3ra-421/20 — contestarea actului administrativ

3ra-421/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-421/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (V. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

Î N C H E I E R E

16 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni „Apă-

Canal Chișinău”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Firma de Producție și Comerț „Ungar” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Societății pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” cu privire la contestarea actelor

administrative,

împotriva deciziei din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” împotriva

hotărârii din 24 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La 15 februarie 2019 și ulterior la 21 martie 2019 FPC „Ungar” SRL a depus

cereri de chemare în judecată, în procedura contenciosului administrativ, împotriva

SA „Apă-Canal Chișinău” privind anularea facturilor fiscale.

Prin încheierea din 03 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cauzele

de contencios administrativ au fost conexate într-un singur proces (f.d. 70, vol. I).

În motivarea acțiunii FPC „Ungar” SRL a indicat că, prin contractul privind

recepționarea și preepurarea apelor uzate cu concentrații majore de poluanți nr.

XXXX din 19 ianuarie 2010, SA „Apă-Canal Chișinău” s-a obligat să recepționeze și

să epureze apele uzate deversate de la reclamantă, iar ultima s-a obligat să achite

serviciile prestate în condițiile contractului menționat. În pct. 4.1. din contract a fost

prevăzută metodologia de calcul a plății pentru recepționarea și preepurarea apelor

deversate de reclamantă, care este de 0,5 coeficient aplicat la tariful existent.

Reclamanta a susținut că la data de 23 martie 2017, SA „Apă-Canal Chișinău” a

adoptat decizia de a rezilia unilateral contractul menționat supra începând cu 01 mai

Consiliului de Administrare a SA „Apă-Canal Chișinău”. Totodată, a fost informată

că pârâta, pentru depășirea normelor concentrației maxime admisibile (CMA) în apele

uzate, va aplica coeficientul de majorare la tarif (tarif diferențiat).

A invocat că SA „Apă-Canal Chișinău”, în temeiul unui act administrativ

unilateral, abuziv și contrar legii, în mod vădit lezează drepturile și interesele FPC

1

„Ungar” SRL și a altor agenți economici vizați selectiv și arbitrar, prin aplicarea

discriminatorie a prevederilor Legii privind serviciul public de alimentare cu apă și

de canalizare nr. XXXX din 13 decembrie 2013. În asemenea mod, aplicarea selectivă

a coeficientului de majorare la tarif, o plasează în poziție de inegalitate concurențială,

dar și constituie o discriminare economică directă comparativ cu majoritatea

persoanelor juridice, care activează în municipiul Chișinău și care achită în continuare

tarifele aplicate de către operator până la 01 mai 2017.

A menționat că la 28 iulie 2017, Consiliul de Administrare al SA „Apă-Canal

Chișinău” a modificat coeficientul aplicabil în cazul depășirii CMA, decizie

menținută prin hotărârea Consiliului de Administrare al SA „Apă-Canal Chișinău”

din 21 decembrie 2017.

Reclamanta a concretizat că, potrivit prevederilor art. 22 alin. (18) din Legea

privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, în cazul în care volumul

substanțelor în suspensie, consumul biochimic de oxigen pentru 5 zile (CBO 5),

precum și alți indicatori depășesc normativele aprobate în modul stabilit de legislația

în vigoare, se aplică tarife diferențiate, calculate proporțional cu indicii normativelor

indicate, conform condițiilor contractuale, iar în lipsa acestor clauze în contractul

obligatoriu – conform modalității stabilite prin Legea nr. 1540-XIII din 25 februarie

1998 privind plata pentru poluarea mediului și prin alte acte legislative în vigoare.

Astfel, reclamanta a afirmat că potrivit normei citate, aplicarea tarifelor

diferențiate se face exclusiv conform condițiilor contractuale, iar în lipsa contractului,

conform modalității stabilite prin Legea privind plata pentru poluarea mediului nr.

1540 din 25 februarie 1998, care în art. 14 alin. (1) prevede că, subiecții prezentei legi

sunt obligați să calculeze desinestătător, plățile pentru poluarea mediului prevăzute la

art. 6, 9 și 10, să achite la bugetul de stat plățile corespunzătoare și să prezinte

Serviciului Fiscal de Stat darea de seamă respectivă, utilizând în mod obligatoriu,

metode automatizate de raportare electronică în condițiile stipulate la art. 187 alin.

(22) din Codul fiscal. Forma și modul de completare a dării de seamă se aprobă de

către Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului.

FPC „ Ungar” SRL a declarat că, începând cu luna iunie anul 2017, pârâta emite

facturi fiscale pentru servicii de canalizare cu depășirea normelor CMA, unde face

trimitere la contractul nr. XXXX. Contractul nr. XXXX pentru livrarea apei și

recepționarea apelor uzate a fost semnat de către părți la 23 noiembrie 2001. Ulterior,

serviciile de epurare a apelor uzate cu CMA au fost separate de contractul de bază,

prin semnarea contractului privind recepționarea și preepurarea apelor uzate cu

concentrații majore de poluanți nr. XXXX din 19 ianuarie 2010. Respectiv, odată cu

semnarea noului contract, contractul nr. XXXX din 23 noiembrie 2001 a rămas valabil

doar în partea prestării serviciului de livrare a apei.

A indicat că pârâta, prin notificarea nr. 1200/3906 din 23 martie 2017 i-a

comunicat că, fără a aduce atingere clauzelor contractului de furnizare a serviciului

de alimentare cu apă și evacuare a apelor uzate, din data de 01 mai 2017, raporturile

de recepționare și evacuare a apelor uzate vor fi reglementate prin semnarea unui

acord bilateral. Însă, pârâta până în prezent nu a întreprins nicio acțiune pentru a

coordona noile condiții de prestare a serviciului de evacuare a apelor uzate cu CMA

(epurare), inclusiv stabilirea de comun acord a mărimii tarifului diferențiat aplicabil.

Reclamanta a declarat că SA „Apă-Canal Chișinău” nu îndeplinește condiția

impusă de art. 22 alin. (18) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și

2

de canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013, potrivit căreia tarifele diferențiate se

aplică conform condițiilor contractuale.

A subliniat că, tarifele diferențiate impuse abuziv de către SA „Apă-Canal

Chișinău” nu au fost autorizate și coordonate cu ANRE, cu autoritatea publică locală

și nici cu un alt organ de specialitate. Aceste tarife au fost elaborate unilateral de către

pârâtă, fară o oarecare transparență, fară argumentarea necesității creșterii lor. SA

„Apă-Canal Chișinău” are un interes direct patrimonial în aplicarea unor cuantumuri

mărite ale tarifelor diferențiate și fară un control din partea statului, abuzează de

poziția sa dominantă pe piață, din punct de vedere al monopolului complet pe care-l

deține, fiind unicul operator în Chișinău ce prestează astfel de servicii.

Reclamanta a precizat că, în scopul soluționării amiabile a litigiului, a expediat

în adresa pârâtei cererea prealabilă nr. XXXX din 02 ianuarie 2019, prin care a

solicitat anularea facturilor fiscale seria XXXX nr. XXXX din 30 noiembrie 2018 și

seria XXXX nr. XXXX din 28 decembrie 2018, iar la 08 februarie 2019 a contestat

factura fiscală seria XXXX nr. XXXX din 31 ianuarie 2019. Cererile prealabile au

fost respinse de către pârâtă.

Solicită reclamanta anularea facturii fiscale seria XXXX nr. XXXX din 30

noiembrie 2018 în sumă de 47 262,30 de lei; anularea facturii fiscale seria XXXX nr.

XXXX din 28 decembrie 2018, în sumă de 28 483,50 de lei și anularea facturii fiscale

seria XXXX nr. XXXX din 31 ianuarie 2019 în sumă de 25 695,47 de lei.

Prin hotărârea din 24 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a

admis acțiunea depusă de către FPC „ Ungar” SRL, s-au anulat facturile fiscale seria

XXXX nr. XXXX din 30 noiembrie 2018 în sumă de 47 262,30 de lei, seria XXXX

nr. XXXX din 28 decembrie 2018 în sumă de 28 483,50 de lei și seria XXXX nr.

XXXX din 31 ianuarie 2019 în sumă de 25 695,47 de lei, emise de către SA „Apă-

Canal Chișinău” cu titlu de tarife diferențiate pentru depășirea concentrațiilor maxime

admise în apele uzate (f.d. 65, 71-82, vol. II).

Prin decizia din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către SA „Apă-Canal Chișinău” împotriva hotărârii din 24 iunie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d. 179, 180-190, vol. II).

Instanțele de judecată în motivarea soluției au reținut că SA „Apă-Canal

Chișinău”, la emiterea facturilor fiscale privind plata pentru serviciile de canalizare

în cazul depășirii normelor CMA cu aplicarea tarifului diferențiat, nu s-a condus de

exigențele legale, interpretând în mod selectiv prevederile art. 22 alin. (18) din Legea

privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare nr. 303 din 13.12.2013.

Or, reieșind din conținutul materialului probatoriu administrat la caz, între părțile în

litigiu nu există un contract valabil.

Astfel, instanțele au stabilit că, potrivit Legii privind serviciul public de

alimentare cu apă și canalizare, furnizorul de servicii SA „Apă-Canal Chișinău”

obligatoriu urma să semneze un acord bilateral separat privind recepționarea și

preepurarea apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți cu FCP „Ungar” SRL,

în care urma să opereze, în mod bilateral, plata pentru preepurarea apelor uzate,

inclusiv coeficientul la tarif, fapt prevăzut la art. 22 alin. (18) al Legii, care expres

prevede obligativitatea stabilirii relațiilor contractuale la acest capitol.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel și hotărârea instanței de fond, la 06

februarie 2020 SA „Apă-Canal Chișinău” a depus recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a

3

hotărârii din 24 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu pronunțarea

unei hotărâri noi de respingere a acțiunii, ca fiind neîntemeiată (f.d. 194-200, vol. II).

În motivarea recursului SA „Apă-Canal Chișinău” a reiterat motivele expuse în

referință și în cererea de apel, a invocat că instanțele judecătorești au aplicat o lege

care nu trebuia să fie aplicată și au interpretat în mod eronat legea.

A precizat că instanța de apel a interpretat în mod eronat prevederile art. 22 alin.

(18) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare nr. 303

din 13.12.2013. Astfel, norma legală nu instituie obligația operatorului de servicii de

a încheia cu intimata un contract cu privire la recepționarea și preepurarea apelor uzate

cu concentrații majorate de poluanți, dar indică asupra existenței unui raport juridic

stabilit între părți de recepționare a apelor uzate, iar acest raport juridic se fondează

pe clauzele contractului pentru livrarea apei și recepționarea apelor uzate nr. XXXX

din 23 noiembrie 2001.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție

recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 11 decembrie 2019.

Din materialele dosarului rezultă că instanța de apel a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei motivate, care la 16 ianuarie 2020 a fost

recepționată de către SA „Apă-Canal Chișinău” (f.d. 192, vol. II).

SA „Apă-Canal Chișinău” în conformitate cu prevederile art. 245 din Codul

administrativ a depus cererea de recurs la 06 februarie 2020 (f.d. 194-200, vol. II).

Astfel, instanța de recurs consideră că SA „Apă-Canal Chișinău” s-a conformat

prevederilor legale și a depus recursul în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului depus de către SA „Apă-Canal Chișinău” în

raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ din cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil din următoarele

motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

4

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, întro

eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin.(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către recurent este inadmisibilă, or recursul

5

în cauză conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de

către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

Conform prevederilor art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de către Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Victor Burduh

6