2ra-744/20 — încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-744/20 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 2ra-744/20
Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul central (jud. C. Prisacari)
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)
ÎNCHEIERE
22 iulie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Nicolae Craiu
Mariana Pitic
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Roman Chișcă,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Oleg Țenti
împotriva lui Roman Chișcă cu privire la încasarea datoriei,
împotriva deciziei din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a
fost admis apelul declarat de către Oleg Țenti, reprezentat de către avocatul Vasile
Martin, a fost casată integral hotărârea din 12 august 2019 a Judecătoriei Edineț,
sediul central și a fost emisă o nouă hotărâre cu privire la admiterea acțiunii,
constată:
La 18 aprilie 2018 Oleg Țenti a depus cerere de chemare în judecată împotriva
lui Roman Chișcă cu privire la încasarea datoriei.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 13 ianuarie 2016 pârâtul a
procurat de la el automobilul de model xxxx la prețul de 4700 de Euro.
A menționat că, în ziua încheierii contractului de vânzare-cumpărare a
automobilului enunțat pârâtul i-a achitat suma de 3000 de Euro, iar restul sumei de
1700 de Euro urma să-i achite până la 01 iunie 2016, fapt confirmat prin recipisa
scrisă și semnată de către pârât personal.
A susținut că, ulterior, a fost întocmită pe numele pârâtului o procură
autentificată notarial, în conținutul căreia au fost incluse o serie de împuterniciri,
inclusiv și dreptul de înstrăinare a automobilului.
A afirmat că, au trecut mai bine de doi ani, însă pârâtul nu și-a onorat obligația
de achitare a datoriei în sumă de 1700 de Euro.
A solicitat încasarea de la pârât a datoriei în sumă de 1700 de Euro și a
cheltuielilor de judecată.
În cadrul ședinței de judecată a primei instanțe din 02 aprilie 2019 reclamantul
și-a concretizat pretențiile, solicitând încasarea de la pârât a datoriei în sumă de 500
de Euro și a cheltuielilor de judecată, invocând că, între timp acesta i-a achitat suma
1
de 1200 de Euro.
Prin hotărârea din 12 august 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul central
acțiunea depusă de către Oleg Țenti a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Au fost
încasate de la Oleg Țenti în beneficiul lui Roman Chișcă cheltuielile de asistență
juridică în sumă de 5000 de lei.
Prin decizia din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul
declarat de către Oleg Țenti, reprezentat de către avocatul Vasile Martin, a fost
casată integral hotărârea primei instanțe și a fost emisă o nouă hotărâre, prin care
acțiunea a fost admisă și au fost încasate de la Oleg Chișcă în beneficiul lui
OlegȚenti datoria la contractul de vânzare-cumpărare din 13 ianuarie 2016 a
automobilului de model xxxx în sumă de 500 de Euro, calculați în lei moldovenești
la cursul oficial de schimb stabilit de Banca Națională a Moldovei la data executării
hotărârii și cheltuielile de judecată în sumă de 6525,90 de lei.
Instanța de apel a statuat că, prima instanță în mod eronat a stabilit că, între
părți există un contract de împrumut, deoarece obiectul speței respective constituie
un contract de vînzare-cumpărare formulat de către părți în formă liberă (f. d. 3).
Totodată, instanța de apel a relevat că, prima instanță, examinând prezentul
litigiu, a respins acțiunea, motivându-și soluția pe faptul că, apelantul-reclamant și-
a fundamentat cererea de chemare în judecată în baza prevederilor legale ce
reglementează contractul de împrumut. Or, în acest sens, apelantul-reclamant a
invocat în cererea de chemare în judecată prevederile ce reglementează contractul
de împrumut, însă s-a referit și la norma legală ce reglementează contractul de
vînzare-cumpărare.
Instanța de apel a menționat că, în cadrul examinării cauzei au fost audiați
martori, care au declarat că, intimatul a achitat recurentului datoria integral, însă
proba cu martori în cazul dat nu este admisibilă. Or, conform art. 211 alin. (1) din
Codul civil (redacție veche), nerespectarea formei scrise a actului juridic face să
decadă părțile din dreptul de a cere, în caz de litigiu, proba cu martori pentru
dovedirea actului juridic.
Prin urmare, instanța de apel a reținut că, este cert faptul că, între părți a avut
loc un contract de vînzare-cumpărare a automobilului de model xxxx, la prețul 4700
de Euro și cumpărătorul Roman Chișcă, pînă la depunerea acțiunii în instanța de
judecată, a achitat vînzătorului Oleg Țenti suma de 4200 de Euro, rămânând să achite
suma de 500 de Euro.
La 04 martie 2020 Roman Chișcă a declarat recurs împotriva deciziei instanței
de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea
hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de
apel, deoarece instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a
interpretat în mod eronat legea.
A menționat că, instanța de apel, la emiterea deciziei sale, eronat s-a bazat pe
prevederile art. 210 alin. (l) din Codul civil.
A susținut că, la 09 august 2018 a fost pornită în privința intimatului cauza
penală nr. 2018140306, în baza semnelor calificative ale infracțiunii prevăzute de
art. 190 alin. (l) din Codul penal.
A afirmat că, în cadrul examinării cauzei penale, în urma audierii părții
2
vătămate Roman Chișcă, a martorilor Iuliana Cuței, Igor Cuței, Vitalie Chișcă și
Carolina Chișcă, procurorul a stabilit că, între Oleg Țenti și el a avut loc o înțelegere,
un raport de ordin civil, de înstrăinare a automobilului de model xxxx, la prețul de
4700 de Euro, dintre care suma de 3000 de Euro a fost achitată de către el deodată,
iar suma de 1700 de Euro urma să fie achitată pînă la 01 iunie 2016. În luna aprilie
2016, în prezența a mai multor persoane, el a achitat intimatului suma de 1700 de
Euro și au sărbătorit acest fapt împreună, astfel, a stins datoria avută față de ultimul,
fapt constatat prin ordonanța procurorului de scoatere a persoanei de sub urmărire
penală și clasarea procesului penal din 08 iulie 2019.
A relevat că, martorii Vitalie Chișcă, Igor Cuței și Carolina Chișcă, care au
fost audiați în cadrul cauzei penale, au fost audiați și în cadrul examinării prezentei
cauze, declarând că, el a achitat intimatului suma de 1700 de Euro în luna aprilie
2016.
A considerat că, instanța de apel, la examinarea cauzei, urma să aplice
prevederile art. 123 alin. (3) CPC.
A invocat că, instanța de apel nu a dat nici o apreciere ordonanței menționate,
deși, în susținerea poziției sale, s-a referit la această ordonanță.
A notat că, a anexat la materialele dosarului discul audio, pe care a fost
înregistrată discuția sa telefonică cu intimatul și care confirmă că, nu are nici o
datorie față de ultimul.
A declarat că, deși aceste argumente au fost invocate atît în prima instanță, cît
și în instanța de apel, ultima nu s-a pronunțat asupra acestora, iar nepronunțarea
instanței asupra tuturor argumentelor afectează prin sine dreptul persoanei la accesul
la justiție, drept garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 20 din Constituția RM.
Prin referința depusă la 04 mai 2020 Oleg Țenti a solicitat declararea
recursului inadmisibil.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat copia
deciziei contestate în adresa părților la 09 ianuarie 2020, iar la 16 ianuarie 2020
recurentul a recepționat-o, fapt confirmat prin avizul de recepție a acesteia (f. d.177).
Astfel, recursul declarat la 04 martie 2020 este în termen.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
3
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră
că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul
în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din
oficiu.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Roman Chișcă nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter
nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept
material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar
nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul
declarat de către Roman Chișcă, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial
4
și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de către Roman Chișcă ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de
procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursul declarat de către Roman Chișcă se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Nicolae Craiu
Mariana Pitic
5