2ra-623/20 — constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei penale, încasarea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-623/20 — constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei penale, încasarea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-623/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. S. Suvac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, I. Țurcan, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

1 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Anatoli Velichii

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei penale, încasarea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 30 noiembrie 2018, Anatoli Velichii a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei penale, încasarea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 1 octombrie 2010 în cadrul

Comisariatului de poliție al sectorului Centru mun. Chișinău au parvenit pentru

examinare în conformitate cu prevederile art. 274 Cod de procedură penală din

Procuratura sectorului Centru mun. Chișinău, materialele acumulate în baza plângerii

lui Vitalie Velichii, în care acesta a invocat pretinsa falsificare de către unchiul său,

Anatoli Velichii a documentelor ce au servit drept temei de înregistrare a ultimului în

calitate de participant la lichidarea consecințelor catastrofei de la Cernobîl.

Reclamantul a menționat că la 29 decembrie 2010, de către procurorul Olga

Pavalachi a fost emisă ordonanța de neîncepere a urmăririi penale pe pretinsa

falsificare de către Anatoli Velichii a documentelor, deoarece nu există faptul comiterii

infracțiunii, însă ulterior, la data de 2 februarie 2011 aceasta a fost anulată de către

procurorul sectorului Centru mun. Chișinău, Nicolae Geru, în baza plângerii din 26

ianuarie 2011 a lui Vitalie Velichii.

A relatat că la data de 20 august 2011, Procuratura Centru mun. Chișinău a emis

ordonanța prin care a pornit urmărirea penală în baza art. 361 alin. (2) lit. b) și lit. d)

1

Cod penal, pe faptul falsificării de către Anatoli Velichii și a persoanelor necunoscute,

a legitimației de participant al lichidării consecințelor avariei de la Cernobîl, iar la 10

ianuarie 2013, procurorul în Procuratura sectorului Centru mun. Chișinău, Olga

Pavalachi a emis ordonanța prin care a dispus clasarea cauzei penale sus enunțate,

deoarece nu există faptul infracțiunii. Prin ordonanța din 24 martie 2016, procurorul

sectorului Centru, Nicolae Geru a dispus anularea ordonanței din 10 ianuarie 2013,

adoptate de procurorul Olga Pavalachi, de clasare a cauzei penale nr. 2011011298, cu

reluarea urmăririi penale, iar, la 21 februarie 2017 Anatoli Velichii fiind pus sub

învinuire în baza art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu aplicarea măsurii preventive –

obligarea de a nu părăsi țara.

În opinia reclamantului este evident că durata procedurilor în cazul organului de

urmărire penală este extrem de exagerată, iar examinarea cauzei penale în instanța

judecătorească, de asemenea a durat o perioadă îndelungată, invocând faptul că prima

ședință de judecată a fost fixată pe 27 martie 2017, iar abia la 16 mai 2018, prin

sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, procesul penal în privința lui Anatoli

Velichii, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. d) Cod

penal, a fost încetat din motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează

pornirea urmării penale și tragere la răspundere penală.

A mai adăugat că din motive neclare și dubioase, ședințele de judecată au fost

amânate de mai multe ori din cauza comportamentului procurorului, iar durata

procedurilor a fost incompatibilă cu cerința termenului rezonabil garantat de art.6

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel,

având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral,

suferințele morale cauzate, starea de stres, neliniștea, înrăutățirea sănătății, nedreptatea,

cauzate lui Anatoli Velichii, se solicită și se justifică compensarea prejudiciului moral.

Reclamantul Anatoli Velichii a solicitat constatarea încălcării dreptului la

examinarea în termen rezonabil a cauzei penale, încasarea prejudiciului moral în

mărime de 500 000 de lei, cu compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 23 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

admisă parțial acțiunea depusă de către Anatoli Velichii. S-a constatat încălcarea

dreptului reclamantului Anatoli Velichii, la exercitarea în termen rezonabil a urmăririi

penale în procesul penal nr. 2011011298. S-a încasat de la bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Anatoli

Velichii suma de 15 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea

dreptului la exercitarea în termen rezonabil a urmăririi penale în procesul penal nr.

Prin decizia din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de avocatul Igor Litvinenco în interesele lui Anatoli Velichii, s-a casat parțial

hotărârea din 23 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în partea

respingerii pretențiilor ce se referă la examinarea cauzei penale în instanța de judecată,

și în această parte s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care au fost admise parțial

pretențiile din acțiunea depusă de Anatoli Velichii. S-a constatat încălcarea dreptului la

examinarea în termen rezonabil în instanța de judecată a cauzei penale, de învinuire a

lui Anatoli Velichii în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. d) Cod

penal. A fost obligat Statul să repare prejudiciul moral cauzat lui Anatoli Velichii prin

această încălcare și s-a încasat de la bugetul de Stat prin intermediul Ministerului

2

Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Anatoli Velichii echivalentul bănesc

al prejudiciului moral cauzat prin încălcarea termenului rezonabil de examinare a

cauzei penale în instanța de judecată, în sumă de 40 000 de lei. În rest, pretențiile lui

Anatoli Velichii cu privire la încasarea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea

termenului rezonabil de examinare a cauzei penale în instanța de judecată, au fost

respinse ca nefondate. În rest hotărârea din 23 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru a fost menținută.

Întru consolidarea soluției sale instanța de apel a reținut că, instanța de fond a

constatat încălcarea termenului rezonabil la examinarea procesului penal doar la etapa

urmăririi penale, încasând în acest sens despăgubiri de ordin moral în folosul

reclamantului. În această parte hotărârea nu a fost contestată și, corespunzător,

acționând în conformitate cu principiul examinării pricinii în apel în limitele

pretențiilor din cererea de apel, instanța de apel nu a verificat hotărârea instanței de

fond în această parte, prezumându-se că este una corectă și legală. Or, după cum a fost

indicat, hotărârea instanței de fond privind constatarea încălcării termenului rezonabil

la efectuarea urmăririi penale în privința lui Anatoli Velichii și repararea prejudiciului

moral cauzat urmare a acestei încălcări nu a fost contestată de nici una din părțile

procesului.

Totodată, instanța ierarhic inferioară a notat ca fiind greșită concluzia instanței de

fond referitor la respingerea pretenției de constatare a încălcării dreptului inculpatului

(reclamantul/apelant Anatoli Velichii) la examinarea cauzei penale în termen rezonabil

în instanța judecătorească. Or, potrivit materialelor cauzei și înscrisurilor anexate la

dosar se atestă cert faptul, că prima ședință de judecată a fost fixată pe 27 martie 2017,

iar sentința a fost pronunțată abia la 16 mai 2018, adică peste aproape 1 an și 2 luni.

Instanța de judecată a remarcat că în numita cauză penală, prin sentința din 16 mai

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru procesul penal în privința lui Anatoli

Velichii, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. d) Cod

penal, a fost încetat din motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează

pornirea urmării penale și tragere la răspundere penală.

Referitor la perioada de examinare a numitei cauzei penale în instanța de judecată,

instanța de apel a stabilit că ședințele de judecată fixate au fost de nenumărate ori

amânate, în marea majoritate din vina acuzatorului de stat (procurorului), pentru

neprezentarea acestuia sau urmare a cererilor de amânare ședinței. Astfel, din 15

ședințe numite pentru examinarea cauzei, acuzatorul de stat nu s-a prezentat fără motiv

sau a cerut amânarea a 8 ședințe de judecată. De asemenea, instanța inferioară a

precizat că încă cinci ședințe de judecată au fost amânate din cauza lipsei părții

vătămate sau din motive tehnico-organizatorice (judecătorul era antrenat într-un alt

proces, lipsa interpretului). Și, în contradictoriu cu motivele și numărul ședințelor

amânate din vina acuzatorului de stat, instanței de judecată și a părții vătămate,

instanța de apel a accentuat faptul, că din vina inculpatului Anatoli Velichii au fost

amânate două ședințe de judecată, inculpatul fiind în imposibilitate de a se prezenta la

proces din motive de boală.

În consecință, instanța de apel a conchis că pretenția reclamantului/apelant Anatoli

Velichii, privind constatarea încălcării termenului rezonabil de examinare a cauzei

penale în instanța judecătorească, este demonstrată pe deplin, fiind una întemeiată și

necesar a fi admisă.

3

Totodată, instanța de apel a admis poziția reclamantului/apelant, potrivit căreia, în

cadrul examinării pricinii penale instanța de judecată nu a asigurat respectarea

termenului rezonabil, a tolerat atitudinea și comportamentul părții acuzării (atât a

procurorului, cât și a părții vătămate), comportament care s-a soldat cu amânarea a 10

din 15 ședințe de judecată. La fel, instanța inferioară a reținut în acest sens și amânarea

ședințelor din cauza motivelor organizatorice, circumstanțe, care deși nu pot fi puse în

vina instanței de judecată, însă, sunt o responsabilitate a Statului, care are obligația

pozitivă de a asigura și oferi posibilitatea instanțelor de judecată de a examina

procesele penale în termeni restrânși, fără a exista momente de stagnare din cauza

lipsei interpretului sau datorită antrenării judecătorului în alte procese urgente.

Subsidiar, deoarece instanța de apel a constatat încălcarea dreptului reclamantului

la examinarea în termen rezonabil a cauzei penale în instanța judecătorească,

subsecvent acestui fapt, având în vederea caracterul și gravitatea suferințelor psihice

cauzate acestuia, modul în care a derulat situația, întinderea perioadei de încălcare a

dreptului reclamantului/apelantului de a-i fi executată cauza penală în cadrul căreia

avea statut de inculpat și impactul acestei încălcări la starea fizică și psihică a acestuia

și, având ca reper scopul legal de a acorda o compensație în echivalent bănesc,

eficientă și echitabilă, care să corespundă gradului, consecințelor și impactului adus

dreptului acestuia de a beneficia de un proces echitabil (or, respectarea și asigurarea

examinării pricinii în termen rezonabil este unul din pilonii și principiile procesului

echitabil), compensație care să aducă satisfacția suficientă persoanei vătămate în

dreptul său prin inacțiunea sau omisiunile admise de autoritățile Statului, instanța

inferioară a considerat necesar a încasa în folosul lui Anatoli Velichii, de la bugetul de

Stat prin intermediul Ministerului Justiției suma de 40 000 lei, concluzionând că

această sumă va constitui o compensație suficientă, echitabilă și rezonabilă a

prejudiciului moral cauzat.

La 30 decembrie 2019 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs a invocat că, consideră decizia contestată ca fiind

neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel a interpretat în mod

eronat legea și în acest sens a aplicat eronat normele de drept material (art. 432 alin.

(1), (2) lit. c) Cod de procedură civilă), precum și a apreciat arbitrar probele din dosar

(art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă).

În opinia recurentului, la caz instanța de apel în mod nejustificat și neîntemeiat a

dispus acordarea prejudiciului moral în cuantum de 40 000 de lei, în condițiile în care

cauza nu a fost examinată sub toate aspectele și s-a acordat o apreciere eronată a

probelor anexate la materialele cauzei.

A menționat că cuantumul prejudiciului moral încasat este excesiv și vădit

disproporțional în corelație cu sumele acordate de Curtea Europeană în spețe similare.

De asemenea, instanța de apel nu a luat în considerare și aspectul privind importanța

unificării practicii judiciare a instanțelor naționale la acordarea despăgubirilor morale

în cazuri similare.

A precizat că în anumite situații acordarea unei satisfacții pecuniare/bănești nu

constituie o regulă generală, dar fiind o excepție de la această regulă, or, conform art. 5

4

din Legea nr. 87, simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o

satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral.

A explicat că aplicarea eronată a normelor de drept material și a normelor de drept

procedural de către instanța de judecată are un efect nociv nu doar pentru societate, ci

și pentru cadrul legal, întrucât se formează un precedent care cu trecerea anilor este tot

mai greu de remediat.

Recurentul a notat că instanța de judecată nu trebuie să își formeze o idee

preconcepută conform căreia acțiunile înaintate, prin care se pretinde încălcarea

termenului rezonabil a cauzei implică în mod obligatoriu și admiterea acțiunii, fie

chiar și parțial. În această categorie de dosare, este necesar de a elucida toate

circumstanțele cauzei, de a constata dacă există cu adevărat o încălcare a prevederilor

legale și de a stabili prin probe dacă a existat în mod veridic un prejudiciu..

În drept, și-a întemeiat recursul în baza dispozițiilor art. 119 din Constituție, art. 13

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, art. 429,

430, 434, 436, 437, 432 alin. (1), (2) lit. c) Cod de procedură civilă.

Prin referința depusă la data de 16 martie 2020 Anatoli Velichii, reprezentat de

avocatul Igor Litvinenco a solicitat ca recursul declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova să fie considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Completul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa recurentului prin intermediul poștei electronice la data de 11 decembrie 2019

(f.d.166-167).

Prin urmare, recursul din 30 decembrie 2019, este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova în raport cu materialele cauzei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În corespundere cu art. 430 lit. a) Cod de procedură civilă, sunt în drept să declare

recurs părțile și alți participanți la proces.

Conform art. 429 alin. (5) din Codul de procedură civilă, nu pot fi atacate cu recurs

hotărârile în a căror privință persoanele indicate la art. 430 nu au folosit calea apelului

prevăzută de lege.

Din actele cauzei rezultă că Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu a atacat

cu apel hotărârea din 23 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, respectiv,

nu a folosit calea de atac apelul și nu este în drept să declare recurs împotriva deciziei

instanței de apel în partea menținerii hotărârii instanței de fond, ca urmare a examinării

apelului depus de către Anatoli Velichii.

În consecință, se constată că recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova împotriva deciziei din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău în partea

menținerii hotărârii instanței de fond, este înaintat de o persoană care, prin prisma art.

429 alin. (5) și 430 Cod de procedură civilă, nu este în drept să-l declare, or, Ministerul

Justiției al Republicii Moldova nu a folosit calea apelului prevăzută de lege.

5

Iar, în conformitate cu prevederile art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu

este în drept să-l declare.

Cât privește temeiurile recursului declarat împotriva deciziei instanței de apel în

partea pronunțării unei noi hotărâri, se menționează următoarele.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova împotriva deciziei instanței de apel în partea pronunțării unei noi

hotărâri, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor

și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

6

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă că recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991),

pe când în recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de

către Ministerul Justiției al Republicii Moldova urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), 433 lit. c) art. 440 Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

7