3ra-642/20 — cu privire la contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
3ra-642/20 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr.3ra-642/20
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – A. Cucerescu
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol
ÎNCHEIERE
24 iunie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas
judecătorii Nina Vascan
Victor Burduh
examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Tatiana Lașcu și
Veaceslav Lașcu, reprezentați de avocatul Marina Frecăuțan și de către Consiliul
municipal Chișinău,
în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de
către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal
Chișinău, intervenienți accesorii Tatiana Lașcu și Veaceslav Lașcu cu privire la
contestarea actului administrativ,
împotriva deciziei din data de 31 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin
care s-a respins apelul Consiliului municipal Chișinău și cererea de alăturare la cererea
de apel depusă de avocatul Marina Frecăuțan, în interesele Tatianei Lașcu și lui
Veaceslav Lașcu,
constată:
La 26 ianuarie 2017 Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus
cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenienți
accesorii Tatiana Lașcu și Veaceslav Lașcu, prin care a solicitat anularea deciziei nr.
9/4-27 din 26 septembrie 2017.
În motivarea cererii de chemare în judecată Oficiul teritorial Chișinău al
Cancelariei de Stat a indicat că la 26 septembrie 2017 Consiliul municipal Chișinău a
adoptat decizia nr. 9/4-27, prin care a autentificat, în proprietate privată comună în
devălmășie Tatianei Lașcu și lui Veaceslav Lașcu a lotului de pământ cu suprafața de
661 m.p. (inclusiv 600 m.p. fără plată și 61 m.p. la preț normativ) din str. xxxxx, pentru
deservirea și exploatarea caselor de locuit particulare conform planului anexat.
În conformitate cu art. 64 din Legea nr. 436-XVl privind administrația publică
locală din 28 decembre 2006 Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a efectuat
controlul sub aspectul de legalitate și a constatat că decizia în cauză contravine
prevederilor legislației în vigoare.
Potrivit art. 68 din Legea nr. 436-XVI privind administrația locală la 28 decembrie
2006 a înaintat notificarea nr. 1304/OT4-1894 din data de 07 noiembrie 2017 privind
abrogarea actului contestat.
Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a menționat că în cazul în care
autoritatea locală emitentă și-a menținut poziția sau nu a reexaminat actul contestat,
acesta poate sesiza instanța de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la
data primirii notificării refuzului de a modifica sau de a abroga actul contestat sau în
1
cazul tăcerii autorității locale emitente în termen de 60 de zile de la data notificării
cererii de modificare sau de abrogare a actului în cauză.
Reclamantul a susținut că în urma examinării actului administrativ notificat, cât
și a actelor care au stat la baza adoptării acestuia, a constatat lipsa actelor doveditoare
a deținerii legale a suprafețelor de teren autentificate persoanelor vizate în decizie.
Astfel, în temeiul pct.67 al Regulamentului privind gestionarea resurselor funciare
municipale, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 3/23 din 02 aprilie
2013, dacă asupra terenurile aferente caselor de locuit individuale lipsesc documentele
doveditoare pentru suprafețele deținute legal, aceste terenuri se vând proprietarilor
caselor de locuit la preț normativ.
La caz, contrar prevederilor pct.67 al Regulamentului privind gestionarea
resurselor funciare municipale, Consiliul municipal Chișinău prin decizia nr. 9/4-27
din 26 septembrie 2017 a autentificat dreptul de proprietate privată a lotului de pământ
din str. xxxxx Tatianei Lașcu și lui Veaceslav Lașcu.
Prin hotărârea din data de 27 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru
s-a admis integral cererea de chemare în judecată înaintată, s-a anulat decizia
Consiliului municipal Chișinău nr. 9/4-27 din 26 septembrie 2017 cu privire la
autentificarea dreptului de proprietate privată comună a lotului de pământ aferent
caselor de locuit particulare din str. xxxxx Tatianei Lașcu și lui Veaceslav Lașcu. (f.d.
38,42-46)
Instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată, reținând că Tatiana Lașcu
și Veaceslav Lașcu sunt coproprietarii bunurilor imobile situate în mun. Chișinău str.
xxxxx, însă nu dețin careva acte de folosință asupra terenului în speță.
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 31 ianuarie 2020 a respins apelul
Consiliului municipal Chișinău și cererea de alăturare la cererea de apel depusă de
avocatul Marina Frecăuțan, în interesele Tatianei Lașcu și lui Veaceslav Lașcu. (f.d.
183,184-194)
În susținerea soluției sale, instanța de apel a menționat că deși concluzia instanței
de fond, precum că Tatiana Lașcu și Veaceslav Lașcu nu dețin careva acte de folosință
asupra terenului în speță, este eronată, aceasta nu influențează asupra legalității soluției
adoptate, ori deținerea legală de către Tatiana Lașcu și Veaceslav Lașcu cu drept de
folosință a unui termen nelimitat a terenului din str. xxxxx mun. Chișinău, se confirmă
prin hotărârea Comitetului executiv r-l Octombrie or. Chișinău nr.3/4-6 din 28 martie
1989, decizia Comitetului executiv r-l Octombrie or. Chișinău nr.6/3-4 din anul 1992,
acest drept fiindu-le transmis odată cu încheierea contractului de schimb a locuințelor
nr. 2-5252 din 01 decembrie 1994 cu proprietarul anterior al casei de locuit.
Necătând la deținerea legală în folosință a terenului aflat în litigiu, instanța de apel
a constatat divergențe referitor la suprafața terenului menționat, care în Registrul
bunurilor imobile este indicat cu suprafața de 0,0687 ha, iar conform Planului loturilor
este de 661 m.p., ultima suprafață fiind reflectată și în decizia contestată, iar la
materialele cauzei lipsesc acte în confirmarea efectuării măsurările respective și
actualizării planului cadastral de către organul specializat a IP „Agenția Servicii
Publice”.
La fel, s-a stabilit și lipsa avizului inginerului cadastral privind posibilitatea
formării bunului imobil separat, în privința suprafaței terenului din str. xxxxx mun.
Chișinău, ce depășește norma de 0,06 ha prevăzută de legislație pentru mun. Chișinău,
care potrivit normei de drept imperative din art. 16 alin.(3) al Legii nr.354 din 28
octombrie 2004 cu privire la formarea bunurilor imobile, este obligatoriu.
2
În acest context, instanța de apel a concluzionat că lipsa avizului inginerului
cadastral, care ar permite determinarea modului de transmitere acestui teren în
proprietatea Tatianei Lașcu și lui Veaceslav Lașcu, ori înstrăinarea terenului în mod
prevăzut în art. 2, alin. (7) al Legii nr. 91 din 05 aprilie 2007 privind terenurile
proprietate public și delimitarea lor, prin licitație publică, duce la constatarea ilegalității
deciziei Consiliului municipal Chișinău nr.9/4-27 din 26 septembrie 2017 cu privire la
autentificarea dreptului de proprietate privată comună asupra lotului de pământ aferent
caselor de locuit particulare din str. xxxxx Tatianei Lașcu și lui Veaceslav Lașcu, a fost
emisă cu încălcarea procedurii stabilite.
Împotriva deciziei instanței de apel, a depus recurs avocatul Marina Frecăuțan în
interesele Tatianei Lașcu și lui Veaceslav Lașcu, prin care a solicitat admiterea
recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea
unei noi hotărâri privind respingerea cererii de chemare în judecată. (f.d.197-203)
În motivarea recursului recurenții au indicat că atât decizia instanței de apel, cât
și hotărârea instanței de fond sunt neîntemeiate, contradictorii și insuficient motivate,
iar aprecierea probelor de către instanțele judecătorești a fost arbitrară, urmând a fi
casate.
Recurenții au susținut că la materialele dosarului au fost anexate acte care
confirmă dreptul de folosință legal al Tatianei Lașcu și lui Veaceslav Lașcu asupra
lotului de pământ aferent caselor de locuit particulare din str. xxxxx.
De asemenea, avocatul Marina Frecăuțan în interesele Tatianei Lașcu și lui
Veaceslav Lașcu a mai indicat că din analiza art.8, alin.(l) - (3) al Legii nr.1308 din 25
iulie 1998 privind prețul normativ și modul de vânzare - cumpărare a pământului
rezultă că legiuitorul a prevăzut direct că loturile de pământ de pe lingă case se atribuie
în proprietatea proprietarilor caselor, care au primit loturile de pământ în folosință în
mod legal.
Totodată, recurenții au remarcat că normele de drept, ce reglementează raportul
juridic litigios, condiționează transmiterea în proprietate gratuită a terenului de pe lângă
casele de locuit proprietarilor acestor case de legalitatea transmiterii în folosință a
terenului vizat.
Recurenții au mai indicat că prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 9/4-
27 din 26 septembrie 2017, în mod legal s-a dispus autentificarea în proprietate privată
comună în devălmășie Tatianei și lui Veaceslav Lașcu a lotului de pământ cu suprafața
de 661 m.p. (inclusiv 600 m.p. fără plata și 61 m.p. la preț normativ) din str. xxxxx.
Consiliul municipal Chișinău, nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 07
mai 2020 a depus recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei
instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea cererii de chemare
în judecată. (f.d. 206-207, 211-213)
În motivarea recursului Consiliul municipal Chișinău a indicat că decizia instanței
de apel este neîntemeiată, ilegală și pasibilă anulării din considerentul că contravine
normelor dreptului material și procesual, iar la examinarea și adoptarea deciziei
contestate nu au fost pe deplin constatate și elucidate circumstanțele care au importanță
pentru soluționarea pricinii.
Recurentul a susținut că terenurile din intravilanul municipiului, conform art. 42
din Codul funciar, constituie proprietate municipală, iar conform art.9 din Codul
funciar Consiliul municipal Chișinău are competența de a repartiza terenuri, conform
legislației în vigoare.
3
La caz, Tatiana Lașcu și Veaceslav Lașcu, odată cu dobândirea în drept de
proprietate a construcțiilor amplasate pe str. xxxxx, mun. Chișinău, au dobândit și
posesiunea legală, în nume de proprietar asupra terenurilor de pe lângă construcțiile -
case individuale de locuit. Astfel, ultimii au dobândit și dreptul la trecerea gratuită în
proprietate a terenului de pe lângă casele de locuit. Or, legea condiționează trecerea în
proprietate a terenurilor de pe lângă casele de locuit, doar de legalitatea dobândirii în
folosință a terenurilor.
Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor
expuse în recursuri, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat
Codul administrativ al Republicii Moldova.
În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod a intrat
în vigoare la 01 aprilie 2019.
Conform art. 258, alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios
administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în
continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor
prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul
administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a
prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru
procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.
Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.
Decizia instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului
administrativ.
Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a
Codului administrativ, se vor verifica prin prisma Codului administrativ.
În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ recursul se
depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de
apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat
Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului
se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei
instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului
se depune la instanța de apel.
Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 31 ianuarie 2020, în lipsa Consiliul
municipal Chișinău, dar în prezența reprezentantului intervenienților accesorii.
Avocatul Marina Frecăuțan, în interesele Tatianei Lașcu și lui Veaceslav Lașcu a
depus recurs motivat la 02 martie 2020, în termen.
Cu referire la termenul de declarare a recursului depus de către Consiliul
municipal Chișinău, completul specializat menționează că decizia instanței de apel a
fost notificată recurentului la 27 martie 2020. ( f.d. 215) Dat fiind faptul că prin prisma
pct. 8 din Anexa la dispoziția nr. 1 din data de 18 martie 2020 a Comisiei pentru Situații
Excepționale a Republicii Moldova termenele de exercitare a căilor de atac aflate în
curs la data instituirii stării de urgență se întrerup, urmând a curge noi termene, de
aceeași durată, de la data încetării stării de urgență, termenul de declarare a recursului
pentru Consiliul municipal Chișinău a început a curge de la data de 16 mai 2020.
4
Totuși, Consiliul municipal Chișinău a depus recursul la 07 mai 2020, în perioada
suspendării termenului de procedură. Astfel, obligația de contestare în termen a fost
îndeplinită.
Examinând temeiurile invocate în recursuri în raport cu materialele cauzei,
completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
îl consideră drept inadmisibile, din următoarele motive.
Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție
examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul
se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul
administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele
a)-f). Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea
recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient
de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din
examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă
nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din
perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și
material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală
examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea
de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile
nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale
reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea
recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,
motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în
contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de
contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal
fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces
la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului
Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă
5
de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de
drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform
jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și
procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme
cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,
Seria A, nr. 212-A).
Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
conchide că cererile de recurs depuse de către Tatiana Lașcu și Veaceslav Lașcu,
reprezentați de avocatul Marina Frecăuțan și de către Consiliul municipal Chișinău,
sunt inadmisibile.
Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru
examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursurile, depuse de către Tatiana Lașcu și Veaceslav Lașcu, reprezentați de
avocatul Marina Frecăuțan și de către Consiliul municipal Chișinău, se declară
inadmisibile.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Maria Ghervas
judecătorii Nina Vascan
Victor Burduh
6