3ra-606/20 — contestarea actului administrativ

3ra-606/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-606/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud:R. Pascari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

ÎNCHEIERE

17 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Nina Vascan

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Serviciul de Informații și

Securitate al Republici Moldova,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Cesare Lodeserto împotriva Președintelui Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova privind anularea

actului administrativ,

împotriva deciziei din 24 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost declarat inadmisibil recursul declarat de Președintele Republicii Moldova și a fost

respins apelul declarat de Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova

împotriva hotărârii din 17 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 04 aprilie 2016, Cesare Lodeserto a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Președintelui Republicii Moldova

cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul Cesare Lodeserto a invocat că prin decretul

Președintelui Republicii Moldova nr. 1909-VII din 15 ianuarie 2016, publicat în

Monitorul Oficial nr. 13- 19 (5446-5452) din 22 ianuarie 2016, i-a fost retrasă

cetățenia Republicii Moldova, în baza articolului 88 lit. c) din Constituția Republicii

Moldova și articolul 23 alin. (1) lit. a) din Legea cetățeniei Republicii Moldova nr.

1024 din 02 iunie 2000.

Reclamantul consideră că decretul menționat este ilegal, deoarece contravine

prevederilor Legii cetățeniei Republicii Moldova și îi încalcă dreptul de a deține

cetățenie, și de a nu fi privat arbitrar de cetățenia pe care a dobândit-o în mod legal

aproape 10 ani în urmă.

1

Reclamantul Cesare Lodeserto a relatat că Aparatul Președintelui Republicii

Moldova nu l-a anunțat despre inițierea procedurii de retragere a cetățeniei. Astfel, nu

a cunoscut despre această procedură, nu a fost invitat în prealabil să i se aducă la

cunoștință despre existența temeiului de retragere a cetățeniei, nu i s-au cerut

explicații pe marginea acestui fapt, nu i-a fost oferită posibilitatea de a fi ascultat

anterior adoptării decretului de retragere a cetățeniei și a fost lipsit de posibilitatea de

a administra probe noi, care să confirme demnitatea sa de a fi cetățean al Republicii

Moldova.

Drept consecință a neaducerii la cunoștință despre intentarea procedurii de

retragere a cetățeniei, reclamantul a indicat că a fost lipsit de posibilitatea de a

consulta un avocat specializat în asemenea probleme. Nu i s-a adus la cunoștință

faptul intentării procedurii de retragere a cetățeniei, nu cunoaște criteriile în baza

cărora a avut loc evaluarea rezonabilității și proporționalității ingerinței în drepturile

care îi aparțin, având în vedere că au trecut aproape 10 ani de la dobândirea cetățeniei

Republicii Moldova. Mai mult decât atât, la momentul acordării cetățeniei Republicii

Moldova și semnării decretului de acordare a acesteia, autoritățile erau în cunoștință

de cauză despre existența tuturor circumstanțelor de fapt vis-a-vis de personalitatea

sa.

Prin prisma articolului 23 alin. (1) lit. a) din Legea cetățeniei Republicii

Moldova nr. 1024 din 02 iunie 2000 și articolului 3 paragraf II din Convenția

europeană cu privire la cetățenie, la dobândirea cetățeniei Republicii Moldova

reclamantul a relatat că nu a utilizat informații false și nu a tăinuit fapte pertinente.

Astfel, din motiv că nu cunoaște temeiurile de fapt ale retragerii cetățeniei sale, a

indicat că nu se poate expune în detaliu în această privință. Însă, această problemă

putea fi evitată, dacă ar fi fost informat prealabil despre inițierea procedurii de

retragere a cetățeniei. Or, din momentul dobândirii cetățeniei Republicii Moldova și

până la depunerea cererii de chemare în judecată activitatea sa a fost concentrată în

domeniul religios în cadrul Bisericii Romano Catolice, precum și cea de binefacere

în cadrul Fundației Regina Pacis, iar pe parcursul anilor a primit numeroase

recunoștințe și scrisori de mulțumire atât din partea persoanelor ajutorate, cât și din

partea autorităților Republicii Moldova.

Reclamantul a menționat că pe lângă faptul publicării în Monitorul Oficial, a

Decretului de retragere a cetățeniei urma să-i fie adus la cunoștință personal, deoarece

îl privează de un drept personal nepatrimonial, însă această obligație nu a fost

îndeplinită. Nefiind de acord cu Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1909-

VII din 15 ianuarie 2016, reclamantul la data de 04 februarie 2016, a depus cerere

prealabilă în care a adus o serie de argumente și dovezi întru susținerea netemeiniciei

faptice și ilegalității acestuia.

La 24 februarie 2016, mai multe organizații non-guvernamentale din Republica

Moldova au înaintat Președintelui Republicii Moldova o scrisoare în care și-au

exprimat susținerea față de reclamant și au solicitat revizuirea Decretului nr. 1909-

VII din 15 ianuarie 2016. La 26 februarie 2016, printr-o scrisoare suplimentară la

cererea prealabilă, a comunicat Președintelui Republicii Moldova o copie legalizată a

unui Certificat de acuzări pendinte, eliberat de autoritățile competente ale Italiei la

12 februarie 2016, conform căruia la 12 februarie 2016 în Registrul Informativ a

2

Datelor cu privire la Infracțiuni a Procuraturii din Lecce nu erau înregistrate acuzări

pendinte pe numele său.

Reclamantul a relatat că prin răspunsul la cererea prealabilă nr. 06/5-01-30 din

03 martie 2016, Aparatul Președintelui Republicii Moldova l-a informat că cererea

prealabilă a fost examinată și a fost respinsă. Însă, autoritatea emitentă nu i-a

comunicat motivele respingerii și de ce nu au fost luate în considerație actele

prezentate de el ca anexă la cererea prealabilă.

Reclamantul Cesare Lodeserto a solicitat admiterea acțiunii, anularea Decretului

Președintelui Republicii Moldova nr. 1909-VII din 15 ianuarie 2016 prin care i s-a

retras cetățenia Republicii Moldova, suspendarea executării decretului Președintelui

Republicii Moldova nr. 1909-VII din 15 ianuarie 2016 prin care i-a fost retrasă

cetățenia Republicii Moldova.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 15 aprilie 2016, a fost

admisă cererea reprezentantului pârâtului Președintelui RM, Vladislav Poghircă

privind atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu a Serviciului de

Informații și Securitate al Republicii Moldova și a fost atras în proces în calitate de

intervenient accesoriu Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova.

Prin hotărârea din 17 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a

admis acțiunea depusă de Cesare Lodeserto către Președintele Republicii Moldova,

intervenient accesoriu Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova

privind anularea actului administrativ; s-a anulat decretul Președintelui Republicii

Moldova nr.1909-VII din 15 ianuarie 2016 prin care s-a retras lui Cesare Lodeserto

cetățenia Republicii Moldova.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2017, a fost admisă

cererea de apel declarată de Președintele Republicii Moldova și cererea de apel

declarată de Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova, s-a casat

integral hotărârea din 17 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu

adoptarea unei noi hotărâri prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă

de Cesare Lodeserto împotriva Președintelui Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Serviciul de Informații și Securitate al RM privind anularea actului

administrativ - Decretul Președintelui Republicii Moldova nr.1909-VII din 15

ianuarie 2016 prin care s-a retras lui Cesare Lodeserto cetățenia Republicii Moldova.

Prin decizia din 11 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul

declarat de Cesare Lodeserto, s-a casat decizia din 30 noiembrie 2017 a Curții de Apel

Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cesare

Lodeserto împotriva Președintelui Republicii Moldova cu privire la anularea actului

administrativ, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un

alt complet de judecători (vol. II, f.d. 114-122).

Prin decizia din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost declarat

inadmisibil recursul declarat de Președintele Republicii Moldova și a fost respins

apelul declarat de Serviciul de Informații si Securitate al Republicii Moldova

împotriva hotărârii din 17 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și s-a

menținut hotărârea din 17 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cesare Lodeserto împotriva

Președintelui Republicii Moldova, intervenient accesoriu Serviciul de Informații și

Securitate al RM privind anularea actului administrativ decretul Președintelui

3

Republicii Moldova nr.1909-VII din 15 ianuarie 2016 prin care s-a retras lui Cesare

Lodeserto cetățenia Republicii Moldova (vol. II, f.d. 145, 146-162).

Prin decizia din 02 octombrie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de Președintele Republicii Moldova, s-a casat decizia din

14 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și s-a restituit cauza spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău (vol. II, f.d. 246-254).

Prin decizia din 24 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost declarat

inadmisibil apelul depus de Președintele Republicii Moldova, iar apelul declarat de

Serviciul de Informații si Securitate împotriva hotărârii din 17 martie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a fost respins, cu menținerea hotărârii din

17 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, adoptată în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Cesare Lodeserto împotriva Președintelui

Republicii Moldova, intervenient accesoriu Serviciul de Informații și Securitate al

RM privind anularea actului administrativ.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a aplicat

normele legale relevante circumstanțelor cauzei, a dat apreciere completă, obiectivă

și sub toate aspectele probelor, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu

respectarea drepturilor și intereselor legale ale participanților la proces.

Instanța de apel a reținut că la data de 08 februarie 2006, Președintelui Republicii

Moldova Vladimir Voronin, prin Nota Informativă nr.06/1-14-31, i s-au comunicat

soluțiile și posibilitățile legale la acordarea cetățeniei lui Cesare Lodeserto, în

interesele Republicii și în cazuri excepționale, și anume: de a refuza în acordarea

cetățeniei, propunând solicitanților să se dezică de cetățenia străină și să fie acceptată

acordarea cetățeniei, cu păstrarea cetățeniei străine și în acest sens de a consulta

organele de resort. La data de 09 februarie 2006, prin scrisorile Aparatului

Președintelui Republicii Moldova nr. 07/3-17, adresată mai multor instituții, inclusiv

Viceprim-ministrului Republicii Moldova, Ministrului Afacerilor Externe,

Ministrului Afacerilor Interne, Serviciului de Informații și Securitate și Ministerului

Dezvoltării Informaționale, au fost expediate spre avizare, materialele privind

acordarea cetățeniei duble lui Cesare Lodeserto (f.d.132, 136-139, vol. I).

Instanța de apel a mai reținut că la data de 28 februarie 2006, Serviciului de

Informații și Securitate, prin scrisoarea nr. DC/661 a informat Președinția Republicii

Moldova de faptul că nu dispune de date compromițătoare în privința lui Cesare

Lodeserto. Prin scrisoarea nr.02/1/3-2901, din 01 martie 2006, Ministerul Dezvoltării

Informaționale a informat că Cesare Lodeserto are reședință legală pe teritoriul

Republicii Moldova și consideră oportun acordarea cetățeniei Republicii Moldova.

La data de 03 martie 2006, Direcția Generală Poliție Ordine Publică a Ministerului

Afacerilor Interne, prin scrisoarea nr. 6/755 a informat că Ministerul Afacerilor

Interne nu dispune de informații privind aflarea în urmărire sau antecedente penale

referitor la Cesare Lodeserto. La data de 28 martie 2006, Ambasada Republicii

Moldova în Italia prin scrisoarea nr. 137, a informat Ministerul Afacerilor Externe și

Integrării Europene că Ambasada a intervenit pe lîngă Prefectul din Lecce, cu

solicitarea de informații despre cetățeanul italian Cesare Lodeserto, în special, privind

cazierul judiciar și rolul său actual în cadrul Centrului „Regina Pacis” din Lecce.

În același timp, Ambasada Republicii Moldova în Italia a semnalat că, la

12 martie 2005, Don Cesare Lodeserto, fiind director al Centrului de aflare temporară

4

a imigranților ”Regina Pacis” din Lecce, a fost arestat cu acuzarea de sechestru de

persoană, abuz de mijloace de corecție și violență față de imigranții aflați în centru.

Procuratura din Lecce a intentat un dosar penal, altele două fiindu-i intentate cu doi

ani înainte pentru tratamente violente și sustragere a fondurilor publice. În apărarea

preotului arestat a intervenit imediat Biserica Catolică, în persoana Arhiepiscopului

din Lecce, care susținea că Don Cesare este un erou al carității. Din informațiile

neoficiale, așa fiind descrise de către Ambasadă, dosarul penal este în curs de

anchetare (f.d. 125, vol.I).

La data de 07 iulie 2006, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene,

prin scrisoarea nr. DC05/1-423/11121 a informat că Ambasada Republicii Moldova

la Roma a interpelat organele competente italiene, care au refuzat să se pronunțe

asupra cazului dat. Totodată, a comunicat că legislația italiană permite dubla

cetățenie. De asemenea, s-a comunicat că Ambasada a informat că la 12 martie 2005,

Cesare Lodeserto a fost arestat cu acuzare de sechestru de persoană. Prin scrisoarea

nr.137 din 29 martie 2006, Ambasada Republicii Moldova în Italia, adițional scrisorii

anterioare informează Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene că, cazul

fiind destul de delicat întrucât Don Cesare este exponent al clerului, Prefectura a

evitat să-și ia responsabilitatea de a da un răspuns explicit la solicitarea Ambasadei

(f.d.129). În afară de aceasta, s-a mai menționat că Ministerul Afacerilor Interne al

Italiei, prin nota verbală din 04 mai 2006, a informat că nu poate divulga datele

solicitate (f.d.130, Vol.I).

La data de 14 iulie 2006, Președintelui Republicii Moldova, i-a fost remisă de

către Consilierul Președintelui Republicii Moldova nota informativă nr. 06/1-14-219,

privind acordarea cetățeniei Republicii Moldova în care se indică că Ministerul

Afacerilor Interne, Ministerul Dezvoltării Informaționale și Serviciul de Informații și

Securitate, nu dispun de date cu caracter compromițător sau informații, ce ar

împiedica acordarea cetățeniei Republicii Moldova. De asemenea a fost informat că

Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene a comunicat că Ministerul Italian

de Externe a relatat că „nu poate divulga datele solicitate de către Ambasada

Republicii Moldova asupra interesatului, iar Ambasada Moldovei în Italia a fost

informată prin telefon de către Prefectura orașului Lecce, despre faptul că în urma

acuzărilor de sechestru de persoană, abuz de mijloace de corecție și violență față de

imigranții aflați în centrul „Regina Pacis”, procuratura a intentat un dosar penal în

privința domnului Lodeserto, cazul respectiv fiind în curs de anchetare. Conform

legislației în vigoare, există trei soluții: 1. De a accepta acordarea cetățeniei

Republicii Moldova (cetățenia dublă) numai domnului Benone Farcaș. 2. De a refuza

în acordarea cetățeniei Republicii Moldova (cetățenia dublă), propunându-le

solicitanților să se dezică de cetățenia străină, iar apoi să dobândească cetățenia

Republicii Moldova prin naturalizare. 3. De a accepta acordarea cetățeniei Republicii

Moldova (cetățenia dublă) ambilor solicitanți (f.d.178, vol.I).

Instanța de apel a constatat că prin Decretul Președintelui RM nr. 680-IV din

21 iulie 2006 privind acordarea cetățeniei Republicii Moldova, în temeiul art. 88 lit.

c) din Constituția Republicii Moldova și art. 24 alin. (2) din Legea Cetățeniei

Republicii Moldova nr. 1024-XIV din 02 iunie 2000, Președintele Republicii

Moldova a decretat prin articol unic, acordarea cetățeniei Republicii Moldova

5

domnului Cesare Lodeserto, născut în 1960 în Republica Italiană.La data de 16 august

2006, Cesare Lodeserto a depus jurământ de credință față Republica Moldova.

Ulterior, la data de 12 martie 2015 și 25 martie 2015 Centrul de Cooperare

Polițienească Internațională al Inspectoratului General al Poliției, prin scrisorile nr.

34/33-2c, respectiv nr. 34/33-3c comunică Serviciului de Informații și Securitate,

informația prin care se confirmă că Cesare Lodeserto a fost reținut în 2004 și

condamnat în cauza nr. 1398/2005 de către Tribunalul din Lecce, prin sentința

declarată definitivă în 17 iulie 2014. Totodată, prin aceeași scrisoare se comunică că,

în evidența Poliției nu există condamnări sau investigații în desfășurare cu privire la

Cesare Lodeserto pentru trafic de ființe umane, imigrație ilegală sau exploatare,

prostituție. Centrul ”Regina Pacis” a găzduit cu siguranță în decursul anilor, cu scopul

de a proteja, persoane de sex feminin, provenind și din Republica Moldova, care

fusese victime a exploatării prostituției (f.d. 99-100, Vol. I).

Ulterior, la 07 septembrie 2015, Serviciul de Informații și Securitate a sesizat

Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor cu privire la circumstanțele

suspecte legate de procedura de obținere a cetățeniei moldovenești de către Cesare

Lodeserto și a informat în privința posibilității aplicării prevederilor art. 23 alin. (1)

lit. a) și art. 28 lit. d) din Legea cetățeniei. La data de 01 octombrie 2015, Ministerul

Tehnologiei Informației și Comunicațiilor, prin scrisoarea nr.01/1333, a solicitat

Șefului Direcției Generale Drept a Aparatului Președintelui Republicii Moldova

examinarea posibilității retragerii cetățeniei Republica Moldova dlui Cesare

Lodeserto. La data de 15 ianuarie 2016, prin Decretul nr. 1909-VII Președintelui

Republicii Moldova, în temeiul art.88 lit. c) din Constituția Republicii Moldova și

art. 23 alin. (1) lit.a) din Legea cetățeniei Republicii Moldova, lui Cesare Lodeserto

i-a fost retrasă cetățenia Republicii Moldova.

Instanța de apel a reținut că cetățenia Republicii Moldova a fost acordată lui

Cesare Lodeserto atât în baza actelor prezentate de către solicitant, cât și în baza

actelor, care au fost dobândite de Președinția Republicii Moldova, ca autoritate

statală, cu drept de acordare a cetățeniei Republicii Moldova, prin intermediul

organelor de resort competente ale Republicii Molodva și anexate la dosarul de

cetățenie. Ori, nemijlocit din actele prezentate de către Ministerul Afacerilor Interne,

Ministerul Dezvoltării Informaționale și Serviciul de Informații și Securitate se

stabilește cu certitudine faptul că autoritatea competentă, la caz, Președintele

Republicii Moldova, până la emiterea decretului de acordare a cetățeniei lui Cesare

Lodeserto, a cunoscut toate circumstanțele referitoare la persoana solicitantului

Cesare Lodeserto, inclusiv și în privința acuzărilor aduse acestuia. Însă, necătând la

faptul că, autoritatea competentă a avut mai multe opțiuni oferite de norma legală și

anume, fie de a accepta cererea în acordarea cetățeniei, fie de a refuza în acordarea

cetățeniei, însă totuși autoritatea a decis acordarea la data de 21 iulie 2006 lui Cesare

Lodeserto a cetățeniei Republicii Moldova.

Prin urmare, instanța de apel consideră întemeiată concluzia instanței de fond

precum că, Cesare Lodeserto nu a ascuns în mod fraudulos, prin informație falsă, sau

prin ascunderea faptului, că în privința acestuia se află în desfășurare o cauză penală,

ori, faptul respectiv era cunoscut autorității competente, cu dreptul de acordare a

cetățeniei Republicii Moldova cât și altor instituții de resort ale statului, însă nu a fost

luat în considerare la acel moment, iar relevant este faptul că la acel moment însăși

6

Serviciul de Informații și Securitate, a indicat prin scrisoarea cu nr. DC/661 din

28 februarie 2006 că nu dispune de date compromițătoare în privința lui Cesare

Lodeserto. În final, în lipsa unor argumente coerente și convingătoare, precum și a

unui suport probator de natură să răstoarne soluția adoptată pe caz, instanța de apel a

conchis că prima instanță a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei și a aplicat corect normele de drept material și normele de drept

procedural.

La 11 martie 2020 Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova a

declarat recurs împotriva deciziei din 24 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei contestate cu pronunțarea unei noi

decizii prin care acțiunea depusă de Cesare Lodeserto să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a invocat că decizia contestată este neîntemeiată și

pasibilă de a fi casată, întrucât instanța de apel la examinarea cauzei nu a elucidat

toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei și s-a abținut de a da un

răspuns special și explicit la cele mai importante întrebări formulate în cererea de

apel, aspecte care în esență a succedat adoptarea unei hotărâri nemotivate, rezultate

din încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material pertinente speței. La

fel, s-a susținut că instanța de apel eronat a respins cererea de apel.

Recurentul a menționat că este eronată concluzia instanței de apel că intimatul

Cesare Lodeserto nu a ascuns nici o informație privind aflarea sub urmărire penală la

momentul examinării cererii, totodată, instanța de apel nu a luat în calcul că intimatul

cunoștea cu certitudine că condamnarea la privațiune de libertate pentru infracțiuni

premeditate, prezența antecedentelor penale sau aflarea sub urmărire penală la

momentul examinării cererii constituie temei de refuz la acordarea cetățeniei, chiar și

în cazuri excepționale. Totodată, Cesare Lodeserto, la perfectarea cererii de solicitare

a cetățeniei, în mod fraudulos a ascuns faptul că nimerește sub incidența restricțiilor,

obținînd astfel cetățenia Republicii Moldova în mod fraudulos, prin informație falsă

sau prin ascunderea unui fapt pertinent.

Recurentul Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova a relatat

că intimatul Cesare Lodeserto la perfectare CV-lui și altor scrisori de recomandare a

evitat să menționeze că are dosare penale în desfășurare în Italia, cu referire la

activitatea lui anterioară, inclusiv la centrul „Regina Pacis” din Italia, precum și a

evitat să anexeze cazierul judiciar din țara de origine, circumstanțe care încă o odată

în plus denotă intențiile intimatului de tăinuire a informațiilor, obținând în cele

din urmă cetățenia Republicii Moldova în mod fraudulos, prin informație falsă și

ascunderea unui fapt pertinent.

Recurentul a indicat că Centrul de Cooperare Polițienească Internațională al

Inspectoratului General al Poliției confirmă că prin scrisorile nr. 34/33-2c din

13 martie 2015 și nr. 34/33-3c din 25 martie 2015, se confirmă faptul că BNC Interpol

al Italiei, cet. Italiei Lodeserto Cesare Nicola, a.n. 23 august 1960, a fost reținut în

2004 și 2005, au fost pornite mai multe cauze penale, inclusiv dosarul penal nr.

1398/2005 pentru care a fost condamnat la 17 iulie 2014 pentru estorcare, calomnie,

violență, amenințare și răpirea unei persoane la 5 ani și 4 luni de închisoare. De

asemenea, s-a confirmat că în perioada examinării cererii de acordare a cetățeniei,

reclamantul era investigat și în alte două cauze penale inițiate în 2004-2005 pentru

tratamente violente, sustragere de fonduri publice, estorcare și spălare a sumei de

7

150 000 Euro alocate pentru centrul „Regina Pacis”, la acel moment centrul activa

în Italia, în consecință centrul „Regina Pacis” încheindu-și activitatea în Italia.

La 12 mai 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Cesare

Lodeserto și avocatului acestuia Balan Petru, precum și Președintelui Republicii

Moldova copia recursului declarat de Serviciul de Informații și Securitate al

Republicii Moldova împotriva deciziei din 24 ianuarie 2020 a Curții de Apel

Chișinău (f.d. 80, vol. III).

Completul specializat relevă că participanții la proces au recepționat copia

recursului expediat, fapt confirmat prin avizele de recepție anexate la materialele

dosarului (f.d. 82-83, Vol. III).

La 21 mai 2020 Președintele Republicii Moldova, reprezentat de șeful

Serviciului cetățenie și grațiere a Direcției juridice a Aparatului Președintele

Republicii Moldova, Vladislav Poghircă, a depus prin intermediul poștei electronice

referință prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din

24 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea

unei hotărâri prin care cererea de chemare în judecată depusă de Cesare Lodeserto să

fie respinsă ca neîntemeiată.

La 01 iunie 2020 Cesare Lodeserto, reprezentat de avocatul Balan Petru, a depus

prin intermediul poștei electronice, referință la recursul declarat de Serviciul de

Informații și Securitate al Republicii Moldova împotriva deciziei din 24 ianuarie 2020

a Curții de Apel Chișinău, solicitând declararea recursului inadmisibil.

Conform art. 245, alin. (2) din Codul administrativ, motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului

se depune la instanța de apel.

Luând în considerare că decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la

24 ianuarie 2020, fiind recepționată de recurentul Serviciul de Informații și Securitate

al Republicii Moldova la 14 februarie 2020, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție

anexat la materialele cauzei (f.d. 69, vol. III), iar recurentul Serviciul de Informații și

Securitate al Republicii Moldova a declarat recurs la 11 martie 2020, Completul

ajunge la concluzia că recurentul s-a conformat prevederilor legale prevăzute la art.

245 din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din 6 art. 246 Codul

administrativ, recursurile se declară inadmisibile în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

8

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, 7 p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de recurentul Serviciul de Informații și

9

Securitate al Republicii Moldova este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Serviciul de Informații și Securitate al Republici Moldova se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Nina Vascan

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

10