2ra-808/20 — constatarea faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei

Dosarul nr. 2ra-808/20 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. O. Parfeni) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, V. Sîrbu, V.Buhnaci) ÎNCHEIERE 17 iunie 2020 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat examinând admisibilitatea recursului declarat de Ivan Grosu, reprezentat de avocatul Andrei Cebotari, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Grosu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă: La 13 mai 2019, Ivan Grosu, reprezentat de avocatul Andrei Cebotari, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM solicitând constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, încasarea din contul statului, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, a sumei de 100000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 10 noiembrie 2016 s-a adresat cu o cerere de revizuire în conformitate cu art. 449 lit. e) Cod de procedură civilă. Prin încheierea nr. 2-2820/2016 din 02 decembrie 2016, cauza civilă a fost redistribuită aleatoriu judecătorului Lucia Bagrin, care a numit ședința de judecată pentru data de 23 ianuarie 2017 ora 16:00, însă care nu s-a desfășurat din motiv că judecătorul s-a aflat în concediu anual de odihnă. Astfel, ședința de judecată a fost numită pentru data de 17 februarie 2017 ora 09:00. În ședința de judecată din 17 februarie 2017, intimatul Serviciu Protecției Civile și Situații Excepționale a depus o cerere prin care a solicitat amânarea ședinței de judecată, din motiv că reprezentantul, desemnat în cauza dată, este antrenat la un seminar de instruire.

Drept urmare, ședința de judecată a fost amânată pentru data de 21 martie 2017 ora 12:00. În data de 21 martie 2017, instanța a trecut la judecarea cauzei în fond, părțile au dat explicații, ședința a fost întreruptă la solicitarea reprezentantului intimatului până la data de 04 mai 2017 ora 09:00, care, la fel, a fost amânată la demersul reprezentantului intimatului, care a solicitat să fie atras în calitate de intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova. Ședința de judecată a fost amânată pentru data de 19 iulie 2017 ora 09:00, care nu s-a desfășurat, din motiv că 1 judecătorul s-a aflat în concediu anual de odihnă, fiind numită ședința de judecată pentru data de 25 septembrie 2017, ora 09:00.

Ședința de judecată din 25 septembrie 2017 a fost amânată, la cererea reprezentantului Procuraturii Generale a Republicii Moldova, pentru data de 01 noiembrie 2017 ora 11:30. Ședințele de judecată din 01 noiembrie 2017 și 07 noiembrie 2017 nu s-au desfășurat din motive tehnice, precum și că judecătorul se afla la ședința judecătorilor. Ședința de judecată a fost numită pentru 05 decembrie 2017 ora 14:00, care a fost amânată la cererea reprezentantului Procuraturii Generale a Republicii Moldova, pentru data de 02 februarie 2018 ora 09:00. Ședințele de judecată din 02 februarie 2018 și 29 martie 2018 nu s-au desfășurat, din motiv că judecătorul Lucia Bagrin s-a aflat în concediu medical, fiind numită ședința de judecată pentru data de 04 iunie 2018 ora 14:00.

Reclamantul a precizat că la 29 martie 2018 a depus o cerere privind accelerarea examinării cauzei, care a fost respinsă prin încheierea din 03 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. Ședința de judecată din 04 iunie 2018 a fost amânată la cererea reprezentantului intervenientului accesoriu, Procuratura Generală a Republicii Moldova, care în motivarea cererii a indicat că în cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru se examinează cauza penală de învinuire a lui Serghei Ciobanu, care ar fi conexă cu cauza de revizuire. În rezultatul admiterii cererii de amânare, ședința de judecată a fost numită pentru data de 27 septembrie 2018, adică pentru aproximativ 4 luni.

Deși, la data de 07 noiembrie 2017 instanța s-a pronunțat prin încheierea protocolară asupra acelorași motive invocate de către reprezentantului intervenientului accesoriu, Procuratura Generală a Republicii Moldova și a respins cererea de suspendare a procesului, motivând că cauza penală de învinuire a lui Serghei Ciobanu nu reprezintă o cauză conexă cu cea de revizuire. De asemenea, a afirmat că la 07 iunie 2018 a depus repetat o cerere de accelerare a examinării cauzei civile, însă care nu a fost examinată și nu se regăsește la materialele cauzei. La 10 august 2018 a înaintat o cerere prin care a solicitat să fie informat dacă în rezultatul examinării cererii de accelerare depusă la 07 iunie 2018, a fost adoptată vreo hotărâre.

De încheierea prin care s-a respins accelerarea examinării cauzei a luat cunoștință după finalizarea examinării cauzei. Ședința de judecată din data de 27 septembrie 2018 a fost lucrativă și s-a finalizat examinarea cauzei în fond. Pledoariile și pronunțarea încheierii au fost amânate pentru data de 19 octombrie 2018. În final, prin încheierea din 19 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, menținută prin decizia 10 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cererea de revizuire a fost respinsă ca fiind inadmisibilă. Reclamantul a opinat că, instanța de judecată a tergiversat intenționat examinarea cauzei, iar amânarea ședinței de judecată pentru patru luni este o probă concludentă și pertinentă în acest sens.

Mai mult, instanța de două ori a numit examinarea cauzei în zilele în care urma să plece în concediu anual de odihnă. Astfel, a suferit o pagubă morală estimată la suma de 100000 lei prin încălcarea dreptului său la judecarea cererii de revizuire în termen rezonabil. Prin hotărârea din 10 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediu Centru, s- a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Grosu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral. 2 Prin decizia din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul declarat de declarat de Ivan Grosu, reprezentat de avocatul Andrei Cebotari și s-a menținut hotărârea din 10 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a concluzionat cu referire la prevederile Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011 și a stabilit că acțiunea pe marginea căreia se pretinde încălcarea termenului rezonabil de judecare a cauzei, a fost examinată într-un termen rezonabil. Or, prin obligarea respectării unui astfel de termen pentru înfăptuirea actului justiției, atât normele naționale, cât și cele internaționale invocă administrarea justiției fără întârzieri neconforme de natură a-i compromite eficacitatea și responsabilitatea, la caz, însă întârzieri neconforme nu au fost constatate.

La 26 februarie 2020, Ivan Grosu, reprezentat de avocatul Andrei Cebotari, a declarat recurs împotriva deciziei din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de chemare în judecată. În motivarea recursului s-a invocat dezacordul cu actele judecătorești contestate, considerându-le neîntemeiate și ilegale. Instanța de judecată nu a ținut cont de toate circumstanțele obiective ale cauzei, nu a cercetat materialele cauzei și nu a studiat înscrisurile anexate, or, aceasta este obligată să le dea o apreciere prin prisma cerințelor formulate în cererea de chemare în judecată.

De altfel, materialele cauzei atestă că instanța de judecată a tergiversat intenționat examinarea cauzei, amânarea ședinței de judecată pentru un termen de 4 luni este o robe pertinentă și concludentă în acest sens. Mai mult, ședința de judecată a fost numită de două ori în zile când urma să plece în concediu anual de odihnă. Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului conform scrisorii de însoțire datate cu 08 mai 2020 (f.d.136) și a fost recepționată la 12 mai 2020, conform avizului de recepție (f.d.137). În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 29 ianuarie 2020, iar Ivan Grosu, reprezentat de avocatul Andrei Cebotari, a declarat recurs la 26 februarie 2020, ceea ce denotă că recursul este declarat în termen. Examinând temeiurile recursului declarat de Ivan Grosu, reprezentat de avocatul Andrei Cebotari, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau 3 aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ivan Grosu, reprezentat de avocatul Andrei Cebotari, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a 4 considera inadmisibil recursul declarat de Ivan Grosu, reprezentat de avocatul Andrei Cebotari.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ivan Grosu, reprezentat de avocatul Andrei Cebotari, împotriva deciziei din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat 5