CASE OF RAMADAN v. MALTA - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Ramadan v. Malta

-

76136/12

Hotărârea din 21.6.2016 [Secția a IV-a]

Articolul 8

Articolul 8-1

Respectarea vieții private

Retragerea cetățeniei ca urmare a anulării unei căsătorii simulate:

nicio încălcare

În fapt

– Reclamantul, care fusese la acel moment cetățean egiptean, a dobândit cetățenia malteză, ca urmare a căsătoriei sale cu un cetățean maltez, în 1993. Căsătoria a fost anulată în 1998. Reclamantul s-a căsătorit apoi, în Malta, cu un cetățean rus, cu care a avut doi copii, amândoi cetățeni maltezi. În 2007, autoritățile au aflat despre hotărârea de anulare a primei căsătorii a reclamantului. Prin urmare, cetățenia i-a fost retrasă, pe motiv că acea căsătorie fusese una simulată, de vreme ce singurul său motiv de a se căsători era cel de a rămâne în Malta și de a dobândi cetățenia malteză.

În drept

– Articolul 8: Pierderea unei cetățenii dobândite prin naștere sau ulterior putea avea același impact (sau poate unul mai mare) asupra vieții private și de familie a persoanei precum refuzul recunoașterii dreptului de a dobândi cetățenia. Astfel, revocarea arbitrară a cetățeniei putea ridica, în anumite circumstanțe, o problemă legată de articolul 8 din Convenție, din cauza impactului ei asupra vieții private a persoanei.

Decizia de a priva reclamantul de cetățenia sa a fost luată în conformitate cu legea. Mai mult, reclamantul avusese posibilitatea – de care, altfel, acesta a făcut uz, – de a se apăra prin intermediul unei proceduri însoțite de garanțiile procedurale necesare. Mai mult, deși se putea cerceta dacă autoritățile au acționat în mod diligent și cu celeritate, orice întârziere care ar fi fost posibilă nu l-ar fi dezavantajat pe reclamant, el continuând să beneficieze de situația sa. Mai mult, reclamantul a fost conștient că atunci când a fost anulată căsătoria, cetățenia îi putea fi revocată în orice moment, el aflându-se, așadar, într-o situație precară. În fine, situația contestată fusese un rezultat al comportamentului fraudulos al reclamantului și toate consecințele contestate reprezentaseră, în mare, un rezultat al propriilor sale alegeri și acțiuni. Prin urmare, decizia de a-l priva pe reclamant de cetățenia malteză nu a fost una arbitrară.

Cu privire la consecințele măsurii contestate, pe reclamant nu-l aștepta expulzarea din Malta. Este important că, dacă soția rusă a reclamantului și-a pierdut statutul său de persoană privilegiată, copiii reclamantului nu și-au pierdut cetățenia malteză, și nici nu a existat vreo tentativă din partea autorităților malteze de a-i priva pe aceștia de cetățenie, în perioada de nouă ani de când reclamantul a fost privat de cetățenia sa malteză. Reclamantul a putut să-și continue afacerea și să trăiască mai departe în Malta. Deși avea la dispoziție mai multe posibilități de a-și aranja șederea în țară, reclamantul nu a întreprins nicio măsură în acest sens. Cu privire la afirmația sa potrivit căreia rămăsese apatrid, el nu a dovedit dacă a renunțat la cetățenia sa egipteană sau nu a demonstrat că nu ar fi putut s-o redobândească, dacă ar fi încercat acest lucru. Faptul că un cetățean străin a renunțat la cetățenia sa nu înseamnă, în principiu, că statul-gazdă are obligația de a-i aranja acestuia șederea în țară.

Prin urmare, susținerea existenței unor obligații negative a statului în baza articolului 8 din Convenție nu fusese justificată în prezenta speță, iar Curtea nu trebuia să evalueze obligațiile pozitive ale statului, având în vedere că situația reclamantului nu presupunea riscul de a fi expulzat.

Concluzie

: nicio încălcare (cinci voturi la două).

(Vezi și

Savoia și Bounegru v. Italia

(dec.),

8407/05

, 11 iulie 2006; și

Genovese v. Malta

,

53124/09

, 11 octombrie 2011,

Nota informativă

145

)