2ra-960/20 — atribuirea drepturilor și obligațiilor de cumpărător

Dosarul nr. 2ra-960/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. C. Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.L. Bulgac, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

ÎNCHEIERE

08 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Oleg Coroma,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Coroma

împotriva lui Leonid Cojuhari, Petru Popescu, intervenient accesoriu Radu

Bordeianu cu privire la atribuirea drepturilor și obligațiilor de cumpărător ce rezultă

din contractul de vânzare-cumpărare, compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 15 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 10 mai 2017, Oleg Coroma a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Leonid Cojuhari, Petru Popescu solicitând atribuirea drepturilor și obligațiilor de

cumpărător ce reies din contractul de vânzare-cumpărare nr. 3-538 din 18 aprilie

1995 încheiat între Leonid Cojuhari și Petru Popescu, încasarea cheltuielilor de

judecată, concretizată ulterior suma de 100 de lei pentru taxa de stat și suma de 950

de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în anul 1994 a devenit

proprietar asupra a 1/6 cotă-parte ideală, din casa de locuit din str. XXXXX, nr. 106,

mun. Chișinău, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 23 decembrie

1994, cu înregistrarea dreptului de proprietate, la organul competent la data de 26

ianuarie 1995.

Totodată, a indicat că Leonid Cojuhari a devenit proprietar la 1/6 cotă-parte

ideală din casa de locuit din str. XXXXX, nr.106, mun. Chișinău, în temeiul

contractului de vânzare- cumpărare nr. 5-539 din 01 septembrie 1993, autentificat la

BNS nr. 1, or. Chișinău la 18 aprilie 1995 și a adeverinței de înregistrare a dreptului

de proprietate nr. 458, eliberată de BIT or. Chișinău la 18 octombrie 1993. Leonid

Cojuhari a vândut cota-parte ce îi aparține cu drept de proprietate 1/6 cotă-parte din

casa de locuit din str. XXXXX, nr.106, mun. Chișinău, lui Petru Popescu. Astfel, în

baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3-538 din 18 aprilie 1995, Petru Popescu

a devenit proprietar la 1/6 cotă-parte ideală din casa de locuit din str. XXXXX,

nr.106, mun. Chișinău.

Reclamantul a afirmat că, despre existența contractului de vânzare-cumpărare

a aflat recent, în cadrul unui proces de judecată, unde a fost prezentată copia

nelegalizată a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului din 20 august 2004,

1

încheiat între Petru Popescu și Neonila Popescu, în care se face referire la contractul

de vânzare- cumpărare nr. 3-358 din 18 aprilie 1995. Astfel, în legătură cu faptul că,

contractul de vânzare-cumpărare asupra a 1/6 cotă-parte din imobilul din mun.

Chișinău, str. XXXXX, nr.106, a fost încheiat fără respectarea dreptului preferențial

pe care îl avea, având calitatea de coproprietar, la data efectuării tranzacției, a

solicitat atribuirea drepturilor și obligațiilor de cumpărător ce reies din contractul de

vânzare-cumpărare nr. 3-538 din 18 aprilie 1995.

Prin încheierea protocolară din 10 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, a fost atras în calitate de intervenient accesoriu Radu Bordeianu.

Prin hotărârea din 22 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca fiind înaintată cu omiterea termenului de prescripție cererea de chemare

în judecată depusă de Oleg Coroma împotriva lui Leonid Cojuhari, Petru Popescu,

intervenient accesoriu Radu Bordeianu cu privire la atribuirea drepturilor și

obligațiilor de cumpărător ce reies din contractul de vânzare-cumpărare nr. 3-538

din 18 aprilie 1995, încheiat între Leonid Cojuhari și Petru Popescu, precum și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 15 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Oleg Coroma și s-a menținut hotărârea din 22 martie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, norma special de la art.118

Cod civil, în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare din

18.04.1995, stabilește un termen de prescripție special de 3 luni pentru adresare în

instanța de judecată, pentru coproprietarul ce pretinde atribuirea drepturilor și

obligațiilor de cumpărător.

În același context, conform art. 88 Cod civil, în vigoare la data încheierii

contractului de vânzare-cumpărare din 18.04.1995, calcularea termenelor de

prescripție și a altor termene, stabilite prin prezentul Cod, se face potrivit cu regulile

prevăzute de Capitolul IX din Codul de procedură civilă al RSS Moldovenești.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) Cod de procedură civilă al RSS

Moldovenești, în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare din

18.04.1995, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în

ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de

procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiționat începutul

lui.

În temeiul art. 79 Cod civil, în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-

cumpărare din 18.04.1995, prescripția începe să curgă din ziua în care s-a născut

dreptul la acțiune; dreptul la acțiune se naște din ziua cînd persoana a aflat sau

trebuia să afle, că i-a fost încălcat un drept. Excepții de la această regulă, precum și

temeiurile suspendării și întreruperii cursului prescripției se stabilesc prin legislația

Uniunii RSS și prin prezentul Cod.

Conform prevederilor art. 78 Cod civil, în vigoare la data încheierii contractului

de vânzare-cumpărare din 18.04.1995, instanța judecătorească competentă sau

arbitrii aleși aplică prescripția independent de cererea părților.

Potrivit art. 82 Cod civil, în vigoare la data încheierii contractului de

vânzarecumpărare din 18.04.1995, curgerea termenului de prescripție se întrerupe

prin intentarea unei acțiuni după procedura stabilită.

2

În corespundere cu art. 83 din Codul civil, în vigoare la data încheierii

contractului de vânzare-cumpărare din 18.04.1995, împlinirea termenului de

prescripție înainte de intentarea acțiunii constituie un temei pentru respingerea

acțiunii. Dacă instanța judecătorească competentă sau arbitrii aleși constată, că este

întemeiat motivul, pentru care termenul de prescripție a fost depășit, dreptul încălcat

va fi apărat.

De asemenea, circumstanțele cauzei denotă că, contractul de vînzare-

cumpărare nr. 3-538, încheiat între Leonid Cojuhari și Petru Popescu la data de 18

aprilie 1995. Iar Oleg Coroma s-a adresat în instanța de judecată cu prezenta acțiune

cu privire la atribuirea drepturilor și obligațiilor de cumpărător ce reies din contractul

de vânzare-cumpărare nr. 3-538 din 18 aprilie 1995, încheiat între Leonid Cojuhari

și Petru Popescu, la data de 10 mai 2017, respectiv, cu omiterea termenului de

prescripție special de 3 luni de la data încheierii contractului menționat, nefiind

solicitată la caz, repunerea în termen.

În asemenea împrejurări stabilite, instanța de apel a reținut că, este corectă

concluzia instanței de fond privind respingerea cererii de chemare în judecată

înaintată de către Oleg Coroma împotriva lui Leonid Cojuhari și Petru Popescu

intervenient accesoriu Radu Bordeianu privind atribuirea drepturilor și obligațiilor

de cumpărător ce reies din contractul de vânzare-cumpărare nr. 3-538 din 18 aprilie

1995, încheiat între Leonid Cojuhari și Petru Popescu, precum și compensarea

cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca fiind înaintată cu omiterea termenului de

prescripție. Or, Oleg Coroma a omis termenul prevăzut de lege pentru atribuirea

drepturilor și obligațiilor de cumpărător și nu poate fi vorba despre întreruperea

termenului de prescripție în sensul art. 82 Cod civil.

Instanța de apel a relevat că, nu sunt aplicabile situațiile prevăzute de art. 86

Cod civil, în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare din

18.04.1995, cînd nu se aplică prescripția, și anume: prescripția nu se aplică: 1)

cererilor ce decurg din încălcarea drepturilor personale nepatrimoniale, cu excepția

cazurilor prevăzute de lege; 2) cererilor organizațiilor de stat privitoare la restituirea

bunurilor de stat, care se află în posesiunea nelegitimă a colhozurilor și a altor

organizații cooperatiste, celorlalte organizații obștești sau a catățenilor; 3) cererilor

depunătorilor privitoare la eliberarea sumelor depuse la casele de economii din

muncă ale statului și la Banca de Stat a Uniunii RSS; 4) altor cereri - în cazurile,

stabilite de legislația Uniunii RSS. Având în vedere faptul că a fost omis termenul

de înaintare a acțiunii, instanța de apel a menționat că apelantul este sancționat de

lege pentru pasivitatea sa față de respectarea termenului de prescripție.

La 08 aprilie 2020, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.6), Oleg Coroma a depus

cerere de recurs împotriva deciziei din 15 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei

noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a apreciat greșit

circumstanțele cauzei și nu a luat în considerare la emiterea deciziei precum că la

depunerea cererii de chemare în judecată, nu dispunea de contractul de vânzare-

cumpărare, nu cunoștea conținutul acestui, motiv pentru care a solicitat primei

instanței înaintarea unui demers pentru obținerea contractului litigios. Respectiv,

copia contractului de vânzare-cumpărare l-a primit în cadrul procesului. Despre

3

dreptul său încălcat, care și condiționează curgerea termenului de prescripție, a aflat

la înaintarea cererii.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimaților conform scrisorii

de însoțire datate cu 01 iunie 2020 (Vol.II, f.d.10) și a fost recepționată de către

Leonid Cojuhari la 09 iunie 2020, conform avizului de recepție (Vol.II, f.d.11). Din

adresa lui Petru Popescu s-a restituit plicul cu mențiunea „nereclamat” (Vol.II,

f.d.12-13), iar din adresa lui Radu Bordeianu, cu mențiunea „plecat” (Vol.II, f.d.14-

15).

În temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură civilă, până la data judecării

recursului, referințe la cererea de recurs nu au fost depuse de către intimați.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 15 ianuarie 2020, iar cererea de

recurs a fost depusă la 08 aprilie 2020, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.6).

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale în adresa

participanților la proces la 07 februarie 2020, conform scrisorii de însoțire (Vol.I,

f.d.214), însă lipsesc date despre recepționare de către partea recurentă. Astfel,

recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Oleg Coroma, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Oleg Coroma nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

4

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Oleg Coroma.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Oleg Coroma împotriva deciziei

din 15 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5