3ra-307/20 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-307/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Z. Talpalaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)

Î N C H E I E R E

17 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Consiliul municipal Chișinău,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului

municipal Chișinău, intervenienți accesorii Serghei Palamar, Vladimir Palamar și Agenția

Servicii Publice cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 01 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 26 decembrie 2017 Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a înaintat

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenienți

accesorii Serghei Palamar, Vladimir Palamar și Agenția Servicii Publice prin care a

solicitat anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 9/4-1 din 26 septembrie

2017 „Cu privire la autentificarea dreptului de proprietate privată comună asupra lotului

de pământ din str. XXX dlor Serghei Palamar și Vladimir Palamar”.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin decizia Consiliului municipal

Chișinău nr. 9/4-1 din 26 septembrie 2017 „Cu privire la autentificarea dreptului de

proprietate privată comună asupra lotului de pământ din str. XXX dlor Serghei Palamar

și Vladimir Palamar” s-a decis atribuirea în proprietate privată a terenului cu suprafața de

606 m2 din str. XXX. Astfel, în corespundere cu art. 64 din Legea nr.436-XVI din 28

decembrie 2006 privind administrația publică locală, a supus controlului obligatoriu de

legalitate, decizia menționată și a constatat că aceasta a fost adoptată contrar prevederilor

legale.

A menționat reclamantul că în conformitate cu art. 68 din Legea privind

administrația publică locală, prin notificarea din 07 noiembrie 2017, Oficiul teritorial

Chișinău a solicitat Consiliului municipal Chișinău abrogarea, în termen de 30 de zile, a

deciziei nr. 9/4-1 din 26 septembrie 2017. Astfel, autoritatea publică locală emitentă (în

cazul dat – Consiliul municipal Chișinău) nu a adoptat nici o decizie cu privire la

1

examinarea notificării înaintate de către Oficiul teritorial Chișinău, în corespundere cu

art. 15 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ. După examinarea notificării

organul emitent (în cazul dat – Consiliul municipal Chișinău) urma să efectueze una dintre

acțiunile prevăzute de lege: să respingă cererea sau să o admită și, după caz, să revoce sau

să modifice actul administrativ. În conformitate cu art. 68 alin.(3) din Legea privind

administrația publică locală, în termen de 30 de zile de la data primirii notificării,

autoritatea locală emitentă trebuie să modifice sau să abroge actul contestat.

Reclamantul a considerat că decizia contravine prevederilor legale motiv din care

solicită anularea parțială a acesteia deoarece, potrivit art. 315 Cod civil, doar

proprietarul are dreptul de posesiune, de folosință și de dispoziție asupra bunului, iar

conform datelor din Registrul bunurilor imobile, proprietarul terenului vizat în decizie

este Republica Moldova, astfel Consiliul municipal Chișinău nu putea decide referitor la

înstrăinarea unui bun ce nu-i aparține cu drept de proprietate.

A mai relatat reclamantul că conform prevederilor art. 7 alin. (2) al Legii nr. 121 din

04 mai 2007 privind administrarea și deetatizarea proprietății publice, organul abilitat cu

administrarea și deetatizarea proprietății publice a statului este Agenția Proprietății

Publice subordonată Ministerului Economiei, succesor al Agenției Privatizare, ale cărei

atribuții sunt stabilite în conformitate cu prezenta lege și cu alte acte normative.

A solicitat reclamantul anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 29/4-1

din 26 septembrie 2017 „Cu privire la autentificarea dreptului de proprietate privată

comună asupra lotului de pământ din str. Al. Marinescu, 32 dlor Serghei Palamar și

Vladimir Palamar”.

Prin hotărârea din 16 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea

de chemare în judecată înaintată de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a fost

admisă integral și a fost anulată decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 29/4-1 din 26

septembrie 2017 „Cu privire la autentificarea dreptului de proprietate privată comună

asupra lotului de pămînt din str. XXX dlor Serghei Palamar și Vladimir Palamar”.

Prin decizia din 01 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins ca

neîntemeiat apelul declarat de Consiliul municipal Chișinău împotriva hotărârii din 16

noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a concluziona astfel Curtea de Apel Chișinău a invocat că terenul din str.

XXX autentificat intervenienților accesorii, Serghei Palamar și Victor Palamar prin

decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 9/4-1 din 26 septembrie 2017 este proprietatea

statului și nu a administrației publice locale. De asemenea la materialele cauzei lipsește

hotărârea Guvernului care ar face posibil transferul dreptului de proprietate al statului

către administrația publică locală.

A mai concluzionat instanța de apel că argumentele expuse de reprezentantul

Consiliului municipal Chișinău în cererea de apel sunt lipsite de substanță obiectivă, iar

instanța de fond a soluționat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

La 04 decembrie 2019, Consiliul municipal Chișinău a declarat recurs împotriva

deciziei din 01 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei decizii noi de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanțele inferioare au interpretat eronat

normele dreptului material, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, aplicând o lege

care nu trebuia să fie aplicată, au dat o apreciere greșită cauzei pe care au judecat-o, nu

au apreciat pe deplin circumstanțele relevante pentru justa soluționare a cauzei, astfel

emițând un act juridic ilegal.

2

A specificat recurentul că faptele constatate de prima instanță, cât și de instanța de

apel, vin în contradicție cu situația de fapt și de drept, ceea ce denotă încă odată că

instanțele inferioare nu au elucidat toate circumstanțele cauzei și nu au aplicat prevederile

legale care urmau a fi aplicate.

La 23 ianuarie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat participanților la proces

copia recursului depus de Consiliul municipal Chișinău, împotriva deciziei din 01

octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

La 11 februarie 2020 Agenția Proprietății Publice a depus referință asupra cererii de

recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un

termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul

împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de

la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost emisă la 01 octombrie 2019, a fost expediată

participanților la proces și recepționată de către recurent la data de 25 noiembrie 2019

(f.d. 137). Astfel, recursul depus la 04 decembrie 2019 este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră drept

inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza

acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, în special, nu se

limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii

din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245,

3

alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea

în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special

în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către recurent este inadmisibilă.

În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Consiliul municipal Chișinău, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

4