2ra-875/20 — încasarea datoriei

2ra-875/20 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-875/2020

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul central (jud. E. Balan)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

ÎNCHEIERE

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Viorica

Timoftică, în nume propriu și ca reprezentant legal al minorului xxxxx,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Roman Bodnari

împotriva Vioricăi Timoftică, în nume propriu și reprezentant legal a lui xxxxx,

succesorii lui Alexandru Timoftică cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de

întârziere și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei și deciziei suplimentare din 29 octombrie 2019 și din 24

decembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost admis apelul declarat de

Roman Bodnari, a fost casată hotărârea din 25 februarie 2019 a Judecătoriei Bălți,

sediul central și a fost emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 27 iulie 2018 Roman Bodnari a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Alexandru Timoftică prin care a solicitat încasarea datoriei în sumă de

250000 de lei, a cheltuielilor de judecată, precum și aplicarea măsurilor de asigurare

a acțiunii.

În motivarea acțiunii a invocat că, în baza tranzacției de împrumut din 07

noiembrie 2014 i-a acordat pârâtului Alexandru Timoftică cu titlu de împrumut

suma de 250 000 de lei, împrumut care urma să fie restituit la data de 07 august

2015, fapt demonstrat prin tranzacția de împrumut f/n, eliberată de pârât în

beneficiul reclamantului la data de 07 noiembrie 2014, însă pârâtul nu a executat

până în prezent obligația de restituire a datoriei.

A menționat că, pârâtul acționează contrar prevederilor art. 9, 513 și 572 Cod

civil și nu execută cu bună-credință obligația de restituire a împrumutului,

eschivându-se de la achitarea datoriei. În situația dată instanța urmează să aplice

măsurile de asigurare a acțiunii.

La 28 septembrie 2018 Roman Bodnari, reprezentat de avocatul Iulian Pleșca,

a formulat o cerere de completare a pretențiilor, solicitând încasarea datoriei în

sumă de 250 000 de lei, dobânzii de întârziere în mărime de 193 239, 73 de lei și a

cheltuielilor de judecată în mărime de 7 500 de lei.

Prin încheierea din 23 octombrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediu Central, a

fost dispusă înlocuirea în proces a lui Alexandru Timoftică, decedat la data de 31

ianuarie 2018, cu succesorii săi în drepturi și anume Viorica Timoftică în nume

propriu, cât și în calitate de reprezentant legal al copilului minor XXXXX.

Prin hotărârea din 25 februarie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central

acțiunea depusă de Roman Bodnari a fost respinsă.

Invocând netemeinicia hotărârii din 25 februarie 2019 a Judecătoriei Bălți,

sediul central, Roman Bodnari, reprezentat de avocatul Iulian Pleșca, la 26 februarie

2019 a declarat apel, solicitând casarea integrală a hotărârii instanței de fond, cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul

declarat de Roman Bodnari, reprezentat de avocatul Iulian Pleșca, casată integral

hotărârea din 25 februarie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central și emisă o nouă

hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial și a fost încasată de la Viorica

Timoftică în beneficiul lui Roman Bodnari datoria în sumă de 200 000 de lei,

dobânda de întârziere în mărime de 158 526, 03 lei și cheltuielile de judecată în

mărime de 26778,40 de lei. În rest, acțiunea a fost respinsă.

În susținerea soluției sale, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 513,

514, 572 alin. (2), 867 și 871 din Codul civil, în redacția pînă la 01 martie 2019, și a

stabilit că reclamantul-apelant Roman Bodnari invocând faptul că pârâtul Alexandru

Timoftică (decedat), nu și-a îndeplinit obligațiunile sale și nu a restituit

reclamantului datoria-împrumutul în mărime de 250 000 de lei, a înaintat prezenta

acțiune în instanța de judecată privind încasarea forțată a datoriei, a dobânzii și a

cheltuielilor de judecată, drept probă reclamantul invocând recipisa din 07

noiembrie 2014 (f.d. 7-8).

Din conținutul recipisei nominalizate rezultă că, defunctul Alexandru

Timoftică a luat cu împrumut de la apelantul Roman Bodnari suma de 250 000 de

lei, cu termenul de rambursare la data de 07 august 2015.

Astfel, instanța de apel a conchis că, obiectul juridic litigios dedus judecății

constituie încasarea datoriei în temeiul contractului de împrumut ce rezultă din

recipisă

Coroborând, circumstanțele cauzei și normele indicate, Colegiul civil al

instanței de apel a considerat că s-a constatat cu certitudine faptul că, între Roman

Bodnari și defunctul Alexandru Timoftică au existat raporturi obligaționale de

împrumut.

A precizat instanța de apel faptul că, la data de 31 ianuarie 2018, pârâtul

Alexandru Timoftică a decedat, fapt confirmat prin informația eliberată de Serviciul

Stare Civilă (f.d.35), iar prin încheierea Judecătoriei Bălți, sediu Central, din 23

octombrie 2018 a fost dispusă înlocuirea în proces a lui Timoftică Alexandru –

decedat la data de 31 ianuarie 2018, cu succesorii săi în drepturi și anume Timoftică

Viorica în nume propriu cât și în calitate de reprezentant legal al copilului minor

XXXXX.

Astfel, în contextul pretențiilor înaintate în acțiune și prin prisma regulilor de

apreciere a autenticității și admisibilității probelor, Colegiul Civil al instanței de

apel a statuat că, recipisa din 07 noiembrie 2014 semnată de pârâtul-defunctul

Alexandru Timoftică, poate fi pusă la baza hotărârii de încasare a datoriei. Instanța

2

de apel și-a întemeiat concluzia de încasare a împrumutului în mărime de 200 000

lei în baza Raportului de Expertiză Judiciară nr. 34/12/2-R-297 din 08 aprilie 2019

efectuat de Centru Tehnico-Criminalistic și Expertize Judiciare și nu suma de

250000 de lei, cum a solicitat reclamantul-apelant (vol. I, f.d. 226-229).

Totodată, instanța de apel în temeiul art. 874 Codul civil a reținut că, odată ce

defunctul Alexandru Timoftică nu a restituit împrumutul în termenii stabiliți în

recipisă, până la 07 august 2015, reclamantul-apelant Roman Bodnari este în drept

de a solicita încasarea dobânzii de întârziere pentru perioada de 08 august 2015

(termenul de scadență) – 29 octombrie 2019 (data pronunțării deciziei) care

constituie suma de 158 526, 03 lei (f.d. 241).

Prin urmare, Colegiul Civil a instanței de apel a încasat în beneficiul lui

Roman Bodnari de la Viorica Timoftică (succesorul lui Alexandru Timoftică)

dobânda de întârziere în mărime de 158 526, 03 lei.

În temeiul art. 96 CPC, instanța de apel a considerat necesar de a încasa în

beneficiul lui Roman Bodnari de la Viorica Timoftică cheltuielile de judecată în

mărime de 26 778,40 de lei, proporțional părții admise din pretenții.

La 09 decembrie 2019 Roman Bodnari, reprezentat de avocatul Iulian Pleșca a

depus o cerere cu privire la emiterea unei decizii suplimentare.

Prin decizia suplimentară din 24 decembrie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost

încasată în beneficiul lui Roman Bodnari de la XXXXX prin reprezentantul său

legal Viorica Timoftică, în mod solidar cu Viorica Timoftică, datoria în sumă de

200 000 de lei, dobânda de întârziere în mărime de 158 526, 03 lei și cheltuielile de

judecată în mărime de 26 778,40 de lei, în rest acțiunea împotriva lui XXXXX a

fost respinsă.

La 22 ianuarie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Viorica Timoftică a

depus cerere de recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziilor instanței

de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia și decizia

suplimentară a instanței de apel, le consideră neîntemeiate și urmează a fi casate.

A susținut că instanța de apel la ședința de pregătire a cauzei s-a expus deja

asupra ordonanței procurorului procuraturii Sîngerei din 17 mai 2019 cât și celei din

17 iunie 2019 ca act deja judecat, ceea ce contravine legislației procesuale penale

întrucât aceste ordonanțe ale procurorului privind refuzul în pornirea urmăririi

penale și clasarea procesului sunt posibile contestării în baza art. 298, 299 și 2991

CPP precum și în baza art. 313 CPP ceea ce a și făcut contestând ordonanțele

procurorului și încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Bălți sediul

Sîngerei din 03 septembrie 2019 la Curtea de Apel Bălți în baza art. 313 CPC, care

se află în procedură de examinare și numită pentru data de 29 ianuarie 2020.

Mai mult ca atât, instanța de apel nu s-a referit nici la faptul înaintării

demersului privind numirea expertizei grafoscopice asupra scrisului și omisiunilor

din recipisa din 07 noiembrie 2014.

Astfel, în cadrul examinării cauzei instanța de apel a încălcat principiul

egalității armelor în proces, precum și dreptul la apărare întrucât a fost în

imposibilitate de a prezenta documente, înscrisuri ce au importanță pentru justa

soluționare a cauzei în ordine de apel, precum și faptul examinării cauzei în lipsa

apărătorului care a înștiințat colegiul despre imposibilitatea prezentării întrucât a

3

fost antrenat la examinarea cauzei penale cu persoanele arestate în Judecătoria

Chișinău, sediul Buiucani.

A indicat că nu sunt relevante nici argumentele instanțe prin care chipurile

dânsa a recunoscut prezența împrumutului respectiv conform recipisei.

A considerat că raportul de expertiză pus la baza deciziei nu poate fi proba

întrucât, acesta a fost prezentat în copii fiind luat în procesul penal nr. 2019220094.

Mai mult, ca atât la materialele, cauzei civile lipsește originalul recipisei -

document în baza căruia și s-a pronunțat decizia respectivă.

La fel, consideră că instanța de apel a ieșit din limitele împuternicirilor,

neavând calitatea de experți în domeniul grafoscopiei.

La 04 mai 2020 Viorica Timoftică, în interesele minorului XXXXX, a declarat

recurs împotriva deciziilor instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casare

deciziilor instanței de apel cu dispunerea încetării procesului, pe motiv că pârâtului

îi lipsea capacitatea de folosință, până la data depunerii cererii de chemare în

judecată.

În motivarea recursului a indicat că, este inexplicabil faptul că prima instanță

la etapa inițială, fiind înșelat, nu a emis încheiere de refuz în primirea cererii de

chemare în judecată , în temeiul prevederilor art. 169 alin. (1) lit. e) CPP, pe motiv

că pârâtului îi lipsește capacitate de folosință.

Totodată, ținând cont de prevederile art. 265 lit. g) CPC a considerat că prima

instanță a constatat faptul că Alexandru Timoftică a decedat la 30 ianuarie 2018,

adică cu mult mai înainte de data de 27 iulie 2019, adică de data depunerii cererii de

chemare în judecată împotriva pârâtului căruia îi lipsește capacitatea de folosință,

urma să dispună încetarea procesului pe motivul că pârâtului (Timoftică Alexandru)

îi lipsește capacitatea de folosință.

Mai mult, instanța de apel procedând arbitrar, contrar prevederilor art. 388

alin. (2), 393 CPC, prin decizia sa din 29 octombrie 2019 a dispus încasarea de la

Viorica Timoftica în beneficiul lui Roman Bodnari datoria în sumă de 200000 de

lei, dobânda de întârziere în mărime de 158526,03 lei și cheltuielile de judecată în

mărime de 26778,40 de lei, iar prin decizia suplimentară din 24 decembrie 2019

instanța de apel a mai dispus încasarea acelorași sume, în beneficiul lui Roman

Bodnari și de la minorul XXXXX, în mod solidar cu Viorica Timoftică.

Prin notificarea din 22 mai 2020, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatului copia recursului și l-a înștiințat

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

La 03 iunie 2020 Roman Bodnari a recepționat copia recursului și tot la 03

iunie 2020 Roman Bodnari a depus referință, prin care a solicitat respingerea

recursurilor cu menținerea soluției instanței de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel

Bălți a fost recepționată de Viorica Timoftică la 03 decembrie 2019. Prin urmare,

recursul declarat de Viorica Timoftică la 22 ianuarie 2020, prin intermediul

oficiului poștal, este în termen.

4

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt

inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Viorica Timoftică, în

nume propriu și reprezentant legal al minorului XXXXX, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

5

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate

de Viorica Timoftică, în nume propriu și reprezentant legal al minorului XXXXX,

ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile declarate de Viorica Timoftică, în nume propriu și ca reprezentant

legal al minorului XXXXX, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6