2ra-792/20 — încasarea datoriei

2ra-792/20 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-792/20

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Fălești (jud. I. Pâcaleu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)

ÎNCHEIERE

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Dumitru Popovici,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială

„Banca Socială” Societate pe Acțiuni, în proces de lichidare, împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Comprimenergo”, Nataliei Popovici, Dumitru Popovici,

Mihail Popovici cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 03 martie 2017, prin intermediul poștei (Vol.I, f.d.29-30), BC „Banca

Socială” SA, în proces de lichidare, a depus cerere de chemare în judecată împotriva

SRL „Comprimenergo”, Nataliei Popovici, Dumitru Popovici, Mihail Popovici

solicitând încasarea, în mod solidar, a datoriei în mărime de 659478,50 de lei,

precum și în beneficiul statului a taxei de stat în mărime de 19784, 35 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că a acordat SRL

„Comprimenergo” un credit în mărime de 395000 de lei, conform contractului de

credit nr. 40/2013 din 02 aprilie 2013, scadent la data la 01 aprilie 2014.

Totodată, a menționat că, rambursarea creditului a fost asigurată prin

fidejusiunea persoanei fizice Mihail Popovici, conform contractului de fidejusiune

nr. 1 din 02 aprilie 2013, fidejusiunea persoanei fizice Dumitru Popovici, conform

contractului de fidejusiune nr. 2 din 02 aprilie 2013, fidejusiunea persoanei fizice

Natalia Popovici în baza contractului de fidejusiune nr. 3 din 02 aprilie 2013.

Fidejusorii și-au asumat obligația față de Bancă de a răspunde solidar cu debitorul

SRL „Comprimenergo” pentru obligațiile asumate în baza contractului de credit și

de a restitui creditorului suma creditului acordat și plăților aferente, în caz de

neîndeplinire de către debitor a obligațiilor sale.

Având în vedere că SRL „Comprimenergo” nu a respectat prevederile

contractuale, la 06 februarie 2017, întru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, a

expediat în adresa pârâților notificarea cu nr. 2530-61/298, prin care a solicitat

achitarea datoriei acumulate aferente contractului de credit nr. 40/2013 din 02 aprilie

2013 în termen de 15 zile calendaristice, însă care a rămas fără răspuns și fără

executare.

1

La fel, în notificare pârâții au fost informați despre dreptul de a achita suma

restantă sau de a înlătura în alt mod omisiunea de executare corespunzătoare a

obligațiilor sale pentru evitarea continuării procedurii de încasare forțată.

Reclamantul a precizat că, la 01 martie 2017 datoria debitorului SRL

„Comprimenergo”, conform contractului de credit nr.40/2013 din 02 aprilie 2013.

constituia în total suma de 659478, 50 de lei, formată din: 349030,50 lei cu titlu de

datorie la credit, suma de 298652 de lei cu titlu dobândă calculata și neachitată;

suma de 11716 lei cu titlu de penalitate și suma de 80 de lei cu titlu de comision.

Prin hotărârea din 11 octombrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de BC „Banca Socială” SA, în proces

de lichidare și s-a încasat, în mod solidar, de la SRL „Comprimenergo”, Natalia

Popovici, Dumitru Popovici și Mihail Popovici în beneficiul BC „Banca Socială”

SA, în proces de lichidare, datoria contractuală în sumă de 659478, 50 de lei; s-a

încasat, în mod solidar, de la SRL „Comprimenergo” Natalia Popovici, Dumitru

Popovici și Mihail Popovici în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 19784,35

de lei.

Prin decizia din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul

declarat de către Dumitru Popovici, precum și cererile de alăturare la apel depuse de

Mihail Popovici, Natalia Popovici, SRL „Comprimenergo” și s-a casat integral

hotărârea din 11 octombrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești și s-a emis o

nouă hotărâre de admitere parțială a cererii de chemare în judecată depusă de BC

„Banca Socială” SA, în proces de lichidare; s-a încasat de la SRL „Comprimenergo”

în beneficiul BC „Banca Socială” SA, în proces de lichidare, datoria la contractul de

credit nr. 40/2013 din 02 aprilie 2013 în sumă de 649973, 50 de lei, compusă din

datoria la contract în sumă de 349030,50 lei, dobânda în sumă de 298652 de lei,

penalitatea în sumă de 2211 lei, comision în sumă de 80 de lei; s-a încasat de la SRL

„Comprimenergo” în beneficiul BC „Banca Socială” SA, în proces de lichidare,

cheltuielile de judecată în sumă de 19499, 20 de lei; în rest acțiunea a fost respinsă

ca fiind neîntemeiată; s-a încasat de la BC „Banca Socială” SA, în proces de

lichidare, în beneficiul lui Dumitru Popovici cheltuielile de judecată în mărime de

14838, 26 de lei.

Prin decizia din 12 iunie 2019 a Curții Suprem de Justiție s-au admis recursurile

declarate de BC „Banca Socială” SA, în proces de lichidare și de către SRL

”Comprimenergo” și s-a casat decizia din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți

și s-a remis cauza spre rejudecare în Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul

declarat de Mihail Popovici și cererile de alăturare la apel depuse de SRL

”Comprimenergo”, Dumitru Popovici și Natalia Popovici; s-a casat integral

hotărârea din 11 octombrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de BC „Banca Socială” SA, în proces de

lichidare, împotriva SRL ”Comprimenergo”, Dumitru Popovici, Mihail Popovici și

Nataliei Popovici privind încasarea datoriei la contractul de credit; s-a emis o nouă

hotărâre prin care s-a admis parțial cererea de chemare depusă de BC „Banca

Socială” SA, în proces de lichidare și s-a declarat ca fiind nulă clauza pct. 3.6. al

contractului de credit nr.40/2013 din 02 aprilie 2013 încheiat între BC „Banca

Socială” SA, în proces de lichidare și SRL „Comprimenergo”; s-a încasat, în mod

solidar, de la SRL „Comprimenergo”, Dumitru Popovici, Mihail Popovici și Natalia

2

Popovici în beneficiul BC „Banca Socială” SA, în proces de lichidare, sumele

debitoare compuse din: suma de 349030,50 de lei cu titlu de datorie; suma de 207622

lei, cu titlu de dobîndă; suma de 862,23 de lei cu titlu de penalitate; suma de 80 de

lei cu titlu de comision, iar în total suma de 557594, 73 de lei; în latura încasării

dobânzii cu rată majorată, conform pct. 3.6. al contractului de credit nr.40/2013 și a

penalității în sumă de 10853,77 de lei, acțiunea a fost respinsă; s-a încasat, în mod

solidar, de la SRL „Comprimenergo”, Dumitru Popovici, Mihail Popovici și Natalia

Popovici în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 16727, 84 de lei; s-a încasat

de la BC „Banca Socială” SA, în proces de lichidare, în beneficiul lui Dumitru

Popovici cheltuielile legate de plata taxei de stat în apel, proporțional pretențiilor

respinse, în sumă de 2730,90 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel citând prevederile art. 512 alin.(1),

art.513 alin.(1), art.514, art.572 alin.(1), (2) Cod civil, în redacția în vigoare la

momentul înaintării acțiunii, a reținut că, odată ce debitorul SRL „Comprimenergo”

nu și-a executat în mod corespunzător, cu bună credință și la momentul stabilit,

obligațiunile asumate față de BC „Banca Socială” SA prin contractul de credit, iar

din suma acordată de 395000 de lei, debitorul a restituit doar 45969,50 de lei (Vol.I,

f.d. 24), deci, a admis o restanță la plata creditului de 349030,50 de lei, prin urmare

această sumă de 349030,50 de lei necesită a fi încasată în folosul băncii, cu titlu de

datorie la credit.

De asemenea, redând conțintul prevederilor art.1156 alin.(1) Cod civil, care

stipulează că, în cazul neexecutării obligației principale, fidejusorul și debitorul sunt

obligați solidar creditorului dacă în contract nu este prevăzut altfel, ținând cont că

Mihail Popovici, Dumitru Popovici și Natalia Popovici, prin semnarea contractelor

de fidejusiune nr. 1, 2 și 3 din 02 aprilie 2013, și-au asumat obligația de a răspunde

solidar în fața BC „Banca Socială” SA, pentru neexecutarea de către debitorul SRL

„Comprimenergo” a obligației contractului de credit, de rând cu debitorul SRL

„Comprimenergo”, urmează să fie încasată, în mod solidar și de la fidejusorii Mihail

Popovici, Dumitru Popovici și Natalia Popovici, datoria la creditul neachitat în sumă

de 349030,50 de lei.

Dat fiind situația, potrivit căreia la semnarea contractului de credit și a

contractelor de fidejusiune, debitorii s-au obligat față de bancă și la restituirea

dobânzii conform pct. 3.4 a contractului de credit, în condițiile în care au restituit

din suma de 236045 de lei doar 28423 de lei, această diferență de 207622 de lei

necesită a fi încasată de la debitori în folosul băncii.

În ceea ce privește chestiunea prescrierii întregii acțiunii a băncii, instanța de

apel a reținut aici prevederile art. 267 alin.(1), art. 272 alin.(1) Cod civil, până la

modificările operate prin Legea nr. 133 din 15 noiembrie 2018 și a punctat că, după

cum rezultă din contractul de credit nr. 40/2013 din 02 aprilie 2013, termenul final

de achitare a creditului și sumelor aferente este 01 aprilie 2014. Acțiunea în instanță

a fost formulată de BC „Banca Socială” SA (în proces de lichidare) la data de 03

martie 2017 (Vol.I, f.d. 29, 30). Prin urmare, instanța de apel a apreciat că în cazul

de față a fost respectat termenul de prescripție extinctivă indicat la art. 267 alin.(1)

Cod civil, dat fiind adresarea în instanță a băncii cu prezenta acțiune în interiorul

acestui termen care este de: 01 aprilie 2014 – 01 aprilie 2017. De menționat că,

potrivit calcului desfășurat al datoriei de la fila dosarului 24, Vol.I, ultima achitare

în sumă de 24984,50 de lei a fost efectuată în luna iulie 2015. Respectiv, această

3

situație a îndreptățit banca să se adreseze în instanță începând chiar cu luna august

2015.

Referitor la argumentul invocat de apelant privind prescrierea specială conform

art. 1170 Cod civil a contractelor de fidejusiune, instanța de apel a relevat că, că

conform acestor prevederi: (1) Fidejusiunea încetează o dată cu expirarea termenului

pentru care a fost prestată. (2) În cazul în care termenul nu este determinat,

fidejusiunea încetează dacă creditorul, în decursul unui an de la scadența obligației

garantate, nu a intentat nici o acțiune contra fidejusorului. Astfel, după cum urmează

din norma citată, prevederile art. 1170 alin.(2) Cod civil intervin în cazul în care

termenul contractului de fidejusiune nu există determinat în conținutul contractului

de fidejusiune. După cum rezultă din conținutul pct. 3.1 al contractelor de

fidejusiune nr. 1, 2 și 3 din 02 aprilie 2013, fidejusiunea apare la data semnării

prezentului contract de către părți și încetează la data executării de către debitor a

obligațiilor sale ce reies din contractul de credit.

Citând prevederile art. 260 Cod civil, de până la modificările operate prin Legea

nr. 133 din 15 noiembrie 2018, instanța de apel a menționat că termenul contractul

de fidejusiune depinde de un eveniment viitor și sigur că se va produce, adică de

executarea de către debitorul SRL „Comprimenergo” a obligațiilor asumate conform

contractului de credit nr. 40/2013 din 02 aprilie 2013. Prin urmare, în cazul de față

nu-și au aplicabilitate prevederile art. 1170 alin.(2) Cod civil, odată ce termenul

contractului de fidejusiune este unul determinat.

Totodată, a indicat că și solicitarea apelantului de a declara nule contractele de

fidejusiune, din motivul invocat precum că nu ar exista ca fiind stabilit un anumit

termen de fidejusiune, ci o anumită condiție înserată în pct. 3.1, necesită a fi respinsă

de către instanța de apel. Or, prevederile art. 235 alin. (2) Cod civil invocate de

apelant întru nulitatea contractului de fidejusiune și anume: condiția a cărei survenire

sau nesurvenire depinde de voința părților actului juridic este nulă. Actul juridic

încheiat sub o astfel de condiție este nul, nu sunt aplicabile cazului, dat fiind faptul

că obligația debitorilor nu este una arbitrară, ci concretă; termenul scadenței fiind

indicat concret în contractul de credit; de acest termen fiind legată și obligația

debitorilor/fidejusori

La 03 februarie 2020, Dumitru Popovici a declarat recurs împotriva deciziei

din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți solicitând admiterea recursului, casarea

parțială a deciziei instanței de apel, constatarea nulității absolute a contractelor de

fidejusiune, pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea BC „Banca Socială”

SA, în proces de lichidare, privind încasarea datoriei, în baza contractului de

fidejusiune, să fie respinsă ca fiind neîntemeiată sau tardivă, încasarea cheltuielilor

de judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, precum și a soluționat eronat cauza. Instanța de apel eronat

nu aplicat prevederile art. 1170 Cod civil și art. 235 alin.(2) Cod civil.

În continuare, a pretins nulitatea absolută a contractelor de fidejusiune

contestate, cât și acțiunea înaintată în baza acestora este tardivă, deoarece este în

contradicție cu norma imperativă.

Recurentul a opinat că sunt neîntemeiate constatările instanței de apel și

contrare circumstanțelor de fapt și de drept. Instanța de apel a trecut în mod

superficial a circumstanțelor cauzei, fără a examina sub toate aspectele legalitatea și

4

temeinicia hotărârii contestate, precum și nu s-a pronunțat asupra tuturor

argumentelor invocate.

La 28 mai 2020, prin intermediul poștei electronice (Vol.III, f.d.45), Dumitru

Popovici a expediat o cerere de recurs modificată și completată, reiterând solicitările

din recursul inițial.

Suplimentar a indicat că, instanța de apel a interpretat eronat prevederile art.

272 alin.(9) Cod civil, în redacția în vigoare până la 01 martie 2019, precum și a

pretins prescrierea specială a contractului de fidejusiune în temeiul expirării

contractului de fidejusiune, nulitatea absolută a contractului de fidejusiune contestat,

prescrierea parțială a dreptului de a solicita dobânzi contractuale, cât și tardivitatea

acțiunii în acest sens, întrucât este în contradicție cu normele imperative.

La 29 mai 2020, BC „Banca Socială” SA, în proces de lichidare, a depus

referință la cererea de recurs înregistrată inițial de către Dumitru Popovici.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimaților conform scrisorii

de însoțire datate cu 05 mai 2020 (Vol.III, f.d.35) și a fost recepționată la 11 mai

2020, conform avizelor de recepție (Vol.III, f.d.36-40). La fel, a fost expediată în

adresa intimaților și copia cererii de recurs modificată și completată la data de 01

iunie 2020 (Vol.II, f.d.51) și a fost recepționată la 03 iunie 2020, conform avizelor

de recepție (Vol.III, f.d.58-61).

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 21 noiembrie 2019, iar Dumitru

Popovici a declarat recurs la 03 februarie 2020.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale participanților la

proces, conform scrisorii de însoțire datate cu 28 ianuarie 2020 (Vol.II, f.d.254), însă

din adresa recurentului a fost remis instanței plicul cu aviz ca fiind „nereclamat”

(Vol.II, f.d.260). Avocatul Vasile Iamandii a recepționat decizia la 31 ianuarie 2020,

conform avizului de recepție (Vol.II, f.d.255). Astfel, recursul este declarat în

termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Dumitru Popovici, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

5

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Dumitru Popovici nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Dumitru Popovici.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

6

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Dumitru Popovici împotriva

deciziei din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

7