sistemul de canalizare și/sau în emisaruri de apă pentru localitățile urbane și rurale,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 950 din 25 noiembrie 2013, în care vor fi stabilite

condițiile de deversare a apelor uzate în sistemul public ce canalizare, reieșind din

particularitățile de producție ale companiei reclamante.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că, prima instanță just a constatat că,

facturile fiscale contestate de către ÎCS „7 Elements” SRL, sunt ilegale în fond ca fiind

emise contrar legii de către pârâtul SA „Apă Canal Chișinău”.

4

Or, ÎCS „7 Elements” SRL și SA „.Apă Canal Chișinău” nu au semnat un acord

bilateral pentru a stabili condițiile ce deversare a apelor uzate în sistemul public de

canalizare, reieșind din particularitățile de producție ale ÎCS „7 Elements” SRL și ca

urmare, SA „Apă Canal Chișinău” neîntemeiat a aplicat tariful public de canalizare în

mărime de 11,17 lei/m3, care a fost aprobat în ședință publică de către Consiliul de

Administrație al ANRE la data de 19 mai 2017. Aplicarea coeficienților tarifului

diferențiat în cazul depășirii normelor CMA de către pârât este nejustificată, deoarece nu

s-a ținut cont de particularitățile activității întreprinderii reclamante.

La fel a concluzionat instanța de apel că, prima instanță just a conchis că, SA „Apă

Canal Chișinău” urma să stabilească obligatoriu condițiile de deversare a apelor uzate în

sistemul public de canalizare reieșind din particularitățile activității ÎCS „7 Elements”

SRL.

Cu atît mai mult că, contractul de furnizare a apei uzate și de recepționare a apelor

uzate nr. 29423- din 13 februarie 2012, la care face referire apelantul SA „Apă Canal

Chișinău” și care este în vigoare, prevede furnizarea apei potabile, tehnologice și

recepționarea apelor uzate, dar nu prevede particularitățile în cazul de pre/epurare a

apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți. ÎCS „7 Elements” SRL practică

activitate hotelieră ce nu cade sub incidența normelor de drept care reglementează

deversarea apelor industriale în sistemul de colectare a apelor uzate, provenite din

spațiile uzate în scopuri comerciale sau industriale, altele decât apele menajere uzate sau

apele de scurgere, însă este reglementată de normele care prevăd deversarea apelor

menajere uzate, adică ape de canalizare rezultate din folosirea apei în gospodării,

instituții publice și servicii care provin din metabolismul uman, din activități menajere și

igienico-sanitare.

Totodată, a menționat instanța de apel că, la baza eliberării facturilor fiscale nr.

AAD 0255231 în sumă de 3 618 lei pentru serviciile de canalizare în cazul depășirii

normelor CMA pentru luna noiembrie 2017 și nr. AAD 5082484 în sumă de 3 557,70

de lei pentru luna decembrie 2017, au fost puse probele prelevate de către SA „Apă

Canal Chișinău” din 26 octombrie 2017, comanda 1516, contrar prevederilor

Regulamentului-cadru privind recepționarea apelor uzate, eliberarea condițiilor tehnice

și autorizațiilor de deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare al localităților, care

stipulează expres că rezultatele analizei indicatorilor de calitate, obținute dintr-o probă

unitară și folosite calculele sancțiunilor economice, sunt valabile pentru luna în care au

fost prelevate probele, în speță - luna octombrie 2017. Astfel, în baza probelor din 26

octombrie 2017 comanda nr. 1516, de către furnizorul SA „Apă Canal Chișinău” deja a

fost eliberată, factura fiscală nr. AAD 0245812 din 31 octombrie 2017 pentru serviciile

din luna octombrie, care au fost achitate de către consumator, fapt confirmat prin ordinul

de plată nr. 466 din 03 noiembrie 2017.

Astfel, este indubitabil că, SA „Apă Canal Chișinău”, în lipsa cărorva probe

prelevate în lunile noiembrie și decembrie 2017, ilegal a eliberat facturile fiscale

contestate și a înaintat reclamantului spre plată sume pentru serviciile de canalizare în

cazul depășirii normelor CMA, or, cum a fost subliniat și de prima instanță, pct. 70 din

Regulamentul menționat prevede că măsurarea sau controlul debitului de ape uzate

5

evacuate se va efectua cel puțin o dată în lună în prezența reprezentantului agentului

economic.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că soluția primei instanțe cu privire la

admiterea acțiunii și anularea actelor administrative contestate este legală și întemeiată.

La data de 15 februarie 2017 SA „Apă Canal Chișinău” a depus cerere de recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu

au elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei și au

prezentat poziții contradictorii în motivarea deciziei, deoarece au interpretat eronat

Legea nr. 303/2013 (redacția de până la intrarea în vigoare a modificărilor din 08

martie 2019) privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, în special

art. 22 alin. (18), concluziile expuse în actele judecătorești sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei.

A susținut că facturile fiscale au fost emise conform prevederilor legale, cu atât

mai mult că intimatul a achitat integral plata impusă în facturile contestate.

La data de 03 septembrie 2019 ÎCS „7 Elements” SRL a depus referință prin care a

solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

După cum rezultă din speță litigiul a fost examinat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului

cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie

2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu

6

prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

La data de 17 iunie 2019 Curtea de Apel Chișinău a expediat SA „Apă Canal

Chișinău” copia deciziei din 26 februarie 2019, dar date care ar confirma recepționarea

acesteia de către recurent la dosar lipsesc. Astfel, recursul, declarat la data de 15 iulie

2019, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2, 3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2,3) și (4) al

Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul depus de SA „Apă Canal Chișinău”, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

7

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432.

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului consideră că recursul depus de SA „Apă Canal

Chișinău”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2,3,4) al Codului de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ și art.

207, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

8

d i s p u n e:

Recursul depus de Societatea pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

9