3ra-472/20 — anularea dispozitiei

Dosarul nr. 3ra-472/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (I. Secrieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

15 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Grand Lift” și admisibilitatea recursului declarat Primarul General Interimar al

municipiului Chișinău,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului General Interimar

al municipiului Chișinău, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată

„Grand Lift” cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 04 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 28 decembrie 2017 Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a înaintat

cerere de chemare în judecată împotriva Primarului general interimar al mun. Chișinău,

intervenient accesoriu SRL ,,Grand Lift” cu privire la anularea dispoziției.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 09 octombrie 2017 Primarul

general interimar al mun. Chișinău a emis dispoziția nr. 976-d cu privire la amenajarea

parcajelor auto rezervate pentru automobilele SRL ,,Grand Lift” adiacente sediului din

str. xxxxxxxxx

Astfel, reclamantul în temeiul art. 64 al Legii privind administrația publică locală nr.

436-XVI din 28.12.2006 și Hotărârii Guvernului nr. 845 din 18.12.2009 a efectuat

controlul de legalitate a deciziei date și la data de 03 noiembrie 2017 a înaintat notificarea

nr. 1304/OT/4-1878 prin care a solicitat abrogarea deciziei.

A menționat reclamantul că art.14 alin.(2) lit. f) din Legea privind administrația

publică locală nr. 436-XVI din 28.12.2006 statuează că, consiliile locale decid asupra

lucrărilor de proiectare, construcție, întreținere și modernizare a drumurilor, podurilor,

fondului locativ în condițiile legii cu privire la locuințe, precum și a întregii infrastructuri

economice sociale și de agrement de interes local. De asemenea conform art. 6 alin. (2)

pct. 3 lit. b), f) al Legii nr.136 din 17 iunie 2016 privind statutul municipiului Chișinău,

de competența Consiliului mun. Chișinău este să decidă cu privire la administrarea

1

bunurilor domeniu public și privat ale municipiului precum și de a decide asupra lucrărilor

de proiectare, construcție, întreținere și modernizare a drumurilor, podurilor, fondului

locativ în condițiile legii precum și a întregii infrastructuri economice, sociale și de

agrement de interes local și/sau municipal.

Reclamantul a notat că potrivit Legii nr. 835 din 17.05.1996 privind principiile

urbanismului și amenajării teritoriului, activitatea de amenajare a teritoriului implică un

complex de activități pentru coordonarea politicii economice, sociale, culturale și

ecologice în conformitate cu valorile fundamentale ale societății luate în ansamblu, în

vederea realizării unui cadru natural și construit armonios, care să favorizeze viața socială

și culturală a populației. Astfel, conform normei date documentația de urbanism și

amenajare a teritoriului presupune planuri de amenajare a teritoriului, planuri urbanistice

și regulamentele aferente în care se definesc scopuri, mijloace și se face etapizarea

acțiunilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, se oferă soluții pentru o dezvoltare

echilibrată a teritoriului și localităților pentru prevenirea și eliminarea

disfuncționalităților.

A mai declarat reclamantul că art. 30 din Legea nr. 835 din 17.05.1996 privind

principiile urbanismului și amenajării teritoriului stabilește că documentațiile de

urbanism și amenajare a teritoriului se aprobă conform competenței, conform anexei, în

care, pentru primar nu sunt stabilite careva atribuții în domeniul respectiv, ci acestea sunt

stabilite pentru autoritățile publice deliberative. Or, în vederea acționării conform

modului din actul administrativ contestat era necesară consultarea publică prin diferite

forme stabilite de lege.

Respectiv, a susținut reclamantul că prin dispoziția contestată se permitea

amenajarea teritoriului adiacent sediului SRL „Grand Lift” fără să fie soluționat regimul

juridic al terenului respectiv, modalitate legală prin care întreprinderea dată se va folosi

de terenul în speță, care este proprietate municipală precum și legătura pecuniară, fiind

acordat gratuit dreptul de a se folosi de teren proprietate municipală.

A considerat reclamantul că dispoziția contestată este emisă cu încălcarea

competenței stabilite de legiuitor, deoarece primarul nu dispune de competența de a

permite amenajarea teritoriului unei parcări auto, totodată în discuție fiind folosirea unui

teren de interes public, este necesară consultarea publică.

A solicitat reclamantul anularea dispoziției nr. 976-d din 09 octombrie 2017 „Cu

privire la amenajarea parcajelor auto rezervate pentru automobilele SRL „Grand Lift”

adiacente sediului din str. xxxxxxxx

Prin hotărârea din 09 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s- a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei

de Stat și s-a anulat dispoziția nr. 976-d din 09 octombrie 2017 „Cu privire la amenajarea

parcajelor auto rezervate pentru automobilele SRL „Grand Lift” adiacente sediului din

str. xxxxxxx

Manifestând dezacord cu hotărârea instanței fond, reprezentantul Primarului General

al municipiului Chișinău, Cristina Hristoforov, la 12 septembrie 2019 a depus apel

nemotivat, iar la 02 octombrie 2019 apel motivat, cu respectarea termenului prevăzut de

lege.

Totodată și SRL „Grand Lift”, la 09 octombrie 2019 a depus apel nemotivat, iar la

04 noiembrie 2019 apel motivat, cu respectarea termenului prevăzut de lege.

Prin decizia din 04 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins apelurile

declarate de reprezentantul Primarului general al mun. Chișinău și de SRL „Grand Lift”

împotriva hotărârii din 09 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

2

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că este întemeiată concluzia primei

instanțe, care a conchis că atribuția ,,răspunde de inventarierea și administrarea bunurilor

domeniului public și celui privat ale satului (comunei), orașului (municipiului), în limitele

competenței sale” nu implică dreptul primarului de a dispune de bunurile autorității

teritorial administrative, sau, inventarierea și administrarea bunurilor domeniu public nu

implică dispunerea de acestea, dar ducerea de evidență.

Astfel, sunt neîntemeiate argumentele invocate în cererile de apel precum că

primarul în exercitarea atribuțiilor sale asigură securitatea traficului rutier și pietonal prin

organizarea circulației transportului, prin întreținerea drumurilor, podurilor și instalarea

semnelor rutiere în raza teritoriului administrat or, permisiunea amenajării parcajului

intervenientului accesoriu nu este acțiune de asigurare a siguranței traficului rutier sau

pietonal și, nici organizare a circulației transportului prin întreținerea drumurilor, precum

și nici o instalare de semne rutiere.

A mai specificat Curtea de Apel Chișinău că este întemeiat argumentul

reclamantului referitor la lipsa competenței primarului general interimar să emită decizii

conform deciziei contestate. Astfel, concluzia primei instanțe că, elementul consultărilor

publice este unul subsecvent, iar odată ce lipsește competența la emiterea dispoziției

contestate nu se poate invoca lipsa consultărilor publice, este legală.

La 10 februarie 2020, conform ștampilei aplicate pe plicul poștal, Primarul General

Interimar al municipiului Chișinău, a declarat recurs împotriva deciziei din 04 decembrie

2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu

pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanțele inferioare au stabilit

incomplet, circumstanțele de fapt care au o importanță pentru soluționarea justă a cauzei,

au aplicat eronat normele dreptului material și procedural, nu au aplicat legea care trebuia

să fie aplicată, aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată.

A menționat recurentul că a acționat în conformitate cu legislația în vigoare și că

dispoziția Primarului general al mun. Chișinău, a fost emisă în corespundere cu cadrul

legal, iar normele invocate de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, nu

au fost încălcate.

La 10 februarie 2020 SRL „Grand Lift” a declarat recurs împotriva deciziei din 04

decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel,

cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de fond și-a motivat hotărârea doar în

baza argumentelor prezentate de către reclamant și nu a luat în considerare probele și

argumentele prezentate de reprezentantul Primarului general interimar al municipiului

Chișinău, cât și de faptul că în ședința de judecată nu a fost invitat reprezentantul

Consiliului municipal Chișinău și nu a fost solicitat acordul sau refuzul CMC referitor la

dosarul SRL „Grand Lift” pentru amenajarea parcajelor auto rezervate pentru

automobilele, adiacente sediului din str. xxxxxxxxxx

A mai invocat recurentul că prin aplicarea procedurii tacite, autorizația este

considerată acordată, dacă autoritatea administrației publice locale nu răspunde

solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea autorizației. Lipsa acordului

sau refuzului poate fi considerată ca acord tacit.

La 21 februarie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat participanților la proces

copia recursului depus de Primarul General Interimar al municipiului Chișinău și de

Societatea cu Răspundere Limitată „Grand Lift”, împotriva deciziei din 04 decembrie

2019 a Curții de Apel Chișinău.

3

La 03 martie 2020 Oficiul Teritorial Chișinău a depus referință asupra cererii de

recurs depuse de Primarul General Interimar al municipiului Chișinău, prin care a solicitat

declararea inadmisibilă a recursului cu menținerea în vigoare a deciziei instanței de apel.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un

termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul

împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de

la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Din actele cauzei rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 04

decembrie 2019. Decizia motivată a fost expediată în adresa părților la proces prin

intermediul poștei electronice și oficiului poștal (f.d. 159, 160), fiind recepționată de

către Primarul General Interimar al municipiului Chișinău și SRL „Grand Lift” la 10

ianuarie 2020 (f.d. 199, 201).

Prin urmare SRL „Grand Lift” și Primarul General Interimar al municipiului

Chișinău au depus recurs împotriva deciziei instanței de apel la 10 februarie 2020

(f.d.165-177, 178-182), conformându-se prevederilor legale prevăzute la art. 245 din

Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursuri în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție le

consideră inadmisibile, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului,

în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii

din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245,

alin.(2) din Codul administrativ.

4

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special

în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererile de recurs depuse de către recurenți sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Primarul General Interimar al municipiului Chișinău și recursul

depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Grand Lift”, se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

5