2ra-951/20 — declararea nulitătii contractului de donatie

Dosarul nr.2ra-937/20

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud. : G. Stratulat)

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu)

Î N C H E I E R E

01 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ganea Sergiu, reprezentat de

avocatul Iurie Alexa,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ganea Sergiu împotriva

lui Dobîndă Ivan, Branțeva Tatiana și Dobîndă Galina privind declararea nulității

contractului de donație,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2019 prin care s-a

respins apelul declarat Ganea Sergiu și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 4 februarie 2020,

c o n s t a t ă :

La 20 aprilie 2016, Ganea Sergiu s-a adresat în instanță cu o chemare în judecată

împotriva Dobîndă Ivan, Branțeva Tatiana și Dobîndă Galina privind declararea nulității

contractului de donație.

În motivarea acțiunii înaintate reclamantul a relatat că, prin sentința Judecătoriei

Râșcani, mun. Chișinău din 7 aprilie 2010, Dobîndă Ivan a fost recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal al Republicii Moldova

pentru fapta penală manifestată în sustragerea de la acesta, prin înșelăciune și abuz de

încredere a sumelor bănești de 390 000 lei și 56 000 dolari.

La 23 aprilie 2010, sentința a rămas definitivă prin neatacare și în prezent Dobîndă

Ivan își ispășește pedeapsa stabilită în penitenciarul nr.9, or. Cricova, mun. Chișinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 5 martie 2015 a fost dispusă

încasarea de la Dobândă Ivan în beneficiul lui Ganea Sergiu a sumei de 390 000 lei și 56

000 dolari cu titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune, iar hotărârea a intrat în

vigoare la 7 aprilie 2015, fiind eliberat și titlul executoriu.

Prin scrisoarea executorului judecătoresc Cațer Victor din 01 martie 2016, a fost

comunicat creditorului Ganea Sergiu despre imposibilitatea executării documentului

executoriu din motivul că debitorul Dobîndă Ivan nu dispune de mijloace bănești sau

bunuri din contul cărora este posibil de executat documentul executoriu.

Cu toate acestea, declară că drept urmare a verificării registrului bunurilor imobile

în privința apartamentului nr. XXX de pe adresa mun. Chișinău, str. Miorița XXX a

1

constatat că apartamentul dat, în perioada anilor 1998, aparținea în proprietatea comună

în devălmășie soților Dobîndă Ivan și Breanțeva Tatiana în temeiul contractului de

vânzare-cumpărare din 05 noiembrie 1998, iar la 27 decembrie 2008, Dobîndă Ivan și

Breanțeva Tatiana au donat apartamentul în cauză fiicei sale Dobîndă Galina, care locuia

și locuiește până în prezent în apartamentul dat cu mama sa Breanțeva Tatiana.

Astfel, consideră că contractul de donație a apartamentului nr. XXX de pe adresa

mun. Chișinău, str. Miorița XXX, semnat între Dobîndă Ivan si Breanțeva Tatiana în

calitate de donatori și Dobîndă Galina în calitate de donatar, este lovit de nulitate

absolută în temeiul art. 221 alin. (1) Cod civil, din motivul că este fictiv, fiind încheiat

fără intenția de a producere efecte juridice.

La data semnării contractului de donație nr. 6469 din 27 decembrie 2008, urmărirea

penala pe faptul acțiunilor de escrocherie comise de către Dobîndă Ivan în privința lui

Ganea Sergiu au fost în plină desfășurare.

Ca urmare, pentru a evita răspunderea materială și aplicarea sechestrului asupra

patrimoniului lui Dobîndă Ivan, ultimul în comun cu Breanțeva Tatiana au întreprins

măsuri pentru a ascunde patrimoniul, care eventual putea fi urmărit în urma constatării

vinovăției lui Dobînda Ivan.

Acest scop ilegal a fost atins de către pârâți prin înscrierea formală a apartamentului

pe numele fiicei sale, Dobînda Galina fără intenția de a transmite dreptul de proprietate și

doar cu scopul creării aparenței săvârșirii actului juridic de donație.

Reclamantul consideră că contractul de donație nr. 6469 din 27 decembrie 2008

este semnat fără intenție de a produce efecte juridice și este lovit de nulitate absolută,

deoarece în cazul acestui act lipsește unul din elementele definitorii ale actului juridic

stabilit în art. 195 Cod Civil - intenția de a naște, de a modifica sau de a stinge drepturile

și obligațiile civile, totodată invocă că manifestarea de voință în cazul actului juridic

fictiv este un fals și are ca scop inducerea în eroare a altor persoane, și crearea aparenței

existenței actului juridic în realitate.

Până la semnarea contractului în litigiu cât și după, toate părțile acestuia au viză de

reședință în apartamentul dat, locuiau și locuiesc acolo, cu excepția lui Dobînda Ivan,

ceea ce încă o dată indică la intenția de a crea impresia lipsei patrimoniului și nu la

modificarea drepturilor civile a părților contractului, iar în astfel de împrejurări este

evident că prin acest act juridic fictiv, pârâții au prejudiciat interesul și dreptul legal al

reclamantului de a cere recuperarea pagubei cauzate de către Dobînda Ivan prin

urmărirea bunurilor ultimului.

În cadrul examinării cauzei penale de învinuire a lui Dobînda Ivan în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, a fost stabilit cu certitudine că a

primit de la dânsul sub diferite pretexte mijloace bănești în suma totală de 390 000 lei și

56 000 dolari, iar această sumă a fost primită de pârât prin înșelăciune sub pretextul

angajamentului de acordare în schimb a unor terenuri în raza mun. Chișinău, angajament

care nu a fost îndeplinit din motivul însușirii banilor de către pârât în folos propriu.

Ganea Sergiu solicită, declararea nulității absolute a contractului de donație nr.

6469 din 27 decembrie 2008 semnat între Dobînda Ivan și Breanțeva Tatiana în calitate

de donatori și Dobînda Galina în calitate de donatar prin care a fost donat apartamentul

nr. XXX de pe adresa mun. Chișinău, str. Miorița, XXX, cu repunerea părților în situația

inițială, cu încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 4 februarie 2019, acțiunea

2

depusă de Ganea Sergiu, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit rechizitorului din cauza

penală de învinuire a lui Dobândă Ivan în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin.(5) Cod penal, cauza penală a fost pornită la 25 februarie 2009, adică ulterior

încheierii contractului de donație nr.6469 din 27 decembrie 2009, prin care Dobândă

Ivan a donat bunul imobil care îl deținea în coproprietate cu soția sa.

Instanța a conchis lipsa de intenție a părților contractului de donație de a nu executa

contractul de donație și de a nu fi producător de efecte juridice.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 14 februarie 2019, Ganea Sergiu a

declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 4 februarie

2019 solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei

hotărâri noi de admitere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2019 a fost respins apelul

declarat de Ganea Sergiu și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

din 4 februarie 2019.

La 17 martie 2020, Ganea Sergiu, reprezentat de avocatul Iurie Alexa a declarat

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2019 solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 4 februarie 2019 și emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În motivare a invocat că, nu este cu de acord soluția instanțelor ierarhic inferioare.

În susținerea soluției adoptate, instanța de fond a invocat motivul precum că, înstrăinarea

apartamentului în litigiu a avut loc anterior începerii urmăririi penale în privința lui

Dobînda Ivan și ca urmare, lipsește temeiul declarării nulității contractului de donație.

Instanța de apel la motivarea soluției s-a limitat la argumentele primei instanțe, fără

a fi apreciate alegațiile apelantului. Nu a luat în considerație că situația de-facto

contravine judecărilor instanței de fond care s-a referit cel puțin greșit la cronologia

evenimentelor.

În opinia recurentului a avut loc a motivare insuficientă a hotărârilor judecătorești

de către instanțe ierarhic inferioare. Instanța de fond și cea de apel nu au invocat motive

ce au determinat să respingă probe în susținerea poziției reclamantului privind existența

altui scop decât un raport juridic formal declarat de părțile contractului de donație.

Recurentul și-a întemeiat în drept cerere de recurs în temeiul art. 432, alin.(2) lit. a),

b) și c) Cod de procedură civilă.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 26 noiembrie 2019.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Din materialele dosarului nu este clar la ce dată instanța de apel a expediat părților

decizia motivată și totodată, lipsesc date referitoare la recepționarea deciziei de către

recurent.

Cererea de recurs a fost declarată la 17 martie 2020, astfel în lipsa a careva date

referitoare la recepționarae deciziei motivate, instanța consideră recursul depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

3

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Astfel, la 01 iunie 2020 instanța de recurs a comunicat intimaților recursul,

informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data primirii

scrisorii, corespondența expediată în adresa lui Dobîndă Ivan fiind returnată instanței, cu

mențiunea eliberat din locul de detenție, iar reprezentantul acestuia, avocatul Negura

Ivan a recepționat recursul la 5 iunie 2020, potrivit avizului de recepție (f. d. 150-152).

Până la data examinării recursului, intimații referință nu au depus.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie

un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-

se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

4

pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în

mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ganea Sergiu, reprezentat

de avocatul Iurie Alexa, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ganea Sergiu, reprezentat de avocatul

Iurie Alexa.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5