2ra-1491/20 — rezoluțiunea contractului

Dosarul nr. 2ra-1491/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. S. Suvac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, V. Mihaila, I. Cotruță)

Î N C H E I E R E

09 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Beju Elena

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Bărdăhan Larisa

împotriva Elenei Beju, intervenient accesoriu Banca Comercială „Molindconbanc”

Societate pe Acțiuni privind rezoluțiounea contractului și încasarea sumei,

împotriva deciziei din 16 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 01 noiembrie 2017, avocatul Cauș Miroslav, în interesele reclamantei,

Bărdăhan Larisa, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Beju,

intervenient accesoriu, Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni,

solicitînd rezoluțiunea contractului de vînzare-cumpărare, restituirea bunului imobil și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, a indicat că, în temeiul contractului de vînzare-cumpărare

din 19.12.2014, Bărdăhan Larisa a vândut, iar Beju Elena a procurat apartamentul nr.

XX din str. I. Xxxx nr. 14/2, mun. Chișinău, la prețul de 594 905 lei.

A menționat că potrivit contractului de vînzare-cumpărare, prețul pentru

procurarea apartamentului urma să fie achitat de către Beju Elena, în mod eșalonat, în

termen de până la 19 februarie 2015, adică timp de 2 luni de la semnarea contractului,

însă până la data adresării în instanță, pârâta, Beju Elena nu a achitat nici un leu în

beneficiul reclamantei pentru apartamentul procurat.

A mai notat că la 25 septembrie 2017, reclamanta a expediat pîrîtei Beju Elena

o notificare prin care a declarat rezoluțiunea contractului de vînzare-cumpărare,

invitând-o la notar pentru a încheia acordul benevol de rezoluțiune a contractului.

A invocat reprezentantul reclamantei că pîrîta Beju Elena a recepționat

notificarea la 27 septembrie 2017, însă nu a satisfăcut cerințele expuse în notificare.

Totodată, a subliniat că, potrivit informației din registrul bunurilor imobile,

apartamentul nr. XX din str. I. Xxxx nr. 14/2, mun. Chișinău a fost transmis în gaj de

către Beju Elena în favoarea băncii comerciale „Moldindconbank” societate pe acțiuni,

în temeiul contractului de ipotecă nr. 7025 din 19 decembrie 2014.

1

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat declararea

rezoluțiunii contractului de vînzare-cumpărare nr. xxxx din 19 decembrie 2014,

încheiat între Bărdăhan Larisa și pârâta, Beju Elena, restituirea în beneficiul

reclamantei a apartamentului nr. XX din str. I. Xxxx nr. 14/2, mun. Chișinău nr.

Cadastral xxxxxxxxXX și încasarea din contul pîrîtei Beju Elena, în beneficiul

reclamantei, a cheltuielilor de judecată și de asistență juridică.

La 02 iulie 2018, reprezentantul reclamantei, Bărdăhan Larisa – avocatul Căuș

Miroslav - a depus cerere cu privire la micșorarea cuantumului pretențiilor în acțiune,

prin care a solicitat doar compensarea de către Beju Elena a contravalorii

apartamentului în sumă de 594 905 lei, precum și a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, la 03 aprilie 2019, reprezentantul reclamantei, Bărdăhan Larisa –

avocatul Căuș Miroslav - a înaintat cerere cu privire la completarea valorii acțiunii,

prin care a solicitat suplimentar încasarea din contul pîrîtei a dobînzii legale de

întîrziere în baza art. 619 Cod civil, pentru perioada 20.02.2015 – 02.07.2018, în sumă

de 332 576,34 lei (f.d. 113).

Prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău sediul Centru, emisă la 09 iulie 2019

acțiunea a fost admisă parțial și s-a încasat de la Beju Elena în beneficiul lui Bărdăhan

Larisa contravaloarea bunului imobil-apartamentul nr. XX din str. I. Xxxx nr. 14/2,

mun. Chișinău nr. Cadastral xxxxxxxxXX în mărime de 554 489 lei, dobânda de

întârziere pentru perioada 20.02.2015 - 02.07.2018 în sumă de 332 576,34 lei,

cheltuielile, legate cu achitarea taxei de stat în sumă de 25 000 lei, iar în total sa încasat

suma de 912 065,34 lei. În rest, pretențiile au fost respinse drept neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2020 cererea de apel depusă de

Beju Elena a fost respinsă, menținîndu-se hotărîrea primei instanțe,

În favoarea acestei soluții instanța de apel a indicat ca Beju Elena nu și-a executat

obligația corelativă față de Bărdăhan Larisa. Sub acest aspect, urmează a fi reținut ca

fiind întemeiat raționamentul primei instanțe precum că la materialele dosarului lipsesc

probe care să confirme că Beju Elena a achitat integral prețul pentru apartamentul nr.

XX din str. I. Xxxx nr. 14/2, mun. Chișinău, în baza contractului de vînzare-cumpărare

încheiat cu Bărdăhan Larisa, or din actele cauzei rezultă că părțile în proces au

recunoscut achitarea de către Beju Elena în beneficiul Bărdăhan Larisa doar a sumei

de 2400 dolari SUA, echivalentul a 40 416 lei. În această ordine de idei, instanța

ierarhic inferioară justificat a ajuns la concluzia că nu pot fi reținute argumentele Elenei

Beju, precum că aceasta ar fi achitat prin intermediul altor persoane costul integral al

apartamentului, în condițiile în care la dosar lipsesc probe în sensul art.118 alin.(1)

CPC.

La 11 august 2020, Beju Elena a declarat recurs împotriva deciziei din 16 iunie

2020 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea cererii de recurs a indicat că aceasta consideră decizia și hotărîrea

primei instanțe drept contrare normelor de drept material și procedural, invocînd

prevederile art. 432 alin. (1) –(3) Cod procedură civilă, mai cu seamă lit. d), alin. (3),

considerînd că instanța a soluționat problema drepturilor unei persoane care nu a fost

implicată în proces.

Astfel, consideră că, deși Aliona Stratan a fost parte la raporturile juridice civile

deduse judecății (în calitate de proprietar anterior al apartamentului vîndut),

neatragerea sa în proces drept intervenient accesoriu afectează atît drepturile sale, cît

și pe cele ale recurentei ori a altor persoane.

Mai susține recurenta că instanța de apel a examinat cauza în mod superficial și

nu a elucidat toate circumstanțele de fapt expuse în cererea de apel, încălcînd în mod

2

direct dreptul recurentei la un proces echitabil, or nu a adus nicio explicație plauzibilă

pentru care a respins alegațiile recurentei din cererea de apel.

A solicitat recurenta admiterea cererii de recurs, casarea integrală a hotărîrii

Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 09 iulie 2019 și a Deciziei Curții de Apel

Chișinău din 16 iunie 2020, cu remiterea cauzei civile la rejudecare în prima instanță

ori respingerea drept neîntemeiată a cererii de chemare în judecată înaintată de

Bărdăhan Larisa împotriva Elenei Beju, intervenient accesoriu Banca Comercială

„Molindconbanc” Societate pe Acțiuni privind rezoluțiounea contractului și încasarea

sumei.

Examinând admisibilitatea recursului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 12 august 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei copia

cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței. La 07 octombrie

2020, a fost înregistrată referința depusă de către avocatul Căuș Miroslav în interesele

intimatei Bărdăhan Larisa, expediată prin intermediul poștei electronice.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinînd temeiurile invocate în cererea de recurs, declarată de

Beju Elena în raport cu materialele cauzei civile, consideră că acesta este inadmisibil

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 16 iunie 2020, care a

fost expediată în adresa participanților la proces la data de 10 iulie 2020 (f.d.206), însă

nu există dovada recepționării la aceeași dată de către participanții la proces.

Astfel, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată la data de 11 august 2020

de către recurent în interiorul termenului legal.

Examinînd temeiurile recursului declarat de către recurenta Beju Elena, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

3

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de recurentă în cererea de

recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, reieșind din prevederile art. 437

alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentei este impusă obligația

delimitării esenței, temeiului și argumentării acelor încălcări esențiale sau a acelor

circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural

și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

La caz, criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori

acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei,

în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, avînd în vedere faptul că

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de ilegalitate pe care

se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de

vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărîre neîntemeiată.

Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implicînd determinarea greșelilor anume

imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum

și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul său cu

soluția dată de instanța de apel, iar criticile invocate în recurs nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în

cererea de recurs declarată de către Beju Elena.

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991,

4

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil și consideră că recursul declarat de

către Beju Elena nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În temeiul art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Beju Elena

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

5