2ra-1019/20 — repararea prejudiciulu moral

dosarul nr. 2ra-1019/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (A. Ciubotaru)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (I. Secrieru, V. Mihaila, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

15 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Mîțu Tudor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mîțu Tudor

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Inspectoratul General al

Poliției, Inspectoratul de Poliției Criuleni cu privire la repararea prejudiciului moral

și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 11 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Mîțu Tudor și a fost menținută hotărârea din 31

iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă

La 29 ianuarie 2019 Mîțu Tudor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Inspectoratul General al

Poliției, Inspectoratul de Poliției Criuleni cu privire la repararea prejudiciului moral

și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii Mîțu Tudor a indicat că prin hotărârea din 29 decembrie

2017 a Judecătoriei Criuleni a fost admisă contestația sa, a fost anulată decizia din

28 august 2017 a agentului constatator, prin care dânsul a fost recunoscut vinovat de

comiterea contravenției prevăzute de art. 225 alin. (1) Cod contravențional și încetat

procesul contravențional din lipsa faptului contravenției. Prin decizia din 21

februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău hotărârea primei instanțe a fost menținută.

A indicat reclamantul că urmare procesului-verbal cu privire la contravenție,

întocmit în temeiul art. 225 alin. (1) Code contravențional, care a fost anulat, a

suferit enorm, a avut neplăceri familiale și consideră că aceste suferințe morale

urmează a-i fi compensate de către pârât pentru acțiunile ilegale, așa cum rezultă

din prevederile art. 384 alin. (2) lit. (u) Cod contravențional.

A solicitat reclamantul încasarea de la Ministerul Justiției în beneficiul său a

sumei de 10 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și 3 000 de lei – cheltuieli de

judecată.

Prin hotărârea din 31 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost respinsă.

La 06 august 2019 Mîțu Tudor a declarat apel împotriva hotărârii din 31 iulie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea acesteia și emiterea

unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 11 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Mîțu Tudor și a fost menținută hotărârea din 31 iulie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Instanța de apel a menționat că legislația în vigoare nu exclude dreptul

persoanei de a pretinde ulterior repararea prejudiciului cauzat în rezultatul acțiunilor

ilicite, or reclamantul contrar prevederilor legale a fost supus unei sancțiuni

contravenționale sub formă de amendă. De altfel, anularea actelor ce au dus la

sancționarea contravențională a reclamantului, acordă dreptul acestuia de a pretinde

la repararea prejudiciului prin prisma Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 în

coraborare cu art. 384 Cod contravențional.

Instanța de apel a găsit corectă concluzia primei instanțe precum, că Mîțu

Tudor are dreptul de a pretinde compensarea prejudiciului cauzat în rezultatul

tragerii la răspundere contravențională cu aplicarea sancțiunii contravenționale, însă

urmează să confirme prin probe veridice și pertinente, în conformitate cu art. 122 și

118 Cod de procedură civilă, cuantumul prejudiciului suportat și caracterul ilicit al

acțiunilor agentului constatator. Or, simpla mențiune a lui Mîțu Tudor că a suferit

un prejudiciu moral în sumă de 10 000 de lei nu constituie temei de admitere a

acțiunii, în condițiile în care din înscrisurile prezentate de către reclamant nu rezultă

nicio probă care ar justifica cuantumul prejudiciului moral revendicat în mărime de

10 000 de lei.

La 09 aprilie 2020 prin oficiul poștal Mîțu Tudor a declarat recurs împotriva

deciziei din 11 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia

și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat netemeinicia constatărilor instanței de apel

și de fond cu privire la aplicabilitatea în speță a prevederilor Legii nr. 1545-XIII din

25.02.1998 și art. 1423 alin. (1) Cod civil.

Prin avizele de recepție anexate la dosar se confirmă recepționarea de către

intimați a copiei recursului.

Prin referința depusă de MAI s-a solicitat de a considera recursul inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a emis decizia la data de 11

februarie 2020. Prin urmare, recursul depus la data de 09 aprilie 2020 este depus în

termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Mîțu Tudor în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

2

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Mîțu Tudor nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

3

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Mîțu Tudor.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Mîțu Tudor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4