2ra-1069/20 — obligarea inlaturarii obstacolelor

2ra-1069/20 — obligarea inlaturarii obstacolelor (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

dosarul nr. 2ra-1069/2020

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Fălești (R. Holban)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)

ÎNCHEIERE

29 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Parandiuc Svetlana,

reprezentată de avocatul Moruz Valentina,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Parandiuc

Svetlana și Prepelița Maria împotriva Primăriei și Consiliului satului Răuțel, raionul

Fălești și Reus Mihail, cu privire la obligarea înlăturării obstacolelor la exercitarea

dreptului de acces,

împotriva deciziei din 12 martie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul și a fost menținută hotărârea din 17 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți,

sediul Fălești

c o n s t a t ă

La data de 19.05.2017 Parandiuc Svetlana și Prepelița Maria au depus cerere

de chemare în judecată împotriva Primăriei satului Răuțel r-ul Fălești, intervenient

accesoriu: Consiliul satului Răuțel r-nul Fălești, solicitînd: obligarea pîrîtului la

înlăturarea obstacolelor, prin demolarea parțială a porțiunii de gard, prin care a fost

îngrădit accesul la drumul central al reclamantelor; obligarea pîrîtului la executarea

deciziei nr. 05/3 din 30.04.2010 cu privire la instituirea drumului cu lățimea de 5 m

între sectorul pe care este amplasat centrul memorial al s. Răuțel și gospodăriile

locuitorilor din vecinătate, de la segmentul drumului național Bălți-Ungheni pînă la

segmentul căii ferate; încasarea cheltuielilor de judecată ce vor fi suportate în

legătură cu intentarea prezentului litigiu, din contul pîrîtului în contul reclamantelor.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantele au invocat că la

sfîrșitul anului 2016 administrația publică locală a satului Răuțel a purces la

construirea unui gard capital, amplasat în imediata apropiere a gospodăriilor lor.

Prin acest gard capital a fost închis accesul parțial la drumul central din s. Răuțel

pentru mijloacele de transport, fiind lăsată doar o mică trecere pentru pietoni la

drumul central.

Au susținut reclamantele că, ulterior, a fost instituit un gard din plasă

metalică și în fața gospodăriei lor, prin care a fost îngrădit integral accesul liber la

drumul central, inclusiv pentru pietoni.

În acest sens, reclamantele au solicitat administrației publice locale a satului

Răuțel prezentarea și eliberarea copiilor actelor de dispoziție care au stat la baza

construirii gardului din plasă metalică, prin care a fost îngrădit accesul la drumul

central al solicitantelor Parandiuc Svetlana și Prepelița Maria, ambele locuitoare ale

satului Răuțel.

La data de 15.02.2017 reprezentantul lor, avocatul Moruz Valentina, a

recepționat răspunsul nr. 12 din 13.02.2017, la care a fost anexat extrasul din

decizia nr. 03/9 din 22.08.2014 ”cu privire la abrogarea deciziei Consiliului sătesc

Răuțel nr. 05/3 din 30.04.2010 ”cu privire la instituirea unui drum între Centrul

Memorial al satului Răuțel și gospodăriile locuitorilor din vecinătate”.

Au indicat reclamantele că, în acest sens a fost înaintată o plțngere la

cancelaria de stat, prin care s-a solicitat declanșarea procedurii de control al

legalității actelor sus-numite.

Prin răspunsul nr. 1306/374 din 15.03.2017 recepționat de la cancelaria de

stat oficiul Bălți, solicitantele au fost informate că decizia nr. 03/9 din 22.08.2014

nu a fost aprobată, deoarece nu a fost întrunit numărul necesar de voturi, motiv

pentru care a rămas doar la faza de proiect. Iar decizia nr. 05/3 din 30.04.2010 a

rămas în vigoare.

Reieșind din situația creată, în opinia reclamantelor, rezultă că administrația

locală a satului Răuțel a admis încălcări flagrante ale legislației și anume a prezentat

ca temei de îngrădire a accesului la drumul central al solicitantelor unele decizii

neaprobate, iar cele aprobate nu sunt executate, astfel încălcând drepturile și

libertățile constituționale ale cetățenilor.

Totodată, reclamantele au stipulat că, prin interpelarea din 09.01.2017

adresată Primăriei satului Răuțel s-a solicitat prezentarea și eliberarea copiilor

actelor de dispoziție, care au stat la baza construirii gardului din plasă metalică, prin

care s-a îngrădit accesul la drumul central al solicitantelor Parandiuc Svetlana și

Prepelița Maria, însă Primarul satului Răuțel în contradictoriu cu cerințele invocate

în interpelare, a anexat la răspunsul nr. 12 din 13.02.2017 un extras din decizia 03/9

din 22.08.2014, prin care s-a dispus anularea altei decizii a Consiliului s. Răuțel și

s-a instituit servitutea asupra acestui teren, prin care să se asigure accesul la drumul

de lângă calea ferată.

Având în vedere că administrația publică locală a satului Răuțel nu dispune

de careva acte de dispoziție cu privire la construirea gardului și mai cu seamă la

îngrădirea accesului la drumul central al reclamantelor, prin construirea ilegală a

gardului, reclamantele la data de 24.03.2017 au înaintat administrației publice locale

a satului Răuțel o cerere prealabilă.

Însă, până la momentul actual, pretind reclamantele, nu au primit răspuns la

cererea prealabilă,

Ulterior, la data de 19.12.2017 reclamantele Parandiuc Svetlana și Prepelița

Maria prin intermediul avocatului său Moruz Valentina, au depus cerere

suplimentară la cererea de chemare în judecată inițială, formulând-o împotriva

Primăriei și Consiliului satului Răuțel r-nul Fălești și lui Reus Mihail, prin care au

solicitat:

2

obligarea pârâților Primăria satului Răuțel și Consiliul satului Răuțel r-nul

Fălești la înlăturarea obstacolelor la exercitarea dreptului, prin demolarea parțială a

porțiunii de gard (5 metri), prin care a fost îngrădit accesul la drumul central al

reclamantelor;

obligarea pârâților Primăria satului Răuțel și Consiliul satului Răuțel r-nul

Fălești la executarea deciziei nr. 05/3 din 30.04.2010 cu privire la instituirea

drumului cu lățimea de 5 metri între sectorul pe care este amplasat centrul memorial

al satului Răuțel și gospodăriile locuitorilor din vecinătate, de la segmentul

drumului național Bălți-Ungheni până la segmentul căii ferate;

obligarea pârâtului Reus Mihail la înlăturarea obstacolelor la exercitarea

dreptului, prin demontarea gardului de plasă metalică, prin care a fost îngrădit

accesul la drumul central al reclamantelor;

încasarea tuturor cheltuielilor de judecată ce vor fi suportate de reclamante în

legătură cu prezentul litigiu.

Prin hotărârea din 17 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești acțiunea

fost respinsă.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Parandiuc Svetlana și Prepelița

Maria au declarat apel, solicitând casarea hotărârii din 17 aprilie 2019 a Judecătoriei

Bălți, sediul Fălești și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

La 13 iulie 2019 Prepelița Maria a decedat.

Prin încheierea din 19 decembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost înlocuită

apelanta Prepelița Maria cu succesorul ei în drepturi Parandiuc Svetlana.

Prin decizia din 12 martie 2020 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat și a fost menținută hotărârea din 17 aprilie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul

Fălești.

Instanța de apel a indicat că în vederea stabilirii faptului instalării gardului

capital și a celui din plasă metalică de către Administrația publică locală, gard care

pretins îi îngrădește accesul la drumul public, apelanta a prezentat cu titlu de probă,

decizia nr. 05/3 din 30.04.2010 a Consiliul sătesc Răuțel r-nul Fălești prin care s-a

decis instituirea unui drum cu lățimea de 5 metri între sectorul pe care există

amplasat Centrul Memorial al satului Răuțel și gospodăriile apelantelor.

Totodată, a prezentat și decizia Consiliului local Răuțel nr. 03/9 din

22.08.2014, prin care s-a decis abrogarea deciziei nr.05/3 din 30.04.2010 cu privire

la instituirea unui drum între Centrul memorial al s. Răuțel și gospodăriile

locuitorilor din vecinătate, cu instituirea accesului liber al cetățenilor de la drumul

de lîngă calea ferată pînă la nivelul gospodăriei cet. Parandiuc Svetlana cu lungimea

de 65 m și lățimea de 5 m, cu instituirea servituții de pe terenul cu nr. cadastral

4370202.162 (f.d. 10).

Reieșind din informația Cancelariei de stat Oficiul teritorial Bălți din

15.03.2017, decizia Consiliului s. Răuțel nr. 03/9 din 22.08.2014 a rămas la nivel de

proiect, întrucât nu a fost adoptată pe motiv că nu a întrunit numărul necesar de

voturi (f.d. 12).

Astfel, instanța de apel a stabilit că apelantele, în condițiile în care decizia nr.

03/9 din 22.08.2014 a rămas doar în faza de proiect, consideră valabilă și executorie

decizia nr. 05/3 din 30.04.2010 prin care s-a decis instituirea unui drum cu lățimea

3

de 5 metri între sectorul pe care este amplasat Centrul Memorial al satului Răuțel și

gospodăriile locuitorilor din vecinătate (adică a apelantelor).

Ulterior, prin decizia Consiliului s. Răuțel nr. 05/1 din 24.10.2017 s-a decis

abrogarea deciziei Consiliului s.Răuțel nr. 05/3 din 30.04.2010 cu privire la

instituirea drumului între Centrul Memorial al s. Răuțel și gospodăriile locuitorilor

din vecinătate (f.d. 62).

Curtea de Apel a indicat că prin urmare, în condițiile în care decizia nr. 05/3

din 30.04.2010 la obligarea executării căreia se pretinde conform acțiunii, a fost

abrogată de către autoritatea emitentă, iar deciziile nr. 03/4.2 din 06.07.2017 și nr.

05/1 din 24.10.2017 nu au fost contestate de reclamante, aceste decizii fiind

valabile, se face imposibilă obligarea autorității la executarea acesteia, ceea ce

corect a dispus și instanța de prim nivel.

Referitor la cerința apelantei ce tine de obligarea Primăriei și Consiliului s.

Răuțel la demolarea a 5 metri din gardul autorității publice locale și în ce privește

obligarea lui Reus Mihail la demolarea gardului său din plasă metalică, spre a-i

deschide accesul apelantei la drumul național Bălți-Ungheni, Colegiul instanței de

apel a reținut că pe acest segment al cerințelor, apelanta nu a făcut dovada faptului

îngrădirii însăși a căii de acces de la gospodării spre drumul central; locul de

amplasare a gardului autorității publice locale și a lui Reus Mihail în raport cu

gospodăriile apelantei nu există dovedit reieșind din materialele dosarului; sau că

anume gardul autorității publice sau a lui Reus Mihail îi îngrădește accesul acesteia

spre drumul public.

La fel, nu este dovedit faptul imposibilității organizării căii de acces de la

gospodăria apelantei spre drumul public sau că o altă cale de acces de la aceste

gospodării spre drumul public, în afară de necesitatea demolării ambelor garduri, nu

există. Deci, apelanta urma să facă dovada faptului că demolarea ambelor garduri ar

fi unica cale de ieșire de la gospodăriile ei spre drumul public.

La 09 iunie 2020 Parandiuc Svetlana, reprezentată de avocatul Moruz

Valentina, a declarat recurs împotriva deciziei din 12 martie 2020 a Curții de Apel

Bălți, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii.

Recurenta consideră că instanțele ierarhic inferioare au încălcat și au aplicat

eronat normele de drept material, concluziile instanțelor expuse în hotărâri sunt în

contradicțiile cu circumstanțele pricinii, iar circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa recurentei și

reprezentantului său copia deciziei integrale, care au fost recepționate de către

aceștia la data de 11 mai 2020 (f.d. 263,264). Prin urmare recursul declarat la data

de 09 iunie 2020 este în termen.

Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia recursului,

care a fost recepționată, conform avizelor de recepție.

4

Prin referința întocmită de Primarul s. Răuțel, Istrati Tudor, s-a solicitat de a

declara recursul ca inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de Parandiuc Svetlana, reprezentată

de avocatul Moruz Valentina, în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Parandiuc Svetlana,

reprezentată de avocatul Moruz Valentina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

5

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Parandiuc Svetlana, reprezentată de

avocatul Moruz Valentina.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Parandiuc Svetlana, reprezentată de avocatul Moruz

Valentina, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6