2rac-149/20 — Încasarea datoriei

Dosarul nr.2rac-149/20

Prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Central, judecător: R. Chistruga

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători: Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu

ÎNCHEIERE

22 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de ÎI „Manea Chiril”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Gospodăria

Comunală din satul Țarigrad” către ÎI „Manea Chiril” cu privire la încasarea datoriei

pentru consumul de apă și a prejudiciului pentru consumul fraudulos de apă,

împotriva deciziei din 13 februarie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de ÎI „Manea Chiril” și menținută hotărârea din 13 august 2019

a Judecătoriei Drochia, sediul Central, prin care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 21 februarie 2019, ÎM,,Gospodăria Comunală din s. Țarigrad” a depus cerere

de chemare în judecată împotriva lui ÎI ,,Manea Chiril” privind încasarea datoriei la

consumul de apă și a prejudiciului pentru consumul fraudulos de apă.

În motivarea acțiunii a indicat că, relațiile între ÎM „Gospodăria Comunală din s.

Țarigrad” și ÎI „Manea Chiril” sînt reglementate prin prisma contractului pentru

livrarea apei nr.2098 din data de 07.12.2017.

În conformitate cu acest contract, ÎM „Gospodăria Comunală din s.Țarigrad”

acordă serviciile de alimentare cu apă potabilă către ÎI „Manea Chiril”.

Prin înștiințarea nr.01 din 31.01.2018, nr.02 din 09.02.2018, nr.19 din

22.10.2018, pârâtei ÎI „Manea Chiril”, i-a fost adus la cunoștință despre faptul că, are

obligațiunea de a achita datoria pentru apa consumată, iar în caz de neachitare a

datoriei va fi sistată prestarea serviciului de aprovizionare cu apă, însă de către ea a

fost ignorată această somație.

Pârâtei, lunar, i-au fost expediate avizuri de plată în care se indică tariful lunar al

costului serviciilor prestate și datoria acumulată pentru perioada anterioară.

Din cauza neachitării îndelungate de către pârâtă a serviciilor acordate s-a format

datoria din iulie 2017 până în prezent în mărime de 4 180 de lei. La reclamația privind

achitarea benevolă a datoriei aceasta nu a reacționat.

În urma controlului s-a depistat și consumul fraudulos prin branșament ilegal

după deconectarea apei potabile și în rezultat a fost efectuat calculul pentru consumul

fraudulos pentru o perioadă de 82 de zile, conform Legii nr.303 din 13.12.2013 privind

serviciul public de alimentare cu apă și canalizare și Regulamentului cu privire la

serviciul public de alimentare cu apă și canalizare, aprobat prin Hotărârea Consiliului

de administrare al ANRE nr.271/2015 din 16.12.2015, suma fiind calculată în mărime

de 23 140 de lei.

Astfel, reclamanta a solicitat încasarea de la ÎI „Manea Chiril” a datoriei în sumă

de 27 320 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărarea din 13 august 2019 a Judecătoriei Drochia, sediul Central, s-a

admis acțiunea înaintată de ÎM ,,Gospodăria Comunală din s.Țarigrad” împotriva ÎI

,,Manea Chiril” privind încasarea sumei.

S-a încasat de la ÎI ,,Manea Chiril” în beneficiul ÎM ,,Gospodăria Comunală din

s.Țarigrad” suma de 27 320 de lei și cheltuielile de judecată formate din taxa de stat

achitată de către reclamantă la înaintarea acțiunii în mărime de 819,60 de lei și

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2 000 de lei, iar în total suma de

30 139,60 de lei.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 15 august 2019, ÎI ,,Manea

Chiril” a contestat hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Central din 13 august 2019

cu apel, solicitând casarea integrală a acesteia, cu emiterea unei noi hotărîri prin care

acțiunea înaintată să fie respinsă.

Prin decizia din 13 februarie 2020 a Curții de Apel Bălți, apelul declarat a fost

respins și s-a menținut hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, instanța de fond just a examiat

cauza și a apreciat probele prezentate la materialele cauzei cu admiterea acțiunii

înaintate de ÎM ,,Gospodăria Comunală din s.Țarigrad” împotriva ÎI ,,Manea Chiril”

privind încasarea datoriei la consumul de apă și a prejudiciului pentru consumul

fraudulos de apă în mărime totală de 27 320 de lei, ca fiind întemeiată.

Materialele speței denotă că, la 07 decembrie 2017, între ÎM „Gospodăria

Comunală din s. Țarigrad” și ÎI „Manea Chiril”, a fost încheiat contractul nr.2098

pentru furnizarea apei potabile.

ÎI „Manea Chiril” nu a achitat plata pentru serviciile prestate de ÎM „Gospodăria

Comunală din s. Țarigrad” din luna iulie 2017 până în prezent, astfel formându-se o

datorie în sumă de 4 180 de lei, care, conform extrasului din contul nr.2098, nu a fost

achitată până în prezent.

Potrivit extrasului din contul nr.2098, anexat la materialele dosarului, datoria

pentru neachitarea serviciilor de alimentare cu apă potabilă din luna iulie 2017 până în

prezent constituie suma de 4 180 de lei, iar furnizorul de apă era în drept să sisteze

alimentarea cu apă și să solicite achitarea datoriilor.

De fapt acest lucru s-a întâmplat la 20 septembrie 2018, când a fost întocmit actul

de sistare a prestări serviciilor de aprovizionare cu apă la agentul economic ÎI „Manea

Chiril”.

Totodată, după cum rezultă din materialele cauzei civile, ÎI „Manea Chiril”,

fiindu-i sistată aprovizionarea cu apă, în aceiași zi s-a conectat neautorizat la

alimentația cu apă, fapt stabilit prin actul din 21 septembrie 2018, întocmit de comisia

formată de ÎM „Gospodăria Comunală din s.Țarigrad”.

Tot, ÎM „Gospodăria Comunală din s.Țarigrad”, la 24 septembrie 2018, a

întocmit actul de depistare a consumului fraudulos a apei de către ÎI „Manea Chiril”,

care a continuat să persiste în continuare până la depunerea acțiunii în judecată,

inclusiv.

La 22.05.2020, ÎI „Manea Chiril” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel.

În motivarea recursului a indicat că circumstanțele importante pentru soluționarea

pricinii nu au fost elucidate pe deplin, iar cele pe care instanța de fond și instanța de

apel le-au considerat elucidate, nu se probează prin probe veridice și suficiente. Mai

mult ca atât, instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor invocate de apelat și a

luat doar partea ÎM „Gospodăria Comunală din s. Țarigrad”.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 13

februarie 2020 și comunicată participanților la proces la 18 martie 2020 (f. d. 145), iar

recursul, fiind recepționat la 23.03.2020 (f. d. 147) a fost declarat la 22 mai 2020.

Astfel, se constată că întreprinderea-recurentă s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei din 13 februarie 2020 a Curții de Apel Bălți, în

termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către ÎI

„Manea Chiril”, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de ÎI „Manea Chiril”, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului

de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a

criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în

cererea de recurs depusă de către ÎI „Manea Chiril”.

Astfel, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către ÎI „Manea Chiril”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru