2ra-835/20 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-835/20 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

dosarul nr. 2ra-835/20

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (N. Mazur)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (I. Secrieru, V. Mihaila, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Cotenco Larisa,

reprezentată de avocatul Chira Constantin, Asociația Proprietarilor de Locuințe

Privatizate nr. 50/33 și de Întreprinderea Municipală pentru Servicii Locative

Centru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cotenco Larisa

împotriva Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 50/33 și Întreprinderii

Municipale pentru Servicii Locative Centru cu privire la repararea prejudiciului

material și moral, încasarea penalității, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

au fost respinse apelurile declarate de Asociația Proprietarilor de Locuințe

Privatizate nr. 50/33 și de Întreprinderea Municipală pentru Servicii Locative

Centru și admis apelul declarat de Cotenco Larisa și a fost casată în parte hotărârea

din 24 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cu emiterea în această

parte a unei noi hotărâri,

c o n s t a t ă

La 15 august 2013 Cotenco Larisa a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 50/33 și Întreprinderii

Municipale pentru Servicii Locative Centru cu privire la repararea prejudiciului

material și moral, încasarea penalității, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii, a menționat că la 22 septembrie 2012, în blocul de locuit

nr.35 amplasat pe str. Bulgară, mun. Chișinău au fost efectuate lucrări de pregătire

a sistemului de încălzire pentru sezonul de iarnă. La aceste lucrări au participat

reprezentanții Întreprinderii Municipale pentru Servicii Locative Centru și

Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 50/33. În timpul efectuării

acestor lucrări s-a produs scurgerea de apă, ce a cauzat inundarea apartamentului nr.

22, ce-i aparține cu drept de proprietate și anume: pereții amplasați între cameră și

bucătărie, podul în cameră, dar și în coridor au fost udați, ca rezultat vopseaua s-a

umflat, au apărut pete negre pe suprafața acestora, mucegai, care au dus la

îmbolnăvirea reclamantei, cauzându-i stări hipertonice.

S-a adresat cu cereri privind soluționarea amiabilă a litigiului către organele

competente: SA „Termocom”, APLP nr. 50/33, Primăria mun. Chișinău, serviciile

stărilor excepționale etc., dar nu a primit răspuns, fapt ce a determinat-o să se

adreseze în instanța de judecată.

A indicat că potrivit legii, APLP 50/33 era obligată să asigure starea tehnică a

sistemului de încălzire al casei și trebuia să se asigure că acest sistem este gata

pentru procedura de pregătire către sezonul de iarnă. Însă, având în vedere, că

APLP 50/33 a efectuat lucrările la sistemul de încălzire pentru sezonul de iarnă în

comun cu Întreprinderea Municipală pentru Servicii Locative Centru, pârâții sunt

obligați în mod solidar să repare prejudiciile cauzate. Or, APLP 50/33 era

responsabil de pregătirea sistemului de încălzire a blocului locativ din str. Bulgară,

35, mun. Chișinău pentru verificare, iar Întreprinderea Municipală pentru Servicii

Locative Centru era responsabilă să urmărească manometrul și că procesul de

verificare a sistemului de încălzire decurge în mod normal. Potrivit depozițiilor

martorilor Savciuc Anatoli, Culea Valentina, Nicolaev Grigorii, Calasnicov Igor,

lucrătorii nu urmăreau datele manometrului care indica presiunea în sistemul de

încălzire. Aceste circumstanțe se mai demonstrează și prin înregistrarea audio-video

din 22.09.2012 și stenograma acesteia (f. d. 104, vol. I), anexate la materialele

cauzei.

A mai menționat că pentru faptul că pârâții nu i-au achitat până în prezent

prejudiciul material, este în drept să solicite și încasarea dobânzii legale de

întârziere. Astfel, conform calculelor efectuate dobânda legală de întârziere,

începând cu data de 22.09.2012 (data cauzării prejudiciului) până la data de

11.01.2019, pentru neachitarea prejudiciului cauzat în mărime totală de 64 265,85

de lei, constituie suma de 53 790,52 de lei.

Consideră că, pârâții sunt obligați să-i achite și penalitatea legală în mărime

totală de 578 392,20 de lei, conform modului de calcul: pentru o zi de întârziere

penalitatea va fi egală cu 3 213,29 lei (64 265,85 lei x 5%/100% = 3 213,29 lei).

Respectiv, pentru ultimele 180 de zile de întârziere (ultima zi fiind data de

11.01.2019 - art. 268 lit. (a) Cod civil RM) penalitatea va fi egală cu 578 392,20 lei

(3 213,29 lei x 180 zile = 578 392,20 lei).

A solicitat reclamanta încasarea în mod solidar de la Asociația Proprietarilor de

Locuințe Privatizate nr. 50/33 și Întreprinderea Municipală pentru Servicii Locative

Centru în beneficiul său a sumei în mărime de 64 265,85 de lei, cu titlu de

prejudiciu material cauzat, a sumei în cuantum de 100 000 de lei, cu titlu de

prejudiciu moral, a sumei în mărime de 53 790,52 de lei, cu titlu de dobândă legală

de întârziere, a sumei în mărime de 578 392,20 de lei, cu titlu de penalitate și a

cheltuielilor de judecată compuse din suma de 1 800 de lei, cu titlu de cheltuieli

privind efectuarea expertizei, suma de 400 de lei, cu titlu de cheltuieli suportate în

legătură cu informația eliberată de oficiul cadastral și suma de 126,70 de lei, cu titlu

de alte cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de asistență juridică.

Prin hotărârea din 24 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă parțial acțiunea și a fost încasat în mod solidar de la Asociația Proprietarilor

2

de Locuințe Privatizate nr. 50/33 și Întreprinderea Municipală pentru Servicii

Locative Centru în beneficiul Larisei Cotenco prejudiciul material cauzat în mărime

de 64 265,85 de lei, cheltuielile pentru efectuarea expertizei în mărime de 1800 de

lei, cheltuielile pentru citare în mărime de 20,63 de lei și cheltuielile pentru asistență

juridică în cuantum de 5 000 de lei, în total suma în mărime de 71 086, 48 de lei. În

rest, acțiunea a fost respinsă. Totodată, a fost încasat în mod solidar de la Asociația

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 50/33 și Întreprinderea Municipală pentru

Servicii Locative Centru în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1927,98 de

lei.

Nefiind de acord cu hotărârea din 24 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, Larisa Cotenco, Întreprinderea Municipală pentru Servicii Locative

Centru și Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 50/33, au contestat-o

cu apel, respectiv la 03 mai 2019, 16 mai 2019 și 24 mai 2019.

Prin decizia din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

apelurile declarate de Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 50/33 și de

Întreprinderea Municipală pentru Servicii Locative Centru și admis apelul declarat

de Cotenco Larisa și a fost casată hotărârea din la 24 aprilie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, în partea respingerii capătului de cerere privind

compensarea cheltuielilor de judecată, emițând în această parte o nouă hotărâre

după cum urmează: s-a admis acțiunea privind compensarea cheltuielilor de

judecată, s-a încasat în mod solidar de la Întreprinderea Municipală pentru Servicii

Locative Centru și de la Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.50/33 în

beneficiul Larisei Cotenco cheltuielile legate de serviciile prestate de organul

cadastral în sumă de 400 de lei și cheltuielile poștale în sumă de 106,07 lei. În rest

hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Instanța de apel a considerat întemeiată soluția primei instanțe privind

admiterea pretenției Larisei Cotenco și încasarea în mod solidar din contul

Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 50/33 și Întreprinderii

Municipale pentru Servicii Locative sectorul Centru, în beneficiul Larisei Cotenco a

prejudiciului material cauzat în mărime de 64 265,85 de lei, aceasta având la bază

cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată

aprecierea juridică cuvenită, conform cerințelor art. 130 CPC.

Instanța a menționat că la caz, probele analizate demonstrează incontestabil că

a avut loc scurgerea în rezultatul lucrărilor la sistemul de încălzire pentru sezonul de

iarnă, iar în urma acestor scurgeri de pe acoperiș, din rezervorul sistemului unic de

încălzire a fost deteriorat apartamentul nr. 22. Faptul că ambii reprezentanți ai

pârâților efectuau lucrările, se confirmă și prin explicațiile reclamantei, martorilor

audiați, care au declarat că nici lucrătorii Întreprinderii Municipale pentru Servicii

Locative Centru, nici lăcătușul Asociației Proprietarilor de Locuințe privatizate nr.

50/33 nu urmăreau datele manometrului, care indica presiunea în sistemul de

încălzire, fapt ce a dus la inundație. Prin înregistrarea audio a convorbirilor,

efectuată de către reclamantă și descifrarea, stenograma, anexată la materialele

cauzei, de asemenea, se confirmă acest fapt.

Cu referire la pretenția privind încasarea prejudiciului moral în mărime de

100 000 de lei, instanța de apel a apreciat că întemeiată concluzia primei instanțe de

3

respingere a acestei pretenții. Or, conform art. 1398 alin. (1) și art. 1422 alin. (1)

Cod civil (în redacția legii în vigoare până la 01.03.2019), prejudiciul moral poate fi

reparat numai în cazul în care repararea acestuia este expres prevăzută de lege. Or,

la caz, art. 1413 Cod civil (în redacția legii în vigoare până la 01.03.2019), care

reglementează răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin scurgerea din construcție,

nu prevede posibilitatea reparării prejudiciului moral. Prin urmare, prevederile

acestei norme nu sânt aplicabile raportului juridic litigios privind repararea

prejudiciului moral.

Totodată, Colegiul a considerat că întemeiată respingerea pretențiilor privind

încasarea penalității în sumă de 578 392,20 lei și dobânzii legale de întârziere în

sumă de 53 790,52 lei, or prevederile art. 585 și 619 Cod civil se aplică față de

litigiile în care părțile sunt în relații pecuniare. În cazul din speță, s-a constatat că

Cotenco Larisa, Întreprinderea Municipală pentru Servicii Locative Centru și

Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.50/33, nu sunt în relații

pecuniare. La caz, Cotenco Larisa prin acțiunea înaintată a solicitat repararea

prejudiciului material cauzat în urma inundației apartamentului, cuantumul

prejudiciului fiind stabilit de către experți pe parcursul judecării cauzei în fond,

suma daunei cauzate nefiind cunoscute la depunerea cererii de chemare în judecată.

Prin urmare, pentru neachitarea în termen a acestei sume, nu se aplică

încasarea dobânzilor de întârzieri prin prisma art. 619 Cod civil și penalităților de

întârziere, necăzând sub incidența acestei legi.

Curtea de Apel Chișinău a considerat că prima instanță legal în temeiul

normelor enunțate a încasat în mod solidar de la Întreprinderea Municipală pentru

Servicii Locative Centru și Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.50/33

în beneficiul Larisei Cotenco cheltuielile pentru efectuarea expertizei în sumă de

1800 lei și cheltuielile pentru citare în sumă de 20,63 lei, suma de 5 000 lei cu titlu

de cheltuieli legate de asistența juridică, pe care instanța de apel le consideră că au

fost reale, necesare și rezonabile.

Subsecvent, instanța de apel a considerat că justificat instanța ierarhic

inferioară a dispus încasarea de la Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate

nr. 50/33 și Întreprinderea Municipală pentru Servicii Locative Centru, în mod

solidar, în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1927,98 lei.

Însă, Colegiul a apreciat ca fiind neîntemeiată concluzia primei instanțe în

partea respingerii capătului de cerere privind compensarea cheltuielilor de judecată

legate de serviciile prestate de organul cadastral în sumă de 400 de lei și cheltuielile

poștale în sumă de 106,07 lei. Or la caz, aceste cheltuieli urmează a fi puse pe

seama părții care a pierdut procesul având în vedere că aceste cheltuieli se probează

prin originalele bonurilor de plată anexate.

La 16 martie 2020 Cotenco Larisa, reprezentată de avocatul Chira Constantin,

a declarat recurs împotriva deciziei din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe în partea respingerii acțiunii

și emiterea în această parte a unei noi hotărâri de admitere a pretențiilor.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată au interpretat eronat

legea în partea respingerii acțiunii.

Consideră că la caz este aplicabilă Legea privind protecția consumatorilor.

4

La 23 martie 2020 Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 50/33 a

declarat recurs împotriva deciziei din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri

de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că lucrările de spălarea hidropneumatică și

deconectarea blocului locativ la furnizorul de energie termică au fost efectuate doar

de către prestatorul de servicii - Întreprinderea Municipală pentru Servicii Locative

Centru, în baza unei comenzi achitate de beneficiarul Asociația Proprietarilor de

Locuințe Privatizate nr. 50/33.

La 19 mai 2020 Întreprinderea Municipală pentru Servicii Locative Centru a

declarat recurs împotriva deciziei din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea lui, casarea deciziei și a hotărârii primei instanțe și remiterea

cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului a indicat că nu au fost constatate și elucidate pe deplin

circumstanțele cauzei. Instanța nu a luat în considerare faptul că Întreprinderea

Municipală pentru Servicii Locative Centru doar a pus la dispoziție utilajul pentru

ce s-a și achitat.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat la data de 29 ianuarie

2020 către recurenți copia deciziei integrale. Astfel, recursurile declarate de

Cotenco Larisa, reprezentată de avocatul Chira Constantin, la 16 martie 2020 și de

Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 50/33 la 23 martie 2020, sunt în

termen.

Referitor la recursul declarat la data de 19 mai 2020 de către Întreprinderea

Municipală pentru Servicii Locative Centru, instanța menționează că la materialele

dosarului nu se regăsește dovada recepționării copiei deciziei instanței de apel, din

care considerente recursul este depus în termen.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Cotenco Larisa, reprezentată

de avocatul Chira Constantin, de Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.

50/33 și de Întreprinderea Municipală pentru Servicii Locative Centru, în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt

inadmisibile.

În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Completul specifică că recursul declarat de Asociația Proprietarilor de

Locuințe Privatizate nr. 50/33 urmează a fi declarat inadmisibil pe motiv că este

depus de către o persoană care nu este în drept să-1 declare. În acest sens se aduc

următoarele.

5

În conformitate cu art. 433 lit. c) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în

drept să-1 declare.

În conformitate cu art. 437 alin. (3) Codul de procedură civilă, în cazul când

recursul este declarat prin reprezentant, la cererea de recurs se anexează și

documentul, legalizat în modul stabilit, care atestă împuternicirile acestuia dacă în

dosar lipsește o astfel de împuternicire.

În conformitate cu art. 75 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, procesele

persoanelor juridice se susțin în instanță de judecată de către organele lor de

administrare, care acționează în limitele împuternicirilor atribuite prin lege, prin alte

acte normative sau prin actele lor de constituire, precum și de către alți angajați

împuterniciți ai persoanei juridice, de către avocați sau avocați stagiari.

Conducătorul organizației își confirmă împuternicirile prin documentele

prezentate în judecată ce atestă funcția sau calitatea lui de serviciu ori, după caz,

prin actele de constituire. În caz de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice,

interesele ei pot fi reprezentate de administratorul din oficiu sau de lichidator,

desemnați în condițiile legii.

Materialele dosarului atestă că nefiind de acord cu decizia din 26 noiembrie

2019 a Curții de Apel Chișinău, la 23 martie 2020 administratorul Calașnicov Igor

a declarat apel în numele Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 50/33.

(f.d. 16 vol. III).

Completul Colegiului, observă, însă, că contrat prevederilor art. 437 alin. (3)

Cod de procedură civilă, la cererea de recurs nu este anexat niciun document,

legalizat în modul stabilit, care să atestă împuternicirile lui Calașnicov Igor și nu

este aplicată nici ștampila APLP nr. 50/33.

Din motivele menționate și având în vedere că recursul declarat de

administartorul APLP 50/33, Calașnicov Igor este depus de către o persoană care

nu este în drept să-1 declare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de administratorul APLP 50/33, Calașnicov Igor, ca inadmisibil.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Cotenco Larisa,

reprezentată de avocatul Chira Constantin și de Întreprinderea Municipală pentru

Servicii Locative Centru, sunt inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

6

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Cotenco Larisa,

reprezentată de avocatul Chira Constantin, și de Întreprinderea Municipală pentru

Servicii Locative Centru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibile recursurile declarate de Cotenco Larisa, reprezentată de

7

avocatul Chira Constantin, de Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.

50/33 și de Întreprinderea Municipală pentru Servicii Locative Centru.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile declarate de Cotenco Larisa, reprezentată de avocatul Chira

Constantin, de Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 50/33 și de

Întreprinderea Municipală pentru Servicii Locative Centru se consideră

inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

8