2ra-974/20 — desfacerea căsătoriei

Dosarul nr. 2ra-974/2020

prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul central (jud. G. Bîrsan)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)

ÎNCHEIERE

15 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Nina Vascan

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Eugeniu

Cazacu, reprezentat de avocatul Ghenadie Odobescu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Eugeniu Cazacu

împotriva Tatianei Cazacu cu privire la desfacerea căsătoriei,

împotriva deciziei din 12 martie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Cazacu Eugeniu, reprezentat de avocatul Ghenadie

Odobescu și a fost menținută hotărârea din 11 aprilie 2019 a Judecătoriei Edineț,

sediul central,

c o n s t a t ă:

La 28 noiembrie 2018 Eugeniu Cazacu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Tatianei Cazacu cu privire la desfacerea căsătoriei.

În motivarea acțiunii a indicat că, a înregistrat căsătoria cu pârâta la Primăria

satului Burlănești, raionul Edineț la 08 iulie 1996. Căsătoria a fost trecută în

Registrul actelor de stare civilă la nr.9.

Din căsătorie s-au născut copiii comuni: la XXXXX, ZZZZZ, YYYYY.

Viața în comun cu pârâta a eșuat, în anii de căsătorie s-a creat o atmosferă

insuportabilă de neînțelegere, creând astfel neplăceri și indispuneri atât lor, cât și

celor din jur.

Acțiunea de divorț a intervenit datorită faptului că relației de căsătorie a lor îi

lipsesc elementele de fond în baza cărora aceasta s-a încheiat: afecțiune reciprocă,

prietenie, sprijin moral etc.

În viziunea reclamantului aceste elemente constituie un motiv temeinic de

desfacere a căsătoriei, a cărei continuare nu mai este posibilă din punctul său de

vedere, eșuând din cele din urmă toate căile de împăcare, fapt pentru care a solicitat

instanței de judecată desfacerea căsătoriei.

La fel a indicat că, acțiunea lui poate fi admisă fără acordarea unui termen de

împăcare, deoarece tot efortul lui de a păstra relațiile de căsătorie nu au dat efectul

așteptat. Căsătoria nu poate fi desfăcută pe cale amiabilă, deoarece pârâta refuză să

se prezinte la Oficiul Stării Civile.

Prin hotărârea din 11 aprilie 2019 a Judecătoriei Edineț sediul central, acțiunea

depusă de Eugeniu Cazacu a fost respinsă.

La 23 aprilie 2019 Cazacu Eugeniu, reprezentat de avocatul Ghenadie

Odobescu, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere

a acțiunii.

Prin decizia din 13 august 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de către Eugeniu Cazacu și a fost menținută hotărârea din 11 aprilie 2019 a

Judecătoriei Edineț, sediul central.

La 23 august 2019, prin intermediul oficiul poștal, Eugeniu Cazacu,

reprezentat de avocatul Ghenadie Odobescu a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 04 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul declarat de Eugeniu Cazacu, reprezentat de avocatul Ghenadie Odobescu,

casată integral decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel.

Prin decizia din 12 martie 2020 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat de Eugeniu Cazacu, reprezentat de avocatul Ghenadie Odobescu, și a fost

menținută hotărârea primei instanțe.

În susținerea opiniei sale, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. (2) alin.

(3), 33 alin. (2), 37 alin. (1) din Codul familiei și a concluzionat că, soții Cazacu au

3 copii, dintre care 2 sunt minori: XXXXX și ZZZZZ.

Cazacu Eugeniu solicitând desfacerea căsătoriei a menționat că aceasta nu mai

poate fi păstrată, deoarece viața în comun a eșuat, în relația acestora creîndu-se o

atmosferă insuportabilă din cauza certurilor și neînțelegerilor.

Alin.(3) al art.37 Codul familiei prevede că, instanța judecătorească va desface

căsătoria dacă va constata că conviețuirea soților și păstrarea familiei în continuare

sînt imposibile.

Reieșind din norma de drept invocată supra instanța de apel a conchis că

apelantul n-a prezentat dovezi și argumente precum că conviețuirea cu Tatiana

Cazacu este imposibilă, dacă aceștea sunt separați sau încă locuiesc împreună. Prin

urmare, Colegiul instanței de apel a reținut că desfacerea căsătoriei nu poate avea

loc doar în baza unor afirmații declarative în acțiunea civilă, în lipsa părților, fără a

fi prezentate careva probe ce ar dovedi imposibilitatea continuării traiului în comun,

precum și înrăutățirea relațiilor dintre soți, elemente fundamentale necesare pentru

constatarea ruperii relațiilor conjugale între soți.

Mai mult ca atât, acesta a indicat atât în cererea de chemare în judecată, cât și

în cea de apel adresa soției drept xxxxx, însă din înscrisul eliberat de oficiul poștal

rezultă că dânsa nu se află la domiciliul respectiv, fiind plecată peste hotarele țării

(f.d.96).

În contextul celor invocate, instanța de apel a conchis că, prima instanță

justificat a respins acțiunea, emițând o hotărâre legală și întemeiată, fiind adoptată

2

cu aplicarea corectă a normelor de drept material și cu respectarea normelor de

drept procedural.

La 11 mai 2020, prin intermediul oficiului poștal, Eugeniu Cazacu, reprezentat

de avocatul Ghenadie Odobescu, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea

unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece nu a constatat just circumstanțele cauzei și a dat o apreciere incorectă

situației de fapt.

Instanța de fond și cea de apel au respins acțiunea cu privire la desfacerea

căsătoriei, însă acest lucru nu va îndepărta situația tensionată dintre soți.

A invocat că nemijlocit instanței de judecată îi revine obligația de a aprecia

temeinicia motivelor invocate în cerere și faptul dacă ele, într-adevăr, au vătămat

raporturile dintre soți în așa măsură încât conviețuirea de mai departe a lor a devenit

imposibilă.

A considerat că soluția instanței de apel este una pripită fără elucidarea pe

deplin a circumstanțelor cauzei și fără determinarea exactă a naturii juridice a

litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă și certă a situației de

fapt sub toate aspectele invocate.

Totodată a mai invocat că instanțele de judecată inferioare au aplicat eronat

legea, ceea ce a condus la emiterea unei decizii neîntemeiate și ilegale.

Prin notificarea din 03 iunie 2020, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatei copia recursului și a înștiințat-o despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

La 12 iunie 2020, plicul cu recursul declarat de Eugeniu Cazacu, reprezentat de

avocatul Ghenadie Odobescu, expediat în adresa intimatei Tatiana Cazacu a fost

returnat instanței de recurs cu mențiunea „Plecat”.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Bălți din 12 martie 2020

a fost expediată părților la 04 mai 2020 și avocatului Ghenadie Odobescu prin

intermediul poștei electronice la 06 mai 2020 (f.d. 108-109).

Astfel, recursul declarat la 11 mai 2020, prin intermediul oficiului poștal, de

către Eugeniu Cazacu, reprezentat de avocatul Ghenadie Odobescu, este depus în

termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

3

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Eugeniu Cazacu, reprezentat

de avocatul Ghenadie Odobescu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Eugeniu Cazacu, reprezentat de avocatul Ghenadie Odobescu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

4

Recursul declarat de Eugeniu Cazacu, reprezentat de avocatul Ghenadie

Odobescu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Nina Vascan

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5