2ra-812/20 — Încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra–812/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani), (jud. I. Chirtoacă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, G. Dașchevici, A. Panov)

Î N C H E I E R E

17 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Lilia

Grigorovscaia împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

încasarea cheltuielilor de asistență juridică,

împotriva deciziei din 05 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

au fost respinse apelurile declarate de către Lilia Grigorovscaia și de către Casa

Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea din 01 iulie 2019 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani),

con st ată:

La 27 octombrie 2017, Lilia Grigorovscaia a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la încasarea

cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea pretențiilor a invocat că, la 28 noiembrie 2014, a înaintat către

Casa Teritorială de Asigurări Sociale, sector Botanica, o cerere prin care a solicitat

prelungirea acordării indemnizației de maternitate care i-a fost achitată în perioada

anterioară.

A remarcat că prin decizia din procesul verbal nr. 1603 din 28 noiembrie

2014, a fost refuzată stabilirea indemnizației de maternitate solicitată, pe care a

contestat-o în instanța de judecată. În acest sens, a indicat că în cadrul examinării

cauzei date de către instanțele naționale, a fost asistată de către avocatul Vitalie

Ciuchitu cu care a încheiat contractul de asistență nr. 760/15 din 06 mai 2015.

Cauza civilă intentată la cererea reclamantei către Casa Națională de

Asigurări Sociale cu privire la anularea deciziei din procesul-verbal 1603 din 28

1

noiembrie 2014, s-a examinat în toate cele trei instanțe ierarhice, iar prin

încheierea Curții Supreme de Justiție din 05 aprilie 2017, a fost restituit recursul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea Curții

de Apel Chișinău. Totodată, a mai menționat că în cadrul acestei cauze s-a

examinat și acțiunea reconvențională înaintată de către Casa Națională de

Asigurări Sociale cu privire la încasarea sumei de 32 570,45 lei, care a fost

respinsă ca nefondată.

Astfel, reieșind din contractul de asistență juridică și volumul de muncă

acordat de avocat, reclamanta a suportat cheltuieli judiciare de asistență juridică în

mărime de 12 000 lei.

În viziunea reclamantei cheltuielile de asistență juridică, prin prisma

prevederilor art. 14 alin. (2) al Codului civil, reprezintă prejudiciu suportat pentru a

preveni lezarea dreptului său în cadrul procesului civil. Totodată, în conformitate

cu prevederile art.94 și 96 Cod de procedură civilă, pârâtul fiind partea care a

pierdut procesul menționat este obligat să achite o recompensă pentru cheltuielile

suportate de către reclamantă în legătură cu acordarea de către avocat a asistenței

juridice.

În fața instanței reclamanta a solicitat încasarea de la Casa Națională de

Asigurări Sociale a sumei 12 000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică

suportate pe marginea procesului civil.

Prin hotărârea din 01 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani),

acțiunea a fost admisă parțial.

A fost încasat de la Casa Națională de Asigurări Sociale în beneficiul Liliei

Grigorovscaia, suma de 8000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 05 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de către Lilia Grigorovscaia și de către Casa Națională de

Asigurări Sociale și menținută hotărârea din 01 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău

(sediul Buiucani).

Pentru a decide astfel instanțele ierarhic inferioare au reținut în hotărârile sale

că, în cazul în care partea la un proces nu a solicitat în același proces încasarea

cheltuielilor de judecată, ea nu este degrevată de dreptul de a înainta o acțiune

separată. Totuși, potrivit ordinelor de încasare a numerarului, reclamanta a achitat

în contul Biroului Asociat de Avocați ,,Panțîru și Partenerii” suma de 8 000 lei,

care și urmează a fi încasată de la partea care a pierdut procesul, la caz Casa

Națională de Asigurări Sociale.

La 04 februarie 2020 (prin oficiul poștal), Casa Națională de Asigurări

Sociale a declarat recurs împotriva deciziei din 05 decembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei

noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a

2

interpretat în mod eronat legea.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Casa Națională de Asigurări Sociale, neîntemeiat și care urmează a fi considerat

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Casa Națională de Asigurări Sociale nu pot

duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432

al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv

asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității

soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

3

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Casa Națională de Asigurări

Sociale.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4