3ra-582/20 — cu privire la constatarea ca fiind ilegal răspunsul, repararera prejudiciului material și moral

3ra-582/20 — cu privire la constatarea ca fiind ilegal răspunsul, repararera prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-582/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – L. Ciubotaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru

ÎNCHEIERE

10 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Valentina Zaporojcenco,

reprezentată de avocatul Viorel Chetrușcă,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Valentina Zaporojcenco împotriva Băncii Naționale a Moldovei cu privire

la constatarea ca fiind ilegal răspunsul, repararea prejudiciului material și moral,

împotriva încheierii din data de 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău

prin care s-a respins cererea Valentinei Zaporojcenco, reprezentată de avocatul

Viorel Chetrușcă cu privire la reclamarea probelor și deciziei din data de 22 ianuarie

2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins apelul declarat de către

Valentina Zaporojcenco, s-a menținut hotărârea din data de 28 februarie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 27 noiembrie 2017 Valentina Zaporojcenco a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Băncii Naționale a Moldovei, prin care a solicitat constatarea ca

fiind ilegal lipsa răspunsului la somația din 09 octombrie 2017, repararea

prejudiciului material în mărime de 2 922 529 lei și 154 074 dolari SUA, repararea

prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei (f.d.2-5).

În motivarea cererii de chemare în judecată Valentina Zaporojcenco a invocat

că la 09 octombrie 2017 s-a adresat Băncii Naționale a Moldovei cu somație de plată,

în care a indicat că în circumstanțe publice cunoscute, BC „Banca Socială” SA a

ajuns insolvabilă și este în proces de lichidare, la care nu a primit nici un răspuns.

Aceasta a ajuns creditor al BC „Banca Socială” SA, fiind înregistrată cu contul de

depozit nr. xxxxx în valoare de 1 691 888,87 lei, cu contul de depozit nr. xxxxx în

valoare de 1 230 641,41 lei, cu contul de depozit nr. xxxxx în valoare de 44 563,99

dolari SUA (876 809,87 lei) și cu contul de depozit nr. xxxxx în valoare de 109 510

dolari SUA (2 154 642, 0 lei). Reclamanta a aflat că interdicțiile de valorificare a

mijloacelor financiare, deținute pe conturile de depozit deschise la BC „Banca

Socială” SA sunt impuse în baza Hotărârilor Consiliului de administrație al Băncii

Naționale a Moldovei nr.253 din 30 noiembrie 2014 și nr.17 din 10 septembrie 2015,

cu scop de asigurare a restituirii banilor „furați”, după ce vor fi stabiliți cei vinovați.

Având bani pe conturile de depozit deschise în BC „Banca Socială” SA este

împiedicată să valorifice aceste mijloace financiare, deși nu poartă nici o vină pentru

„furtul miliardului”, suferind prejudicii materiale și morale. Valentina Zaporojcenco

a afirmat că actele asiguratorii ale Băncii Naționale a Moldovei sunt arbitrare și

1

excesive, prin urmare, Banca Națională a Moldovei a avut și are competențe,

mecanisme legale de supraveghere a activității bancare, dar și de preîntâmpinare a

fraudelor, asemeni celor abordate. Din actele/acțiunile Băncii Naționale a Moldovei

rezultă că a știut despre planificarea ilegalităților respective, în special la BC „Banca

Socială” SA, dar nu a fost efectivă în a nu admite „furtul miliardului”, ceea ce s-a

întâmplat chiar sub administrarea specială. Neglijența și inacțiunile Băncii Naționale

a Moldovei în raport cu circumstanțele în care a ajuns creditor al BC „Banca Socială”

SA în proces de lichidare, denotă responsabilitatea absolută și solidară a Băncii cu

cei, care nemijlocit sunt culpabili de „furtul miliardului”, iar pentru restituirea căruia

abuziv și excesiv s-a aplicat sechestrul pe banii săi. Reclamanta pretinde de la Banca

Națională a Moldovei achitarea valorilor enunțate mai sus, preluând calitatea de

creditor a sa față de BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare, achitarea unei

despăgubiri morale, egală cu valoarea prejudiciului material.

Prin încheierile din data de 20 iunie 2020 și din data de 29 noiembrie 2018 ale

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-au respins cererile Valentinei Zaporojcenco,

reprezentată de avocatul Viorel Chetrușcă cu privire la reclamarea probelor. ( f.d.

108-109,129-130, vol.I)

Judecătoria Chișinău, sediul Centru prin hotărârea din data de 28 februarie 2019

a respins ca neîntemeiată cererea depusă de către Valentina Zaporojcenco împotriva

Băncii Naționale a Moldovei cu privire la constatarea ca fiind ilegal lipsa

răspunsului, repararea prejudiciului material și moral. (f.d.148,153-162, vol.I)

Prin încheierea din data de 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a

respins cererea Valentinei Zaporojcenco, reprezentată de avocatul Viorel Chetrușcă

cu privire la reclamarea probelor. (f.d. 210-213, vol.I)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 22 ianuarie 2020 a respins

apelul declarat de către Valentina Zaporojcenco, a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 28 februarie 2019. (f.d. 9,10-25, vol.II)

Instanțele de judecată au constatat că Banca Națională a Moldovei prin

răspunsul nr.23-01011/50/3883 din 10 noiembrie 2017 la somația de plată a

Valentinei Zaporojcenco din 09 octombrie 2017 a comunicat că în vederea asigurării

stabilității sistemului financiar, în perioada noiembrie 2014 - octombrie 2015 a

acordat credite de urgență (linii de credit) la trei bănci, inclusiv BC „Banca Socială”

SA, în proces de lichidare pentru restituirea mijloacelor (plata creanțelor) unor

categorii de creditori. Creditele date au fost garantate cu garanții de stat emise în

baza Hotărârilor Guvernului nr.938 din 13 noiembrie 2014 și nr.124 din 30 martie

2015, iar potrivit acestor hotărâri, garanțiile de stat nu acoperă mijloacele

persoanelor identificate ca și afiliate băncii. Valentina Zaporojcenco a fost

identificată ca persoană afiliată băncii, având în vedere calitatea sa de membru al

comitetului de credite al BC „Banca Socială” SA. Ca efect, moratoriul instituit prin

Hotărârea Băncii Naționale a Moldovei nr. 253 din 30 noiembrie 2014 se aplică și

asupra creanțelor ce îi aparține aferent depozitelor bancare în BC „Banca Socială”

SA. În temeiul art. 37, art. 374, alin.(l), (2) și (3), art. 377, alin. (1) și (5) din Legea

instituțiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995 (în redacția în vigoare până la

04 octombrie 2016), instanțele de judecată au menționat că în scopul conservării

valorii activelor, pentru a elimina deficiențele în administrarea băncii și a

patrimoniului ei, pentru stabilirea posibilităților de restabilire a solidității financiare

a băncii, necesitatea protejării intereselor deponenților și neadmiterii riscului excesiv

în sistemul bancar, Banca Națională a Moldovei prin Hotărârea nr.253 din 30

2

noiembrie 2014 a instituit administrarea specială asupra BC „Banca Socială” SA pe

un termen de 9 luni, începând cu 30 noiembrie 2014 ora 17:00. Potrivit ultimei

modificări a pct. 6 al hotărârii începând cu 30 noiembrie 2014 s-a instituit moratoriu

pe toată perioada administrării speciale a BC „Banca Socială” SA asupra tuturor

creanțelor creditorilor față de BC „Banca Socială” SA ale persoanelor fizice și

juridice, care au fost identificate ca și afiliate băncii și/sau neconforme cu legislația

cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului.

Instanțele de judecată au menționat că la situația din 30 septembrie 2014

Valentina Zaporojenco avea calitatea de membru al Comitetului de credite al BC

„Banca Socială” SA, prin urmare a fost identificată ca persoană afiliată în raport cu

BC „Banca Socială” SA, iar ca efect, moratoriul instituit prin Hotărârea Băncii

Naționale a Moldovei nr.253 din 30 noiembrie 2014 și menținut asupra creanțelor

persoanelor afiliate menționate în Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii

Naționale a Moldovei nr. 17 din 10 septembrie 2015 se aplică și asupra creanțelor

Valentinei Zaporojenco aferente depozitelor bancare constituite la BC „Banca

Socială” SA.

Mai mult, instanțele de judecată au indicat că în temeiul normei de drept ce

reglementează raportul juridic litigios creanțele validate ale creditorilor unei bănci

se onorează de către banca în proces de lichidare, la caz, de BC „Banca Socială” SA,

dar nu de către Banca Națională a Moldovei. Potrivit materialelor cauzei BC „Banca

Socială” SA în proces de lichidare a validat și a înscris în lista creanțelor față de

bancă creanțele Valentinei Zaporojenco în sumă de 5 953 982,25 lei. Prin urmare,

sunt neîntemeiate argumentele acesteia precum că fără vreo dorință exprimată a

ajuns creditor al BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare, ori obținerea calității

de creditor al unei bănci în proces de lichidare nu este condiționată de existența sau

lipsa consimțământului expres al creditorilor. Astfel, la caz, Valentina Zaporojenco

nu are dreptul de a pretinde de la Banca Națională a Moldovei plata sub formă de

prejudicii a creanțelor deținute față de bancă, deoarece respectarea ordinii de onorare

a creanțelor creditorilor unei bănci în proces de lichidare este obligatorie, Banca

Națională a Moldovei, lichidatorul băncii sau altă persoană nefiind în drept să

schimbe sau să modifice în alt mod mecanismul prevăzut de lege de onorare a

creanțelor. Respectiv, plata creanțelor Valentinei Zaporojenco va fi efectuată de

către BC „Banca Socială” SA în conformitate cu ordinea priorităților claselor de

creanțe stabilite.

Instanțele de judecată au concluzionat că Banca Națională a Moldovei nu poate

prelua calitatea de debitor al Valentinei Zaporojenco, deoarece acest fapt este contrar

statutului Băncii Naționale a Moldovei și a ordinii legale de onorare a creanțelor față

de o bancă în proces de lichidare. Banca Națională a Moldovei nu poate să acorde

nici un fel de asistență financiară, fie în forma unui împrumut direct sau indirect, fie

prin cumpărarea unui împrumut, participarea în cadrul unui împrumut sau utilizarea

oricărui instrument din care rezultă oricare obligațiuni, preluarea unei datorii sau alte

acțiuni analoage or, moratoriul asupra creanțelor (depozitelor) Valentinei

Zaporojenco ca persoană afiliată BC „Banca Socială” SA a fost aplicat în

corespundere cu prevederile legii și hotărârilor Băncii Naționale a Moldovei.

În urma celor constatate instanțele de judecată au conchis că cererea de chemare

în judecată înaintată de către Valentina Zaporojenco este neîntemeiată și a fost

respinsă.

3

Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 18 martie 2020 a depus recurs

Valentina Zaporojenco, reprezentată de avocatul Viorel Chetrușcă, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și deciziei instanței de apel cu

remiterea cauzei la rejudecare. (f.d. 29-31,38-42, vol.II)

În motivarea recursului Valentina Zaporojenco, reprezentată de avocatul Viorel

Chetrușcă, a menționat că instanța de apel ca urmare a aprecierii eronate a probelor,

a concluzionat pripit asupra menținerii soluției primei instanțe. Decizia instanței de

apel a fost adoptată arbitrar, fără o apreciere a argumentelor și probelor invocate în

coroborare cu cumulul de probe prezent la actele cauzei, iar faptul dat indică

incontestabil la încălcarea de către instanța de apel a normelor de drept procedural,

precum și la examinarea superficială și evazivă atât a apelului, cât și a cauzei deduse

judecării, fără a fi verificată, în condițiile legii, legalitatea hotărârii contestate.

Recurenta a indicat că pentru o judecată echitabilă este de constatat dacă Banca

Națională a Moldovei a avut posibilitatea de a vedea desfășurarea fraudelor

respective de la BC „Banca Socială” SA la 25-26 noiembrie 2014, iar în caz

afirmativ, este de aflat, de ce Banca Națională a Moldovei a mai așteptat până la 30

noiembrie 2014 și nu a prevenit/stopat aceste fraude, printr-o hotărâre similară celei

din 30 noiembrie 2014, pentru a se evita necesitatea asigurării restituirii banilor

furați, prin reținerea/blocarea/sechestrarea banilor recurentei și lipsirea ei de

economiile făcute o viață.

De asemenea, recurenta Valentina Zaporojenco, reprezentată de avocatul

Viorel Chetrușcă a solicitat aprecierea recursului ca fiind depus și împotriva

încheierilor adoptate de prima instanță și instanța de apel, fiind rejudecate

demersurile de reclamare a probelor, prin obligarea Băncii Naționale a Moldovei de

a prezenta hotărârea integrală a Consiliului Băncii Naționale a Moldovei nr. 253, din

30 noiembrie 2014, cu toate modificările și completările ulterioare.

Recurenta a indicat că încheierea contestată nu este legală, nu are o motivare

legală, având evident și intenționat ilegal menirea de a lipsi dosarul de probe, care

sunt cert oportune și necesare pentru asigurarea unui proces echitabil.

La 09 iunie 2020, prin intermediul poștei electronice Banca Națională a

Moldovei a depus referință, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind

inadmisibil și neîntemeiat cu menținerea deciziei contestate, indicând că instanța de

apel a elucidat pe deplin toate circumstanțele cauzei și corect a concluzionat că

moratoriul asupra creanțelor (depozitelor) recurentei în calitate de persoană afiliată

BC „Banca Socială” SA (fost membru al comitetului de credit) a fost aplicat în

corespundere cu prevederile legii și hotărârilor Băncii Naționale a Moldovei.

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost

adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257 alin.

(1) al Codului administrativ, prezentul cod a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

Conform art. 245, alin. (1) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Luând în considerare că decizia Curții de Apel Chișinău, adoptată la 22 ianuarie

2020, a fost notificată avocatului Viorel Chetrușcă, care acționează în interesele

Valentinei Zaporojenco, la data de 19 februarie 2020, recursul fiind depus prin

4

intermediul poștei electronice la 18 martie 2020, în termen, completul ajunge la

concluzia că recurenta s-a conformat prevederilor legale prevăzute la art. 245 din

Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători. În această ordine

de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală examinare în fond

și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

5

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către Valentina Zaporojenco,

reprezentată de avocatul Viorel Chetrușcă este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Valentina Zaporojenco, reprezentată de avocatul

Viorel Chetrușcă, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

6