3ra-589/20 — anularea în parte a actului administrativ individual defavorabil

3ra-589/20 — anularea în parte a actului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-589/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Negru, A. Pahopol, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

10 iunie 2020 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Tonciuc Vladimir, reprezentat

de avocatul Ion Păduraru,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Tonciuc Vladimir împotriva Băncii Naționale a Moldovei, persoană terță, Banca

Comercială „Energbank” Societate pe Acțiuni cu privire la anularea în parte a actului

administrativ individual defavorabil,

împotriva deciziei din 21 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 23 aprilie 2019, Tonciuc Vladimir a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Băncii Naționale a Moldovei, persoană terță B.C. „Energbank” SA cu

privire la anularea în parte a actului administrativ individual defavorabil.

În motivarea cererii a indicat că, potrivit Hotărîrii Comitetului executiv al

Băncii Naționale a Moldovei (în continuare BNM) nr.14 din 11 ianuarie 2019 cu

privire la desemnarea administratorilor temporari ai B.C. „Energbank” SA, a fost

dispusă înlocuirea membrilor Consiliului băncii Tonciuc Vladimir, Usatî Valerii,

Covanji Natalia, Plop Mihail, Dimov Ghenadii și a membrilor Comitetului de

conducere al băncii Slabodean Sergiu și Teslev Vasile, cu administratorii temporari

desemnați de BNM potrivit punctului 2 din aceeași hotărîre - Ropot Ion și Balanov

Galina (punctul 1). În punctul 1 din dispozitivul Hotărîrii comunicate este specificat

că împuternicirile membrilor Consiliului și ai Comitetului de conducere nominalizați

încetează din data emiterii hotărîrii.

A notat că, Hotărîrea Comitetului executiv al Băncii Naționale a Moldovei

(BNM) nr.14 din 11 ianuarie 2019 a fost comunicată reclamantului Tonciuc

Vladimir prin scrisoarea nr.09-01115/4/174 din 18 ianuarie 2019 (expediată prin

poștă la 22.01.2019).

A menționat că, potrivit art.14 din Legea contenciosului administrativ

nr.793/10.02.2000 și art.11 alin.(51) din Legea 548/1995 cu privire la Banca

1

Națională a Moldovei, a contestat actul administrativ cu cererea prealabilă din

25.02.2019.

A comunicat că, BNM a respins cererea prealabilă prin hotărîrea Comitetului

executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr.86 din 25.03.2019, care a fost

comunicată reclamantului prin scrisoarea nr.16-002/2/962 din 25 martie 2019.

A relevat că, Hotărârile Comitetului executiv ale BNM nr.14 din 11 ianuarie

2019 și nr.86 din 25.03.2019 sunt ilegale și neîntemeiate în privința reclamantului

Tonciuc Vladimir.

A susținut că în hotărîrea Comitetului executiv al BNM nr.14 din 11.01.2019

este indicat temeiul legal pentru emiterea actului administrativ contestat - art.5

alin.(1) lit.d), art.11, art.27 din Legea 548-XIII din 21.07.1995 cu privire la Banca

Națională a Moldovei, art.139 alin.(1) lit.b) din Legea nr.202 din 06.10.2017 privind

activitatea băncilor, art.46-53 din Legea nr.232 din 03.10.2016 privind redresarea și

rezoluția băncilor. Specifică și faptul că temeiurile legale pentru desemnarea

administratorilor temporari ai B.C. „Energbank” S.A. și înlocuirea temporară a

organului de conducere al băncii sunt prevăzute la art.46-53 din Legea nr.232 din

03.10.2016 privind redresarea și rezoluția băncilor. Din analiza punctului 1 din

Hotărârea Comitetului executiv al BNM nr.14 din 11 ianuarie 2019 consideră că

Hotărârea contestată a fost emisă cu încălcarea legii.

Prevederile legale aplicabile, pe care se bazează actul administrativ contestat,

nu prevăd dreptul BNM de a înlocui selectiv unii membri ai organului de conducere

al băncii. În acest sens consideră lipsită de temei legal argumentarea din Hotărârea

Comitetului executiv al BNM nr.86 din 25 martie 2019 (secțiunea I, pag.2) că în

temeiul art.46 al Legii 232/2016 BNM a înlocuit unii membri ai Consiliului,

deoarece atribuția BNM stipulată la art.46 ar cuprinde „dreptul BNM (de a înlocui

organul de conducere atât integral, cît și parțial (pe unii membri ai acestuia)”,

deoarece norma invocată (art.46 din Legea nr.232 din 03.10.2016) este expresă și

clară, nu lasă loc pentru astfel de interpretare largă și aplicare discreționară.

La fel, a remarcat că prevederile legale aplicabile, pe care se bazează actul

administrativ contestat - art.46 alin.(2) din Legea nr.232 din 03.10.2016, stipulează

expres doar două opțiuni la care poate recurge autoritatea competentă – BNM: 1) fie

înlocuirea temporară a organului de conducere al băncii; 2) fie conlucrarea

temporară cu organul de conducere al băncii. Aceste opțiuni sunt menționate și în

Hotărîrea Comitetului executiv al BNM nr.86 din 25 martie 2019 (secțiunea I,

pag.2). Nici una din normele art.46-54 nu se referă la înlocuirea membrului

organului de conducere. Interpretarea promovată de BNM contravine art.53 din

Legea 232/2016 BNM coroborat cu art.66 din Legea nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997

privind societățile pe acțiuni, care se referă la desemnarea și revocarea membrilor

organului de conducere in corpore, și nu individual (face trimitere la art.53 din Legea

232/2016 și la art.66 din Legea nr.1134/1997).

Atrage atenția reclamantul că prevederile legale aplicabile, pe care se bazează

actul administrativ contestat, nu prescriu încetarea împuternicirilor membrilor

organului de conducere al băncii care este înlocuit cu administratorul temporar.

A subliniat că, înlocuirea unuia sau mai multor membri ai organului de

conducere a băncii este prevăzută la lit.d) alin.(2) art.42 din Legea nr.232 din

03.10.2016, în cazul persoanelor care se dovedesc necorespunzătoare pentru

exercitarea atribuțiilor lor. De asemenea, înlocuirea organului conducere al băncii,

2

în ansamblul său, sau a unor membri ai acestuia, în termenul și condițiile prevăzute

de BNM, este prevăzută la art.45 din aceeași Lege. Pentru situațiile reglementate

prin aceste norme BNM nu efectuează, ci solicită înlocuirea organului de conducere

al băncii sau a unor membri ai organului de conducere al băncii, iar desemnarea

noilor membri este efectuată în conformitate cu prevederile Legii nr. 1134-XIII din

2 aprilie 1997 privind societățile pe acțiuni, urmată de aprobarea BNM. Astfel, în

cazurile date are loc încetarea împuternicirilor membrilor organului de conducere al

băncii cu respectarea drepturilor acționarilor de a-și exprima votul cu privire la

constituirea organelor de conducere ale băncii și încetarea împuternicirilor acestora.

Spre deosebire de prevederile art.42 și art.45 din Legea nr.232 din 03.10.2016,

aplicarea măsurilor stipulate la art.art.46-53 din Legea nr.232 din 03.10.2016 se

efectuează direct de către BNM în calitate de autoritate competentă, prin derogare

de la dispozițiile privind desemnarea și revocarea membrilor organelor de

conducere, cuprinse în Legea nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societățile pe

acțiuni. În aceste condiții, în calitatea sa de autoritate competentă, BNM este în drept

să emită acte care trebuie să dispună strict în limitele normelor aplicate, în cazul dat,

se referă la art.46-53 din Legea nr.232 din 03.10.2016, care nu prevăd dreptul BNM

de a dispune înlocuirea selectivă a unor membri ai organelor de conducere ale băncii

și încetarea împuternicirilor acestora.

În concluzie, reclamantul a constatat că punctul 1 din Hotărârea Comitetului

executiv al BNM nr.11 din 11 ianuarie 2019 în partea ce ține de înlocuirea selectivă

a unor membri ai Consiliului B.C. „Energbank” S.A., inclusiv a reclamantului

Tonciuc Vladimir, cu administratorii temporari desemnați de BNM nu are suport

legal, contravine prevederilor exprese ale art.46 alin.(2) Legea nr.232 din

03.10.2016. În această parte actul contestat este neîntemeiat și subiectiv, lasă loc

pentru interpretări și suspiciuni privind motivele înlocuirii reclamantului Tonciuc

Vladimir care se bucură de reputație în societate și încrederea acționarilor băncii.

A afirmat reclamantul că din formularea actului contestat implicit apar

presupuneri că anume reclamantul ar fi săvârșit anumite fapte care pot fi și au fost

sancționate de BNM prin încetarea calității de membru al Consiliului, în comparație

cu alți membri care nu au fost înlocuiți. Aceste concluzii rezultă chiar din

argumentele Hotărârii Comitetului executiv al BNM nr.86 din 25 martie 2019

(secțiunea 1, pag. 3) - BNM se referă la limbajul juridic utilizat la lit.b) alin.(2)

art.316 din Legea nr.232 din 03.10.2016 privind măsurile care pot fi aplicate în cazul

săvârșirii faptelor prevăzute la art.315 – „b) interzicerea temporară a exercitării unor

funcții într-o bancă de către orice membru al organului de conducere al băncii în

cauză.” Or, aceste măsuri semnifică sancționarea membrului pentru careva fapte

comise/constatate, dar actul contestat nu a fost emis în privința reclamantului

Tonciuc Vladimir potrivit alin.(2) art.319 din Legea nr.232 din 03.10.2016 - nu

cuprinde elementele de identificare a reclamantului ca persoană vinovată, nu descrie

fapte și circumstanțe legate de careva fapte imputabile reclamantului, nu indică

scopul sancționator în raport cu reclamantul.

Hotărârea Comitetului executiv al BNM nr.14 din 11 ianuarie 2019, punctul 1,

este ilegală în partea ce ține de încetarea împuternicirilor unor membri ai Consiliului

și ai Comitetului de conducere a B.C. „Energbank” S.A., deoarece nu există o

prevedere legală care ar permite BNM să dispună astfel. Caracterul abuziv al

punctului 1 din Hotărârea Comitetului executiv al BNM nr.14 din 11 ianuarie 2019

3

în această parte rezultă și din punctul 3 al actului contestat, care prevede desemnarea

administratorilor temporari pentru o perioadă de 12 luni, ceea ce corespunde

dispozițiilor art.52 din Legea nr.232 din 03.10.2016, iar înlocuirea temporară nu

implică încetarea calității de membru.

A solicitat anularea punctului 1 din Hotărîrea Comitetului executiv al Băncii

Naționale a Moldovei nr.14 din 11 ianuarie 2019 „Cu privire la desemnarea

administratorilor temporari ai B.C. „Energbank” SA, în partea ce se referă la

înlocuirea și încetarea împuternicirilor reclamantului în calitate de membru al

Consiliului B.C. „Energbank” SA, anularea Hotărîrii Comitetului executiv al Băncii

Naționale a Moldovei nr.86 din 25 martie 2019 privind respingerea cererii prealabile

a reclamantului și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 22 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de către Tonciuc Vladimir, ca fiind

neîntemeiată.

Prin decizia din 21 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Tonciuc Vladimir și s-a menținut hotărârea din 22 octombrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că prima instanță corect a

elucidat și constatat circumstanțele pricinii, a verificat și apreciat obiectiv probele

prezente la materialele cauzei, stabilind corect circumstanțele de fapt și aplicând

corect legislația pertinentă ce guvernează raportul litigios.

A specificat că hotărîrea contestată, a fost adoptată în conformitate cu

prevederile Legii nr.232 din 03.10.2016 privind redresarea și rezoluția băncilor și

competența BNM de reglementare și supraveghere a activității băncilor, a calității

acționariatului lor și de aplicare a măsurilor specifice față de bănci, inclusiv în cadrul

regimului juridic denumit „Intervenția timpurie”.

Astfel, dreptul, cazurile și măsurile specifice de intervenție a BNM în

administrarea unei bănci sînt prevăzute și reglementate de Legea nr.232/2016, titlul

III „Intervenție timpurie” (art.42-54). Instituția de „intervenție timpurie” și măsurile

aplicate de BNM în cadrul acesteia au ca scop rezolvarea la etapa timpurie sau

prevenirea agravării deficiențelor identificate în activitatea unei bănci. Porivit legii,

în intervenția timpurie, BNM are dreptul să desemneze într-o bancă unul sau mai

mulți administratori temporari și să-i învestească cu atribuții și competențe de

administrare a băncii.

În context, conform prevederilor Legii nr.232/2016: - în cazul în care capitalul

băncii este deținut în proporție de cel puțin 50% de persoane care nu dispun de

permisiunea BNM, dacă aceasta este obligatorie conform legii, BNM poate desemna

unul sau mai mulți administratori temporari ai băncii (art.46 alin. (1)); - BNM poate

desemna orice administrator temporar, proporțional circumstanțelor date, fie pentru

a înlocui temporar organul de conducere al băncii, fie pentru a conlucra temporar cu

organul de conducere al băncii (art. 46 alin. (2)); - BNM atribuie administratorului

temporar, la momentul desemnării acestuia, competențele care îi revin, în funcție de

circumstanțele date. Competențele pot include unele dintre sau toate competențele

organului de conducere al băncii în conformitate cu actele constitutive ale băncii și

cu legislația națională aplicabilă, inclusiv competența de a exercita unele dintre sau

toate funcțiile administrative ale organului de conducere al băncii (art. 47 alin. (1));

- perioada de desemnare a unui administrator temporar nu trebuie să depășească un

4

an. BNM poate prelungi, în mod excepțional, perioada de desemnare a unui

administrator temporar, ori de cîte ori este necesar, în cazul în care condițiile privind

desemnarea administratorului temporar continuă să fie îndeplinite (art. 52); - în

exercitarea competențelor sale decurgînd din această lege în relație cu o bancă, BNM

are în vedere natura activității desfășurate, structura acționariatului, profilul de risc,

dimensiunea, statutul juridic și gradul de interconectare al acesteia cu sistemul

financiar în general, extinderea și complexitatea activității acesteia (art.1 alin. (2)).

Completul judiciar nu a reținut argumentele apelantului, precum că Hotărîrea

Comitetului executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr.14 din 11 ianuarie 2019 a

fost emisă prin aplicarea și/sau interpretarea eronată și extensivă a prevederilor

legale aplicabile, în sensul că BNM nu era în drept să înlocuiască selectiv unii

membri ai organului de conducere a băncii, ci doar să înlocuiască organul de

conducere în corpore. Or, prin prisma legislației, BNM, în calitate de autoritate

competentă, poate desemna orice administrator temporar, proporțional

circumstanțelor date: 1) fie pentru a înlocui temporar organul de conducere al băncii,

2) fie pentru a conlucra temporar cu organul de conducere al băncii și specifică acest

lucru în decizia sa la momentul desemnării.

Decizia BNM de a înlocui, cu administratorii temporari, unii membri ai

Consiliului și Comitetului de conducere al B.C. „Energbank” S.A., dar nu întreaga

componență a acestor organe, a fost luată proporțional circumstanțelor cazului.

Astfel de soluție - de a înlocui pe unii membri ai organelor de conducere și a menține

în funcție pe alții (doi din șapte în Consiliul și doi din patru în Comitetul de

conducere) - ține cont de faptul că unii membri au fost aleși în funcție de către

acționarii ce acționează concertat și dețin peste 50% din capitalul băncii fără a

dispune de aprobarea BNM, unii membri sînt independenți în sensul legislației

aplicabile, precum și de necesitatea de a asigura continuitatea și regim normal al

activității băncii respective, inclusiv acordarea asistenței administratorilor

temporari. Aceste și alte circumstanțe luate în considerare de BNM, în principal,

sunt reflectate în partea de motivare a Hotărîrii nr. 14 din 11.01.2019.

Respectiv, din aceste considerente și din examinarea sistemică a legii, precum

și avînd în vedere că scopul Legii 232/2016, în general, și al regimului de intervenție

timpurie, în particular, constă în asigurarea unei conduceri sănătoase și prudente a

activității băncii în perioada de soluționare a deficiențelor identificate în structura de

proprietate a acesteia, rezultă dreptul BNM de a înlocui temporar și organul de

conducere, și membrii organelor de conducere. Or, scopul Legii 232/2016 constă în

prevenirea crizelor bancare și asigură rezoluția ordonată a băncilor în curs de a intra

în dificultate, minimizând totodată impactul acestora asupra economiei reale și a

finanțelor publice. Această lege transpune standardul internațional în domeniul

„Atributele-cheie pentru regimuri eficiente de rezoluție”, aprobat în noiembrie 2011

de Consiliul pentru Stabilitate Financiară, precum și Directiva 2014/59/UE privind

redresarea și rezoluția instituțiilor bancare.

Completul judiciar, a reținut și jurisprudența constantă a Curții Europene a

Drepturilor Omului, și a constatat că existența ingerinței în activitatea BC

„Energbank” SA este evidentă, or, organul de conducere a băncii a fost înlocuit

temporar, respectiva ingerință este prevăzută de lege – art.46 din Legea nr.232 din

03.10.2016 privind redresarea și rezoluția băncilor și urmărește, în mod evident, un

scop legitim – asigură rezoluția ordonată a băncii în curs de a intra în dificultate,

5

minimizând impactul acestora asupra economiei reale și a finanțelor publice și este

necesară într-o societate democratică, or, viabilitatea și credibilitatea băncilor sunt

factori de un interes public major și măsurile impuse nu sunt disproporționate, prin

raportare la scopul legitim urmărit.

În concluzie a statuat că Hotărîrea Comitetului executiv al Băncii Naționale a

Moldovei nr.14 din 11 ianuarie 2019 a fost adoptată de organul de conducere

competent al BNM, (Comitetul executiv), este motivată în fapt și în drept, cuprinzînd

circumstanțele de fapt ale cazului privind deficiențele constatate în activitatea băncii,

motivele care au determinat decizia respective a BNM și normele legale pe care se

întemeiază. Prin urmare și Hotărîrea Comitetului executiv al Băncii Naționale a

Moldovei nr.86 din 25 martie 2019 privind respingerea cererii prealabile a

reclamantului Tonciuc Vladimir este una legală și întemeiată.

La 31 martie 2020 prin intermediul poștei electronice avocatul Zinaida Guțu

care reprezenta interesele lui Tonciuc Vladimir a depus recurs împotriva deciziei din

21 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei contestate,

cu pronunțarea unei hotărâri noi privind admiterea integrală a acțiunii (f.d. 167-175).

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

indicând că prevederile art.46-53 din Legea nr. 232 din 03.10.2016 privind

redresarea și rezoluția băncilor nu prevăd dreptul BNM de a dispune prin act

administrativ înlocuirea directă, selectivă și nominală a unor membri ai organului de

conducere al băncii, în privința căreia sunt dispuse măsuri de „intervenție timpurie”

potrivit Legii nr. 232 din 03.10.2016. Însă, în cazul dedus judecății BNM a emis

actul administrativ contestat hotărârea Comitetului executiv al BNM nr. 14 din 11

ianuarie 2019, în temeiul art. 46-53 din Legea nr. 232 din 03.10.2016.

A specificat că instanța de apel conchide, absolut întemeiat, că BNM, în calitate

de autoritate competentă, poate desemna orice administrator temporar, proporțional

circumstanțelor date: 1) fie pentru a înlocui temporar organul de conducere al băncii,

2) fie pentru a conlucra temporar cu organul de conducere al băncii, însă, instanța de

apel a dedus că dispozițiile art. 46 alin. (2) și art. 47 alin. (1) din Legea nr.232/2016

reclamă ca, în exercitarea competențelor decurgând din această lege în relație cu o

bancă, inclusiv de desemnare a administratorului temporar, „BNM să acționeze

proporțional circumstanțelor cazului” astfel instanța deduce o concluzie eronată.

La fel, instanța de apel a interpretat extensiv/abuziv normele de drept aplicabile

or, prevederile alin. (2) art.46 din Legea privind redresarea și rezoluția băncilor nr.

232 din 03.10.2016 este clar si nu lasă loc de interpretări, iar dreptul BNM de a

desemna orice administrator temporar, proporțional circumstanțelor date, se referă

exclusiv la alegerea unei din cele două opțiuni: desemnarea administratorului

temporar pentru a înlocui temporar organul de conducere al băncii sau desemnarea

administratorului temporar pentru a a conlucra temporar cu organul de conducere al

băncii sau desemnarea administratorului temporar pentru a conlucra temporar cu

organul de conducere al băncii.

A afirmat că niciuna din normele art. 46-53 nu se referă la înlocuirea directă,

selectivă și nominală a membrului organului de conducere.

De asemenea, recurentul a menționat că normele legale aplicabile actului

administrativ contestat nu prevăd încetarea împuternicirilor membrilor organului de

conducere al băncii care este înlocuit cu administratorul temporar. BNM nu poate

dispune încetarea împuternicirilor unui membru al organului de conducere al băncii,

6

or, aceasta ține de competența exclusivă a adunării generale a acționarilor (art.66

alin. (11) din Legea nr. 1134-XIII din 2 aprilie 1997). Astfel, interpretarea

promovată de BNM, acceptată de prima instanță si de instanța de apel contravine

flagrant normelor de drept aplicabile.

A invocat că ingerința în activitatea profesională a recurentului Tonciuc

Vladimir nu a fost conformă rigorilor art. 8 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

A conchis că este contrar principiului supremației legii să justifici legalitatea

unui act administrativ cu argumente de genul „respectarea limitelor dreptului

discreționar al autorității publice” sau că BNM nu ar trebui să acționeze în strictă

conformitate cu legea, ci „proporțional circumstanțelor cazului”, în condițiile în care

legea dispune clar privitor la modul și limitele intervenției BNM în activitatea

corporativă a unei bănci. Or, obiect al litigiului în prezenta cauză nu este o chestiune

de oportunitate a hotărârii Comitetului executiv al BNM nr. 14 din 11 ianuarie 2019,

ci problema de legalitate a actului administrative contestat, iar la acest capitol

instanța de apel nu și-a îndeplinit misiunea de a-și motiva decizia prin aplicarea și

interpretarea adecvată a legii.

La 02 iunie 2020 prin intermediul poștei electronice, BNM a depus referință pe

marginea recursului declarat de către Tonciuc Vladmir, solicitând respinegerea

recursului declarat cu menținerea deciziei contestate.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost emisă la 21 februarie 2020, iar recurentul

a recepționat-o la 26 martie 2020, fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d. 164).

Astfel, recursul depus la 31 martie 2020 prin intermediul poștei electronice este în

termen.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

7

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea 4

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurent este inadmisibilă.

În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

8

d i s p u n e :

Recursul depus de Tonciuc Vladimir, reprezentat de avocatul Ion Păduraru, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

9