3ra-666/19 — contestarea actului administrativ

3ra-666/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-666/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (Roman Pascari)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Anatolie Minciuna, Viorica Mihaila, Victoria Sîrbu)

DECIZIE

02 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

Svetlana Filincova

Sveatoslav Moldovan

examinând recursul depus de Președintele Republicii Moldova, reprezentat

de șeful Serviciului cetățenie și grațiere a Direcției juridice a Aparatului

Președintele Republicii Moldova, Vladislav Poghircă,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de XXXXX împotriva Președintelui Republicii Moldova,

intervenient accesoriu Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova

cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-au respins apelurile depuse de Președintele Republicii Moldova și Serviciul de

Informații și Securitate al Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 17

martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care s-a admis acțiunea

depusă de XXXXX,

constată:

La 04 aprilie 2016, XXXXX a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Președintelui Republicii

Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că, prin Decretul Președintelui Republicii

Moldova nr. 1909-VII din 15 ianuarie 2016, publicat în Monitorul Oficial nr. 13-

19 (5446-5452) din 22 ianuarie 2016, i-a fost retrasă cetățenia Republicii

Moldova, în baza articolului 88 lit. c) din Constituția Republicii Moldova și

articolul 23 alin. (1) lit. a) din Legea cetățeniei Republicii Moldova.

Consideră Decretul menționat ca fiind ilegal, deoarece contravine

prevederilor Legii cetățeniei Republicii Moldova și îi încalcă dreptul de a deține

cetățenie, și de a nu fi privat arbitrar de cetățenia pe care a dobândit-o în mod

legal aproape 10 ani în urmă.

Aparatul Președinției Republicii Moldova nu l-a anunțat despre inițierea

procedurii de retragere a cetățeniei. Astfel, nu a cunoscut despre această

procedură, nu a fost invitat în prealabil să i se aducă la cunoștință despre

1

existența temeiului de retragere a cetățeniei, nu i s-au cerut explicații pe marginea

acestui fapt, nu i-a fost oferită posibilitatea de a fi ascultat anterior adoptării

decretului de retragere a cetățeniei și a fost lipsit de posibilitatea de a administra

probe care să confirme demnitatea sa de a fi cetățean al Republicii Moldova.

Drept consecință a neaducerii la cunoștință despre intentarea procedurii de

retragere a cetățeniei, a fost lipsit de posibilitatea de a consulta un avocat

specializat în asemenea probleme.

Având în vedere că nu i s-a adus la cunoștință faptul intentării procedurii de

retragere a cetățeniei, nu cunoaște criteriile în baza cărora a avut loc evaluarea

rezonabilității și proporționalității ingerinței în drepturile care îi aparțin, având în

vedere că au trecut aproape 10 ani de la dobândirea cetățeniei Republicii

Moldova.

Mai mult decât atât, la momentul acordării cetățeniei Republicii Moldova și

semnării decretului de acordare a acesteia, autoritățile erau în cunoștință de cauză

despre existența tuturor circumstanțelor de fapt vis-a-vis de personalitatea sa.

Prin prisma articolului 23 alin. (1) lit. a) din Legea cetățeniei Republicii

Moldova și articolului 3 paragraf II din Convenția europeană cu privire la

cetățenie, la dobândirea cetățeniei Republicii Moldova nu a utilizat informații

false și nu a tăinuit fapte pertinente.

Astfel, din motiv că nu cunoaște temeiurile de fapt ale retragerii cetățeniei

sale, a indicat că nu se poate expune în detaliu în această privința.

Însă, această problemă putea fi evitată, dacă ar fi fost informat prealabil

despre inițierea procedurii de retragere a cetățeniei.

Or, din momentul dobândirii cetățeniei Republicii Moldova și până la

depunerea cererii de chemare în judecată activitatea sa a fost concentrată în

domeniul religios în cadrul Bisericii Romano-Catolice, precum și cea de

binefacere în cadrul Fundației Regina Pacis, iar pe parcursul anilor a primit

numeroase recunoștințe și scrisori de mulțumire atât din partea persoanelor

ajutorate, cât și din partea autorităților Republicii Moldova.

Pe lângă faptul publicării în Monitorul Oficial, Decretul de retragere a

cetățeniei urma să-i fie adus la cunoștință personal, deoarece îl privează de un

drept personal nepatrimonial, însă această obligație nu a fost îndeplinită.

Nefiind de acord cu Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1909-VII

din 15 ianuarie 2016, la 04 februarie 2016, a depus cerere prealabilă în care a

adus o serie de argumente și dovezi întru susținerea netemeiniciei faptice și

ilegalității acestuia.

La 24 februarie 2016, mai multe organizații non-guvernamentale din

Republica Moldova au înaintat Președintelui Republicii Moldova o scrisoare în

care și-au exprimat susținerea față de el și au solicitat revizuirea Decretului

nr. 1909-VII din 15 ianuarie 2016.

La 26 februarie 2016, printr-o scrisoare suplimentară la cererea prealabilă a

comunicat Președintelui Republicii Moldova o copie legalizată a unui Certificat

de acuzări pendinte, eliberat de autoritățile competente ale Italiei la 12 februarie

2016, conform căruia la 12 februarie 2016 în Registrul Informativ a Datelor cu

privire la Infracțiuni a Procuraturii din Lecce nu erau înregistrate acuzări pendinte

pe numele lui.

2

Prin răspunsul la cererea prealabilă nr. 06/5-01-30 din 03 martie 2016,

Aparatul Președintelui Republicii Moldova l-a informat că cererea prealabilă a

fost examinată și respinsă.

Însă, autoritatea emitentă nu i-a comunicat motivele respingerii și de ce nu

au fost luate în considerație actele prezentate de el ca anexă la cererea prealabilă.

XXXXX a solicitat admiterea acțiunii și anularea Decretului Președintelui

Republicii Moldova nr. 1909-VII din 15 ianuarie 2016 prin care i s-a retras

cetățenia Republicii Moldova.

Prin încheierea din 15 aprilie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău,

s-a introdus în proces în calitate de intervenient accesoriu Serviciului de

Informații și Securitate al Republicii Moldova.

Prin hotărârea din 17 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

s-a admis acțiunea depusă de XXXXX și s-a anulat Decretul Președintelui

Republicii Moldova nr. 1909-VII din 15 ianuarie 2016, prin care i s-a retras

cetățenia Republicii Moldova (vol. II, f.d. 18, 27-36).

Prin decizia din 30 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-au admis

apelurile declarate de Președintele Republicii Moldova și Serviciul de Informații

și Securitate al Republicii Moldova, s-a casat integral hotărârea din 17 martie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și s-a adoptat o hotărâre nouă, prin

care s-a respins acțiunea depusă de XXXXX, ca neîntemeiată (vol. II, f.d. 78, 79-

91).

Prin decizia din 11 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul

declarat de XXXXX, s-a casat decizia din 30 noiembrie 2017 a Curții de Apel

Chișinău și s-a restituit cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un

alt complet de judecători (vol. II, f.d. 114-122).

În motivarea soluției instanța de recurs a reținut că, cererea de apel depusă în

numele Președintelui Republicii Moldova împotriva hotărârii din 17 martie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a fost semnată de către reprezentatul

Vladislav Poghircă, însă, instanța de apel nu a supus verificării faptul dacă acesta

dispunea de împuternicirile stabilite de lege pentru a contesta hotărârea

judecătorească.

Or, procura nr. 02/1-07-149 din 13 aprilie 2016 prin care Vladislav Poghircă

a fost desemnat reprezentant al Aparatului Președintelui Republicii Moldova la

examinarea prezentei cauze de contencios administrativ a fost semnată de către

Secretarul general Ion Păduraru, însă nu este autentificată prin ștampila instituției

cu stema țării, fapt ce contravine pct. 1.11 din Hotărârea Guvernului nr. 618 din

05 octombrie 1993.

Instanța de apel nu a verificat termenul de valabilitate al acestei procuri la

data depunerii.

Curtea Supremă de Justiție a notat că decizia instanței de apel nu reflectă

toate aspectele importante speței, respectiv instanța de recurs fiind în

imposibilitate de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să

verifice temeinicia și legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare din

motivele invocate în recurs.

Prin decizia din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-au respins

apelurile depuse de Președintele Republicii Moldova și Serviciul de Informații și

Securitate al Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 17 martie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (vol. II, f.d. 145, 146-162).

3

Instanța de apel a argumentat soluția că Decretul Președintelui Republicii

Moldova nr. 1909-VII din 15 ianuarie 2016 este un act emis contrar legii,

deoarece cetățenia Republicii Moldova a fost acordată lui XXXXX atât în baza

actelor prezentate de către solicitant, cât și în baza actelor dobândite de

Președinția Republicii Moldova, ca autoritate statală cu drept de acordare a

cetățeniei Republicii Moldova, prin intermediul organelor de resort competente

(vol. I, f.d. 124-171).

Din actele prezentate de către Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul

Dezvoltării Informaționale și Serviciul de Informații și Securitate rezultă

indubitabil că, până la emiterea decretului de acordare a cetățeniei lui XXXXX,

autoritatea competentă – Președintele Republicii Moldova a cunoscut toate

circumstanțele referitoare la personalitatea acestuia, inclusiv și în privința

acuzărilor aduse.

Curtea de Apel Chișinău a conchis că, XXXXX nu a ascuns în mod

fraudulos, prin informație falsă sau prin ascunderea faptului că în privința sa se

află în desfășurare vreo cauză penală, dat fiind că acest fapt era cunoscut

autorității competente cu dreptul de acordare a cetățeniei Republicii Moldova, cât

și altor instituții de resort ale statului, însă nu a fost luat în considerare la acel

moment.

Mai mult decât atât, însăși Serviciul de Informații și Securitate al Republicii

Moldova a indicat în scrisoarea cu nr. DC/661 din 28 februarie 2006 că nu

dispune de date compromițătoare în privința lui XXXXX (vol. I, f.d. 133).

În această consecvență, instanța de apel a remarcat că ține de obligația

pozitivă a Statului de a proba faptul existenței circumstanțelor ce nu permiteau

acordarea cetățeniei lui XXXXX.

Însă, nici Președintele Republicii Moldova, nici Serviciul de Informații și

Securitate al Republicii Moldova nu au demonstrat că la momentul examinării

dosarului de cetățenie, precum și la acordarea cetățeniei lui XXXXX, solicitantul

ar fi ascuns careva fapte pertinente ce puteau împiedica acordarea cetățeniei.

La 04 aprilie 2019, șeful Serviciului cetățenie și grațiere a Direcției juridice

a Aparatului Președintele Republicii Moldova, Vladislav Poghircă, a depus în

numele și interesele Președintelui Republicii Moldova recurs împotriva deciziei

din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, care a fost rectificat prin

cererea din 25 aprilie 2019 (vol. II, f.d. 166-170).

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel în mod eronat a

imputat Președintelui Republicii Moldova, ca autoritate statală cu drept de

acordare a cetățeniei, obligația să dobândească actele necesare în procesul de

examinare a cererii de acordare a cetățeniei lui XXXXX.

Or, prin prisma Legii cetățeniei nr. 1024 din 02 iunie 2000, este în sarcina

solicitantului cetățeniei să prezinte toate actele, inclusiv și cazierul judiciar, care

printre altele se face din start la etapa depunerii cererii de acordare a cetățeniei.

Poziția instanței de apel a fost formată în baza unui cazier judiciar eliberat la

12 februarie 2016, care confirmă că XXXXX nu are acuzări pendinte în anul

2016.

În speță, însă, este relevant certificatul de cazier judiciar cu situația pentru

anul 2006, anul examinării dosarului de acordare a cetățeniei.

Instanța de apel nu a dat apreciere scrisorilor Centrului de Cooperare

Polițienească Internațională a IGP din 34/33-2c din 13 martie 2015 și nr. 34-33-

4

3c din 25 martie 2015, prin care se confirmă că „potrivit BNC Interpol, cetățeanul

Italiei XXXXX a fost reținut în anii 2004 și 2005 în cadrul mai multor cauze

penale pornite inclusiv pe numele său, iar la 17 iulie 2014 a fost condamnat la 5

ani și 4 luni de închisoare pentru comiterea faptelor de estorcare, calomnie,

violență, amenințare și răpirea unei persoane”.

Aceste înscrisuri sunt pertinente și relevante speței, deoarece se referă exact

la perioada în care a fost examinat dosarul de acordare lui XXXXX a cetățeniei.

La rejudecarea cauzei instanța de apel în mod eronat a conchis că „în anul

2006, când autoritatea competentă examina posibilitatea acordării cetățeniei lui

XXXXX, acesteia îi erau cunoscute faptele privind pretinsele acuzări aduse

intimatului”.

Informațiile privind reținerea lui XXXXX, pornirea pe numele lui a cauzelor

penale, precum și condamnarea acestuia au fost confirmate oficial abia în 2015,

prin scrisorile Centrului de Cooperare Polițienească Internațională a IGP din

34/33-2c din 13 martie 2015 și nr. 34-33-3c din 25 martie 2015.

Prin urmare, la momentul examinării dosarului de acordare a cetățeniei

intimatului, Președintele Republicii Moldova nu era în cunoștință de

circumstanțele evocate supra și nu le putea da o apreciere.

La depunerea cererii de acordare a cetățeniei, XXXXX în mod intenționat a

evitat să menționeze despre faptul reținerii sale, aflării sub urmărire penală în

Italia, precum și intenționat a omis să prezinte certificatul de cazier judiciar,

știind cu certitudine că faptul condamnării sale la privațiune de libertate pentru

infracțiuni premeditate, prezența antecedentelor penale sau aflarea sub urmărire

penală la momentul examinării cererii de acordare a cetățeniei moldovenești

constituie temei de refuz în satisfacerea acesteia.

La judecarea cauzei instanța de apel nu a ținut cont de jurisprudența

pertinentă adoptată în cauze similare, în special decizia din 07 noiembrie 2018 a

Curții Supreme de Justiție în cauza Traian Băsescu împotriva Președintelui

Republicii Moldova, precum și de aserțiunile cuprinse în acest act judecătoresc

irevocabil, precum și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

În cauza Ramadan vs Malta (hotărârea din 21 iunie 2016) Curtea Europeană

a Drepturilor Omului e reiterat că, în situația retragerii cetățeniei deja acordate se

aplică aceleași principii ca și în cazul refuzului acordării cetățeniei, de vreme ce

aceasta poate conduce la o ingerință similară, dacă nu chiar mai severă.

Instanța de apel în mod eronat a conchis că „… deși autorităților le era

cunoscut faptul deținerii de către XXXXX a cetățeniei altui stat, Președintele

Republicii Moldova totuși a decis acordarea cetățeniei Republicii Moldova…”.

Or, prin prisma articolului 24 alin. (2) din Legea cetățeniei Republicii Moldova,

acest drept este unul discreționar al Șefului statului, iar solicitantul nu este obligat

să renunțe la cetățenia statutului de origine.

Este neîntemeiată și concluzia instanței de apel precum că „deciziile

referitoare la retragerea cetățeniei trebuie să fie motivate în scris, ceea ce la caz

nu s-a efectuat”.

În cauza Traian Băsescu împotriva Președintelui Republicii Moldova

instanța de recurs a notat că legislația națională nu instituie o anumită structură și

conținut obligatoriu a decretelor emise de Președintele Republicii Moldova.

Statul deține privilegiul suveran de a stabili cadrul juridic al raporturilor

legate de cetățenia Republicii Moldova, inclusiv privilegiul de a reglementa prin

5

legislația sa modurile de acordare și de retragere a cetățeniei. Fiecare stat își

poate stabili propriile condiții pentru acordarea sau retragerea cetățeniei unui

cetățean străin.

Președintele Republicii Moldova, reprezentat de șeful Serviciului cetățenie

și grațiere a Direcției juridice a Aparatului Președintele Republicii Moldova,

Vladislav Poghircă, a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 17 martie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin

care să fie respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de XXXXX.

La 12 iunie 2019, examinând admisibilitatea recursului depus de

Președintele Republicii Moldova, reprezentat de șeful Serviciului cetățenie și

grațiere a Direcției juridice a Aparatului Președintele Republicii Moldova,

Vladislav Poghircă împotriva deciziei din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, completul de admisibilitate al completului specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a numit examinarea

recursului în fond, în complet de cinci judecători.

Examinând recursul declarat, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta

urmează a fi admis din alte motive decât cele invocate de recurent, cu casarea

integrală a deciziei din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și restituirea

cauzei spre rejudecare în aceiași instanță, din considerentele ce succed.

La 01 aprilie 2019, a intrat în vigoare Codul administrativ al Republicii

Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, fapt ce rezultă din

articolul 257 alin. (1) al acesteia.

Articolul 258 alin. (3) din Codul administrativ prevede că, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se

vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod.

Conform articolului 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

Potrivit articolului 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează integral

decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza limitelor

stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală în acest

caz.

Aderent, articolul 195 din Codul administrativ prevede că, procedura

acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor

prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de

procedura civilă, cu excepția art. 169–171.

Deși prin Codul administrativ legiuitorul a optat pentru principiul aplicării

imediate a noilor reglementări procedurale, la caz sunt aplicabile și prevederile

Codului de procedură civilă, deoarece prezenta procedură de contencios

administrativ a fost inițiată până la intrarea în vigoare a Codului administrativ, iar

litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV

din 10 februarie 2000 în coroborare cu normele Codului de procedură civilă.

6

În conformitate cu articolul 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă,

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 14 noiembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău s-a constatat că, rejudecând cauza instanța de apel a încălcat

normele procedurale, deoarece nu a ținut cont de concluziile instanței de recurs

expuse în decizia din 11 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție.

Or, prin decizia din 11 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de XXXXX, s-a casat decizia din 30 noiembrie 2017 a Curții de

Apel Chișinău și s-a restituit cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de

un alt complet de judecători.

Unul din temeiurile care au stat la baza casării deciziei din 30 noiembrie

2017 a Curții de Apel Chișinău și necesității trimiterii cauzei spre rejudecare este

faptul că, instanța de apel nu a verificat împuternicirile semnatarului cererii de

apel, valabilitatea și legalitatea acestor împuterniciri prin prisma corespunderii

procurii cerințelor impuse de Codul civil și Hotărârea Guvernului nr. 618 din 05

octombrie 1993 pentru aprobarea Regulilor de întocmire a documentelor

organizatorice și de dispoziție și instrucțiunii-tip cu privire la ținerea lucrărilor de

secretariat în organele administrației publice centrale de specialitate și ale

autoadministrării locale ale Republicii Moldova.

Curtea Supremă de Justiție casând decizia din 30 noiembrie 2017 a Curții de

Apel Chișinău a reținut inter alia că, cererea de apel în interesele Președintelui

Republicii Moldova împotriva hotărârii din 17 martie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani, a fost semnată și depusă de către reprezentatul în bază

de procură Vladislav Poghircă. Instanța de apel, însă, nu a supus verificării faptul

dacă Vladislav Poghircă dispunea de împuternicirile necesare și legale stabilite de

lege pentru a depune cererea de apel în numele Președintelui Republicii Moldova.

Or, procura nr. 02/1-07-149 din 13 aprilie 2016 în baza căreia a acționat

Vladislav Poghircă ca reprezentant al Aparatului Președintelui Republicii

Moldova în prezenta procedură în contencios administrativ a fost semnată de

către Secretarul general, Ion Păduraru, însă nu a fost autentificată prin ștampila

instituției. La fel, instanța de apel nu a verificat termenul de valabilitate al acestei

procuri la data depunerii cererii de apel (vol. I, f.d. 81).

Curtea de Apel Chișinău urma să țină cont de problemele de drept care au

fost constatate de către instanța de recurs în decizia din 11 iulie 2018 și

rejudecând cauza să le înlăture.

Așadar, instanța de apel trebuia să examineze admisibilitatea cererii de apel

depuse de către Vladislav Poghircă în numele Președintelui Republicii Moldova

și să verifice în special dacă acesta dispunea la momentul declarării apelului de

împuterniciri legale de a exercita așa drept procedural.

Sub acest aspect instanța de apel urma să supună unei analize juridice

procura nr. 02/1-07-149 din 13 aprilie 2016 în baza căreia a acționat Vladislav

Poghircă și să verifice dacă aceasta corespunde cerințelor de legalitate (formă și

7

conținut) impuse de Codul civil în coroborare cu Hotărârea Guvernului nr. 618

din 05 octombrie 1993.

Condiția de valabilitate este stipulată în mod imperativ în pct. 1.11 din

Sistemul unificat de documentație organizatorică și de dispoziție, Reguli de

întocmire a documentelor organizatorice și de dispoziție aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 618 din 05 octombrie 1993 pentru aprobarea Regulilor de

întocmire a documentelor organizatorice și de dispoziție și instrucțiunii-tip cu

privire la ținerea lucrărilor de secretariat în organele administrației publice

centrale de specialitate și ale autoadministrării locale ale Republicii Moldova.

Norma enunțată prevede că, pe documentele ce adeveresc drepturile

persoanelor oficiale, care fixează cheltuirea mijloacelor bănești și valorilor

materiale, precum și a celor prevăzute în special de acte juridice, semnătura

persoanei responsabile se autentifică prin ștampila cu stema țării. Stampila se

aplică astfel, ca amprenta ei să cuprindă o parte din denumirea funcției

semnatarului.

La etapa primirii cauzei spre rejudecare, Curtea de Apel Chișinău trebuia să

verifice dacă procura nr. 02/1-07-149 din 13 aprilie 2016 eliberată lui Vladislav

Poghircă, prin care ultimul a fost împuternicit să acționeze în numele și interesele

Președintelui Republicii Moldova, corespunde condițiilor de valabilitate: formă,

conținut și dacă nu a expirat termenul.

Așadar, Colegiul ajunge la concluzia că instanța de apel a rejudecat formal

cauza, fapt ce constituie o violare a articolului 6 §1 CEDO și a dreptului la un

proces echitabil.

Or, actele procedurale ale instanței de apel nu dau un răspuns clar și expres,

înțeles de toți actorii implicați în actul de înfăptuire a justiției, la toate întrebările

ridicare în fața instanței de apel.

Având în vedere caracterul încălcărilor săvârșite de instanța de apel, unica

posibilitate de corectare a acestora este casarea deciziei din 14 noiembrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău și restituirea cauzei spre rejudecare.

Netrimiterea cauzei spre rejudecare a doua oară a fost concepută de legiuitor

ca o dispoziție edictată în favoarea părților, urmărindu-se soluționarea într-un

termen rezonabil a cauzelor, însă, în speță, aplicarea acestei dispoziții este în

defavoarea ordinii juridice, aplicarea ei producând daune mult mai mari decât

trimiterea spre rejudecare.

O altă soluție decât aceea a trimiterii spre rejudecare ar echivala cu o

validare și protejare a unor încălcări grave ale legii procedurale săvârșite de

instanța de apel și cu o periclitare a sistemului judiciar în ansamblu, întrucât, dacă

modul de abordare al Curții de Apel Chișinău ar fi însușit și de alte instanțe, s-ar

ajunge la o inexistență de fapt a instanțelor de al II-lea grad de jurisdicție, la

inutilitatea unei judecăți și, implicit, la o atingere severă adusă drepturilor și

intereselor legitime ale persoanelor.

Din considerentele relevate supra, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

necesității casării integrale a deciziei din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și restituirii cauzei Curții de Apel Chișinău.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de

circumstanțele menționate și să emită un act judecătoresc de dispoziție legal.

8

Conform articolelor 258 alin. (3) și 248 alin. (1) lit. d) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

decide:

Se casează integral decizia din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău

și se restituie cauza la Curtea de Apel Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

Svetlana Filincova

Sveatoslav Moldovan

9