ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 07.09.2016

3ra-1140/16 — contestarea actului administrativ

HOTĂRÂRE
07.09.2016
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
contestarea actului administrativ
Temei legal
temeiurile declararii recursului
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
3ra-1140/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

dosarul nr. 3ra-1140/16

prima instanță – O. Parfeni

instanța de apel – N. Cernat, L. Bulhac, A. Pahopol

07 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ayman RJ Amer,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ayman RJ

Amer împotriva Președintelui Republicii Moldova privind contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016 prin care s-a

menținut hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 noiembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La 10 martie 2015 Ayman RJ Amer a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Președintelui Republicii Moldova prin care a solicitat anularea refuzului

Președintelui Republicii Moldova de acordare a cetățeniei Republicii Moldova,

manifestat prin aprobarea hotărîrii din 23 septembrie 2014 a Comisiei pentru

problemele cetățeniei și acordării de azil politic, obligarea Președintelui Republicii

Moldova să acorde reclamantului cetățenia Republicii Moldova.

În motivarea cererii de chemare în judecată a menționat că, prin scrisoarea

nr. 06/5-01-114 din 18 decembrie 2014, expediată de Aparatul Președintelui

Republicii Moldova, a fost informat despre faptul că, Președintele Republicii

Moldova a aprobat hotărîrea Comisiei pentru problemele cetățeniei și acordării de

azil politic, din 23 septembrie 2014, prin care i-a fost refuzată acordarea cetățeniei

Republicii Moldova.

Refuzul acordării cetățeniei a fost argumentat prin pretinsul fapt că defășoară

activitatea care pereclitează securitatea statului, ordinea publică, sănătatea și

moralitatea populației, motiv prevăzut la lit. d) alin. (1) art. 20 al Legii cetățeniei,

nr. 1024 din 02 iunie 2014.

Nefiind deacord cu refuzul, l-a contestat cu o cerere prealabilă.

Prin scrisoarea nr. 06/5-01-20 din 05 februarie 2015 expediată în adresa

Președintelui Republicii Moldova a fost informat că cererea sa prealabilă a fost

examinată și respinsă. Din scrisoare nu este clar cine a examinat-o și cine a

respins-o.

De asemenea, a relevat că, nici în ședința din 23 septembrie 2014 a Comisiei

pentru problemele cetățeniei și acordării de azil politic, nici în scrisoarea nr. 06/5-

01-114 din 18 decembrie 2014, nici în scrisoarea nr. 06/5-01-20 din 05 februarie

2015 nu i-a fost explicată care acțiuni ale reclamantului periclitează securitatea

statului, ordinea publică, sănătatea și moralitatea populației.

Suplimentar a afirmat că, nu întreprinde nimic din ceea ce ar putea fi

catalogat ca fiind activitatea care periclitează securitatea statului și a populației (f.

d. 1,2).

Prin cererea din 27 aprilie 2015 s-a solicitat atragerea în proces în calitate de

intervenient accesoriu Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova

(f.d. 25).

Prin încheierea din 27 aprilie 2015 Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a

atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Serviciul de Informații și

Securitate al Republicii Moldova (f.d. 27, 27).

Prin hotărîrea din 09 noiembrie 2015 Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Amer Ayman

RJ către Președintele Republicii Moldova, intervenieint accesoriu Serviciul

Informații și Securitate al Republicii Moldova cu privire la anularea refuzului

Președintelui Republicii Moldova manifestat prin aprobarea hotărîrii din 23

septembrie 2009 a Comisiei pentru problemele cetățeniei și acordării de azil politic

și obligarea acordării cetățeniei (f.d. 77).

Nefiind de acord cu hotătîrea primei instanțe, la 18 noiembrie 2015 a depus

cerere de apel prin care a solicitat casarea integrală a hotărîrii cu emiterea unei noi

hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral (f.d. 79).

Prin decizia din 05 aprilie 2016, Curtea de Apel Chișinău a respins cererea

de apel ca neîntemeiată și a menținut fără modificări hotărîrea Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 09 noiembrie 2015 (f.d. 110).

La 27 mai 2016 Ayman RJ Amer a depus cerere de recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016 prin care a solicitat casarea integrală a

decizie Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016 și a hotărîrii Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 09 noeimbrie 2015 cu emiterea unei noi hotărîri prin

care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

În motivarea cererii de recurs a menționat că, Curtea de Apel Chișinău a

refuzat să se expună asupra fondului cauzei, motivînd în decizie că, instanța de

contencios administrativ nu este competentă să se expună asupra refuzului

acordării cetățeniei. Această afirmație contravine prevederilor art. 42 din Legea

cetățeniei, care prevede expres că, refuzul de a primi cerere în problemele

cetățeniei Republicii Moldova, încălcarea termenelor, a modului de examinare a

cererii și de executarea a hotărîrilor în problemele cetățeniei, precum și refuzul

acordării cetățeniei și alte acțiuni ale persoanelor oficiale pot fi atacate, în modul

stabilit de lege, în instanța judecătorească.

Cu privire la argumentul Curții de Apel precum că acordarea cetățeniei este

un drept al Președintelui Republicii Moldova și nu o obligație, a menționat că,

această afirmație nu are suport legal întrucît nici Constituția Republicii, nici Legea

cetățeniei nu reglementează această instituție ca un drept. Soluționarea problemelor

cetățeniei este una din obligațiile funcționale ale Președenției.

Cît privește temeiul refuzlui acordării cetățeniei invocat de Serviciul

Securitate și Informație a Republicii Moldova a menționat că, prin hotărîrea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 iunie 2015 a fost desfăcută căsătoria

dintre recurent și Larisa Amer, iar în ședința de judecată din 05 noiembrie 2015 a

fost stabilit că Veronica Vodî, presupusa a doua soție a recurentului locuiește în

Marea Britanie, fiind căsătorită cu un alt bărbat.

De asemenea, a menționat că, la materialele cauzei este anexată informația

nr. 01/10-2015 din 05 octombrie 2015, semnată de Președintele Ligii Islamice din

Republica Moldova, prin care este confirmat faptul că în Registrul căsătoriilor

religioase oficiazate de Liga islamică nu este înregistrată nici o căsătorie de a

recurentului.

Totodată, a relevat că, a venit în Republica Moldova în 1991 și-a efectuat

studiile la Universitatea de Medicină și Farmacie ”N. Testimițeanu”.

La moment activează în calitate de doctor ORL la Spitalul raional Telenești

și la Centrul Medicilor de Familie, este membru al Comisiei medico-militare

Telenești, dispune de brevete de invenții și diplome în domeniu.

În final, a rețint că, nici reprezentantul pîrîtului nici reprezentantul

intervenientului accesoriu nu au prezentat instanței de judecată sentințe de

condamnare a reclamantului pentru pretinsele fapte de desfășurare a activității care

pereclitează securitatea statului, ordinea publică, sănătatea și moralitatea populației

(f.d. 116-119).

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 05 aprilie

2016.

Potrivit scrisorii nr. 17838-4 copia deciziei a fost expediată părților la 06

aprilie 2016, însă la materialele cauzei nu este dovada recepționării acesteia de

către părți. Cererea de recurs a fost depusă la 27 mai 2016, respectiv, recursul se

consideră depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează

în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor

invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de

judecată s-au pronunțat în modul corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel

a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul

menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea

eronată a normelor de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Colegiul reține că aceste argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ,

nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce

urmează a fi supus controlului judiciar.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ayman RJ Amer

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ayman RJ Amer se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2016-09-28
0,95
3ra-1308/16 — anularea actului administrativ
Prima instanţă: C. Ursachi 3ra–1308/16 Instanţa de apel: N. Traciuc, G. Daşchevici, I. Cotruţă Î N C H E I E R E 28 septembrie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în comp
CSJ 2019-10-02
0,93
3ra-666/19 — contestarea actului administrativ
Dosarul nr. 3ra-666/19 prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (Roman Pascari) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Anatolie Minciuna, Viorica Mihaila, Victoria Sîrbu) DECIZIE 02 octombrie 2019 mun. Chişinău Colegiul civ
CSJ 2018-11-07
0,93
3ra-1241/18 — Anularea decretului
examinare într-un complet de 5 judecători, în vederea examinării fondului recursului. În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fon
CSJ 2020-06-17
0,93
3ra-606/20 — contestarea actului administrativ
Dosarul nr. 3ra-606/2020 Prima instanță: Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani (jud:R. Pascari) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol) ÎNCHEIERE 17 iunie 2020 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial
CSJ 2016-11-13
0,92
3r-286/16 — contestarea actului administrativ
nu reprezintă decît dezacordul formal al recurentului cu soluția instanței de judecată, fiind lipsit de o argumentare logico-juridică, deși însuși recurentul este în cunoștință de cauză despre motivele restituirii cererii/contestației, ori
Sursă