3ra-558/20 — cu privire la anularea actului administrativ și îmcasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr.3ra-558/20

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul central – V. Bancov

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul – V. Movilă, N. Veleva, E. Dvurecenschii

ÎNCHEIERE

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Nicolai Delibaltov,

reprezentat de avocatul Mihail Stoian,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

către Nicolai Delibaltov împotriva Inspectoratului de Poliție Taraclia, persoana terță

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea

actului administrativ individual defavorabil de refuz în achitarea salariului pentru

munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă și încasarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din data de 05 martie 2020 a Curții de Apel Cahul, prin care s-

a respins apelul declarat de către avocatul Mihail Stoian în interesele lui Nicolai

Delibaltov, s-a menținut hotărârea din data de 16 octombrie 2019 a Judecătoriei Cahul,

sediul central,

constată:

La 19 iulie 2019 Nicolai Delibaltov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului de Poliție Taraclia, persoana terță Inspectoratul General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, prin care a solicitat anularea actului

administrativ individual defavorabil de refuz în achitarea salariului pentru munca

prestată în afara duratei normale a timpului de muncă și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată Nicolai Delibaltov a indicat că prin

contractul individual de muncă nr. 14403 din 15 aprilie 2016 a fost angajat în funcția

de șef de post, ofițer superior de sector în cadrul Inspectoratului de Poliție Taraclia al

Inspectoratului General al Poliției al MAI, pe perioadă nedeterminată. Din 15 aprilie

2016 până la 29 martie 2019 a activat în cadrul Inspectoratului de Poliție Taraclia în

calitate de șef de post, ofițer superior de sector, în baza contractului individual de

muncă.

În perioada de activitate în cadrul Inspectoratului de Poliție Taraclia a fost atras

și a prestat muncă suplimentară în afara duratei normale a timpului de muncă.

1

La 25 aprilie 2019 reclamantul s-a adresat cu o scrisoare Inspectoratului de Poliție

Taraclia, prin care a solicitat remunerarea pentru 518 ore muncă suplimentară prestată

în afara duratei normale a timpului de muncă, calculate conform graficelor de evidență

a timpului de muncă.

Prin scrisoarea nr. D33/19 din 24 mai 2019, recepționată de către Nicolai

Delibaltov la 27 mai 2019 a fost informat că i s-a refuzat remunerarea pentru muncă

suplimentară prestată în afara duratei normale a timpului de muncă. Refuzul a fost

bazat pe prevederile art. 39, alin. (5) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și art.

104 din Codul muncii.

La 20 iunie 2019 s-a adresat cu cerere prealabilă Inspectoratului de Poliție

Taraclia, prin care a solicitat anularea refuzului și admiterea cererii privind calcularea

și achitarea salariului pentru muncă suplimentară prestată în afară duratei normale a

timpului de muncă. Prin scrisoarea nr. D-61/19 din 05 iulie 2019 i-a fost prezentată

decizia Inspectoratului de Poliție Taraclia de a nu i se achita salariul pentru munca

suplimentară prestată în afara duratei normale a timpului de muncă.

Prin hotărârea din data de 16 octombrie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul central

s-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Nicolai Delibaltov împotriva

Inspectoratul de poliție Taraclia, terț Inspectoratul General al Poliției al MAI cu privire

la anularea deciziei, încasarea restanței salariale și a cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Cahul prin decizia din data de 05 martie 2020 a respins apelul

declarat de către avocatul Mihail Stoian în interesele lui Nicolai Delibaltov, a menținut

hotărârea din data de 16 octombrie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul central.

Instanțele de judecată, în baza art. 12 din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu

privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, pct. 26 subpunctul 1) al

Regulamentului privind organizarea și funcționarea Inspectoratului General al Poliției

al Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 283 din 24

aprilie 2013, raportate la circumstanțele cauzei, au concluzionat că cererea de chemare

în judecată depusă de către Nicolai Delibaltov este neîntemeiată, deoarece potrivit

contractului individual de muncă nr. 14403 din 15 aprilie 2016 angajatorul este

Inspectoratul General al Poliției al MAI, însă acțiunea în contencios administrativ a

fost înaintată față de Inspectoratul de Poliție Taraclia, cererea prealabilă la fel, fiind

înaintată către Inspectoratul de Poliție Taraclia.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Nicolai Delibaltov, reprezentat

de avocatul Mihail Stoian, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea cererii de chemare în

judecată.

În motivarea recursului Nicolai Delibaltov, reprezentat de avocatul Mihail Stoian,

a indicat că instanțele de judecată nu au determinat corespunzător raportul juridic

litigios, deoarece în acțiunea înaintată în calitate de pârât figurează Inspectoratul de

Poliție Taraclia în cadrul căruia a activat recurentul și de unde i s-a achitat toate plățile

salariale și nicidecum Inspectoratul General al Poliție al MAI, care este unitatea

centrală și de control a Poliției.

Mai mult, prin prisma Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea

Poliției și statutul polițistului rezultă că Inspectoratul General al Poliției al MAI și

Inspectoratul de Poliție Taraclia sunt două entități juridice distincte, care se bucură de

2

o autonomie financiară și managerială proprie, pentru care legislația delimitează strict

competențele și sursele de finanțare ale acestora.

În întâmpinarea recursului au depus referințe Inspectoratul General al Poliției al

MAI și Inspectoratul de Poliție Taraclia, prin care au solicitat declararea recursului ca

fiind inadmisibil, indicând că temeiurile invocate nu se încadrează în temeiurile de

admiterea a recursului, ori nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 05 martie 2020, în prezența

avocatului Mihail Stoian, care apără interesele lui Nicolai Delibaltov.

Avocatul Mihail Stoian, prin intermediul poștei electronice a Curții de Apel

Cahul, la 17 martie 2020 a expediat recursul nemotivat împotriva deciziei instanței de

apel, astfel s-a conformat prevederilor art. 245, alin. (1) din Codul administrativ.

Cu referire la termenul de depunere a motivării recursului, completul specializat

menționează că decizia motivată a instanței de apel a fost notificată recurentului și

avocatului acestuia la 23 martie 2020 și 24 martie 2020. Dat fiind faptul că prin prisma

pct. 8 din Anexa la dispoziția nr. 1 din data de 18 martie 2020 a Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova termenele de exercitare a căilor de atac aflate în

curs la data instituirii stării de urgență se întrerup, urmând a curge noi termene, de

aceeași durată, de la data încetării stării de urgență, termenul de declarare a recursului

pentru Nicolai Delibaltov, reprezentat de avocatul Mihail Stoian, după întrerupere a

început a curge de la data de 16 mai 2020.

În aceste circumstanțe recursul motivat înaintat de către Nicolai Delibaltov,

reprezentat de avocatul Mihail Stoian la 25 mai 2020, se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile invocate în recurs și referințe, în raport cu materialele

cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

3

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către Nicolai Delibaltov, reprezentat de

avocatul Mihail Stoian este inadmisibil.

4

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, depus de către Nicolai Delibaltov, reprezentat de avocatul Mihail

Stoian, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

5