3ra-497/20 — anularea deciziei, obligarea examinarii plingerilor

3ra-497/20 — anularea deciziei, obligarea examinarii plingerilor (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-497/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (G. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

Î N C H E I E R E

03 iunie 2020 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Carmez Processing”, Societatea pe Acțiuni „Carmez” și Societatea cu

Răspundere Limitată „Linella”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Societatea cu Răspundere Limitată „Carmez Processing”, Societatea pe Acțiuni

„Carmez” și Societatea cu Răspundere Limitată „Linella” împotriva Consiliului

pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, persoană terță

Societatea pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău” cu privire la anularea deciziei,

obligarea examinării plângerilor cu adoptarea deciziei legale,

împotriva deciziei din 30 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 10 iunie 2019, SRL „Carmez Processing”, SA „Carmez” și SRL „Linella”,

fiind reprezentați de Burca Iurie, s-au adresat cu o cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității, persoana terță SA „Apă Canal Chișinău”, privind anularea deciziei din 20

mai 2019 pe cauza nr. 77/19, obligarea examinării plângerilor cu adoptarea deciziei

legale.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că prin decizia din 20 mai 2019 pe

cauza nr. 77/19, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității a declarat inadmisibile plângerile reclamanților împotriva acțiunilor

Societății pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău” privind aplicarea discriminatorie a

tarifelor suplimentare la deversarea în sistemul public de canalizare a apelor uzate

cu depășirea normelor concentrațiilor maxim admisibile (CMA).

Consideră reclamanții respectiva decizie drept ilegală, arbitrară, emisă cu

încălcarea gravă a prevederilor Legii nr 121 din 25.05.2012 cu privire la asigurarea

egalității, fiind pasibilă de a fi anulată, cu obligarea pârâtei de a examina plângerile

reclamantelor sub toate aspectele și emiterea unei decizii în conformitate cu norma

legală.

1

Au afirmat că, la 08 aprilie 2019 SRL „Farm Meat Processing” și SA

„Carmez” au înregistrat în cancelaria Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității cererea prealabilă nr. 31, prin care au semnalat

elemente ale încălcării prevederilor Legii nr. 121 din 25.05.2012 cu privire la

asigurarea egalității, admise de către SA „Apă Canal Chișinău” în relația cu

subsemnatele. Cerere similară, cu nr. 13, la 08.04.2019 a înregistrat în cancelaria

pârâtei și SRL „Linella”.

Au susținut că, în cererile prealabile au atenționat asupra faptului că Societatea

pe Acțiuni „Apă Canal Chișinău” a admis în activitatea sa, încălcarea flagrantă a

Legii nr. 121 din 25.05.2012 cu privire la asigurarea egalității, prin admiterea

discriminării economice a reclamantelor, constând în aplicarea plăților suplimentare

la deversarea apelor uzate cu depășirea concentrațiilor maxim admisibile, doar față

de o parte nesemnificativă de agenții economici aflați la deservire.

Menționează reclamanții că, la 13.05.2019, cu nr. de ieșire 03/853 și 03/854

(cauza 77/19), pârâta a informat toate petiționarele despre prelungirea termenului de

examinare a plângerii până la 90 de zile. La admiterea de către SA „Apă Canal

Chișinău” a unei încălcări repetate, similare celei semnalate la 08.04.2019, toate

petiționarele au înregistrat în cancelaria pârâtei petiții repetate (SRL „Linella” - cu

nr. 161 din 13.05.2019, SA „Carmez” și SRL „Farm Meat Processing” - nr. 39 din

13.05.2019).

Au indicat reclamanții că, la 30 mai 2019, prin decizia Departamentului

înregistrare și licențiere al unităților de drept al IP „Agenția Servicii Publice” pe

dosarul nr. 1009699996996, denumirea SRL „Farm Meat Processing” a fost

modificată în SRL „Carmez Processing”.

Afirmă că, la 05 iunie 2019 reclamanții au recepționat răspunsurile pârâtei nr. I

03/939 și 03/940 din 31.05.2019, prin care au fost informați despre pretinsele

rezultate ale investigației pe marginea plângerilor înaintate, anexând Decizia

Consiliului emisă la 20.05.2019 pe cauza nr. 77/19, prin care plângerile au fost

declarate inadmisibile.

Menționează reclamanții că, în viziunea lor este neîntemeiată concluzia

Consiliului de inadmisibilitate a plângerii care se referă la SRL „Linella”, în ipoteza

că aceasta nu este semnatară a petiției colective din 23.08.2017, însă decizia

contestată se referă inclusiv la SRL „Linella”, ca și cum ar fi o plângere repetată.

Or, doar acest aspect plasează decizia pârâtei în afara câmpului legal, deoarece

plângerea separată a SRL „Linella” a fost pusă pe aceeași poziție cu plângerile

reclamantelor SRL „Carmez Processing” („Farm Meat Processing”) și SA

„Carmez”.

Au afirmat că contrar legii, este motivarea deciziei de inadmisibilitate, cu

presupuneri și supoziții, în lipsa unei constatări clare și certe, a temeiniciei sau

netemeiniciei faptelor expuse în plângeri. Or, sintagmele din p. 3.1. al Deciziei

(propozițiile 2 și 3) „Din circumstanțele relatate Consiliul a prezumat că se

conturează o posibilă practică abuzivă din partea SA „Apă Canal Chișinău”, care are

o poziție dominantă. Consiliul a statuat că nu este competent să se pronunțe pe

marginea acestor aspecte, care în viziunea reclamanților sunt niște declarații

formale, care nicidecum nu pot sta la baza emiterii deciziei de inadmisibilitate.

Menționează reclamanții că, legislația nu permite nici unei autorități adoptarea

unor decizii bazate pe presupuneri, supoziții și prezumări neverificate,

nedocumentate și neconfirmate cu material probatoriu.

2

Au susținut că legislația nu restricționează dreptul persoanelor discriminate de

a sesiza Consiliul, la înregistrarea unor noi cazuri de discriminare, cu solicitarea de a

examina cazul prin prisma Legii nr. 121 din 25.05.2012 cu privire 1a asigurarea

egalității.

Au indicat reclamanții că, invocarea voalată în decizie a unor reglementari din

Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012, fără efectuarea nici unei acțiuni de

examinare propriu- zisă, prin prisma competențelor atribuite prin lege, a plângerilor

referitoare la cazuri concrete, repetate și noi de discriminare economică, constituie o

încălcare flagrantă a obligațiilor stabilite prin lege de către pârâtă.

Mai mult ca atât, reclamanții consideră că, decizia pârâtei de a declara

inadmisibile petițiile reclamantelor contravine legii și din motiv că, în anul 2017 SA

„Apă Canal Chișinău” admitea discriminarea economică a reclamantelor prin

încălcarea articolului 22 alin.18 din Legea nr. 303/2013 cu privire la serviciul public

cu alimentare cu apă și de canalizare, fapt expres menționat în plângerea a două

reclamante, din 23.07.2017. Iar, în plângerile din anul 2019, declarate

„inadmisibile” de către pârât, reclamantele deja invocă încălcarea aceleași legi, însă

deja în redacție nouă, în vigoare începând cu 08.03.2019, fapt omis în mod

intenționat de către pârâtă, ceea ce semnifică examinarea superficială, dar și contrară

legii, a plângerilor depuse de către reclamante.

Indică reclamanții și faptul că, decizia contestată este una contrară legii, ce se

confirmă și prin Legea 121 din 25.05.2012 cu privire la asigurarea egalității care

prevede, la alineatul (1) al articolul 15 că plângerea se examinează în termen de 30

de zile de la data depunerii cu posibilitatea prelungirii termenului, care însă nu va

depăși 90 de zile.

După cum s-a relatat, reclamantele au înregistrat primele plângeri, în cancelaria

pârâtei, la 08 aprilie 2019.

Menționează reclamanții că termenul legal, de examinare a plângerii, a expirat

la 08 mai 2019 dată la care decizia pârâtei urma a fi adusă la cunoștința

reclamantelor.

Afirmă că, contrar legii, abia la 13 mai 2019, pârâta expediază la adresa

reclamantelor notificările cu numere de ieșire 03/853 și 03/854, în care le-a informat

despre prelungirea termenului de examinare a plângerii până la 90 de zile, or în

sensul legii, petiția nu a fost examinată de către pârâtă, ci a fost declarată

inadmisibilă, cu încălcarea repetată a termenului legal de 30 de zile.

Susține că legea oferă posibilitatea prelungirii termenului legal de 30 de zile,

doar în cazul examinării petiției, și nicidecum în cazul declarării acesteia ca fiind

inadmisibilă, iar examinarea petiției, de facto, nu a avut loc.

Mai mult ca atât indică reclamanții că, același articol 15 din Legea nr. 121 din

25.05.2012 prevede expres la alineatul (5) că, decizia se aduce la cunoștința

persoanei care a comis fapta discriminatorie și a persoanei care a depus plângerea în

termen de 5 zile.

Menționează că, fiind datată cu 20 mai 2019, decizia contestată a fost expediată

petiționarelor doar la 31 mai 2019, cu numerele de ieșire 03/939 și 03/940, ambele

din 31 mai 2019, fiind recepționată, cu aviz poștal la 05 iunie 2019.

Astfel, reclamanții indică că, având la bază Legea nr.121 din 25.05.2012, dar și

Regulamentul de activitate al Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității, aprobat prin Legea nr. 298 din 21.12.2012 „Cu

privire la activitatea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

3

asigurarea egalității”, pârâta urma să inițieze investigarea cazurilor noi sesizate, de

admitere a discriminării economice a reclamantelor de către SA „Apă Canal

Chișinău” și să oblige SA „Apă Canal Chișinău” să-și expună poziția, în temeiul art.

15 alin. (1) din Legea nr. 121 din 25.05.2012, care prevede că sarcina de a proba că

fapta în cauză nu constituie o discriminare revine persoanelor despre care se

presupune că au comis fapta discriminatorie; art. 19 alin.(2) din Legea nr. 121 din

25.05.2012, care prevede că „Sarcina de a proba că faptele nu constituie

discriminare revine pârâtului, cu excepția faptelor ce atrag răspundere penală ”. Or,

pârâta, bazându-se pe presupuneri și supoziții referitoare la o pretinsă lipsă de

competență în examinarea cazurilor semnalate, cu încălcarea atât a obligațiilor ce-i

revin în baza Legii nr. 121 din 25.05.2012, dar și în baza Regulamentului de

activitate al Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității, aprobat prin Legea nr. 298 din 21.12.2012 „Cu privire la activitatea

Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității”, a

emis o decizie nemotivată, nebazată pe norma legală, dar și contrară Constituției

Republicii Moldova și actelor internaționale la care Republica Moldova este parte,

referitoare la neadmiterea discriminării și asigurarea egalității.

Solicită reclamanții SRL „Carmez Processing”, SA „Carmez” și SRL „Linella”

anularea Deciziei Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării din

20.05.2019 pe cauza nr. 77/19, cu obligarea Consiliului să examineze plângerile

reclamantelor și să adopte decizia legală în privința SA „Apă Canal Chișinău”.

Prin hotărîrea din 31 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

cererea de chemare în judecată a fost admisă integral, fiind anulată decizia

Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității din

20.05.2019 pe cauza nr. 77/19.

S-a obligat Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității să examineze cererile SRL „Carmez Processing” și SA „Carmez” nr. 31

din 08.04.2019, nr. 39 din 13.05.2019, nr. 46 din 06.06.2019 și SRL „Linella” nr. 13

din 08.04.2019, nr. 16 din 13.05.2019 și nr. 27 din 06.06.2019 cu emiterea deciziei

conform competenței.

Prin decizia din 30 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat integral

hotărârea din 31 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a

pronunțat o nouă decizie, prin care cererea de chemare în judecată înaintată de către

SRL „Carmez Processing”, SA „Carmez” și SRL „Linella” împotriva Consiliului

pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, terț SA „Apă

Canal Chișinău” privind anularea deciziei din 20.05.2019 pe cauza nr.77/19 cu

obligarea examinării plângerilor și adoptarea deciziei, s-a respins ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, Colegiul civil a constatat că instanța de fond a ajuns la o

concluzie eronată în privința admiterii acțiunii reclamantului, de altfel, concluziile

primei instanțe, expuse în hotărâre, sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii,

iar normele de drept material au fost aplicate eronat.

Instanța de apel a reținut că, admițând acțiunea, instanța de fond și-a întemeiat

concluzia pe faptul că, temeiul de inadmisibilitate declarat de Consiliul pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității în privința plângerilor

adresate de reclamanți, și anume că, faptele date deja au fost supuse examinării nu

se regăsesc la temeiurile prevăzute de pct.42 al Regulamentului sus precitat, motiv

din care a anulat hotărârea contestată din 20 mai 2019 pe cauza nr.77/19 și a dispus

obligarea examinării cererii cu adoptarea deciziei legale.

4

Instanța de apel a considerat că concluzia sus enunțată este contrară

materialelor, rezultată din interpretarea eronată a legii și anume. Conform art. 14 din

Legea cu privire la asigurarea egalității, plângerea se va respinge dacă este repetată,

nu conține informații și dovezi noi. Totodată, potrivit pct. 42 din Regulamentul cu

privire la activitatea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității aprobat prin Legea nr.298/2012 sunt reglementate temeiurile în

baza cărora, Consiliul declară plângerile inadmisibile, și anume cele care: a) cad sub

incidența art. 14 din Legea cu privire la asigurarea egalității; b) au fost depuse cu

încălcarea termenului de prescripție; c) nu țin de competența Consiliului; d) au un

obiect nefondat, prin raportare la domeniul de aplicare al Legii cu privire la

asigurarea egalității.

Colegiul Civil a constatat că, în procesul de verificare a admisibilității

plângerilor intimaților, care au fost conexate (în conformitate cu art. 80 alin. (1) Cod

administrativ) într-o singură cauză nr. 77/19, Consiliul pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurarea egalității, corect a ajuns la concluzia că

acestea urmează a fi declarate inadmisibile în baza prevederilor pct. 42 lit. a) și lit.

c) din Regulamentul cu privire la activitatea Consiliului pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurarea egalității aprobat prin Legea nr. 298/2012, dat

fiind că norma indicată la pct.42 din Regulament este una de blanchetă ce face

trimitere la dispozițiile legii art.14. Respectiv, în cazul din speță, corect Consiliul a

aplicat instituția inadmisibilității plângerilor, dat fiind că, lipsa competenței, cât și

situațiile prevăzute la pct.42 din Regulament, în fine conduc la declararea

inadmisibilității plângerilor.

La caz, Colegiul a reiterat că, prin decizia din 25 octombrie 2017, Consiliul a

notat atunci că, potrivit art. 11 alin. (2) lit. a) din Legea concurenței nr. 183/2012,

una din practicile abuzive este impunerea, în mod direct sau indirect, a unor prețuri

inechitabile de vânzare ori de cumpărare sau a altor condiții inechitabile de

tranzacționare, respectiv, informând petiționarii că aceasta este de competența altei

instituții. Mai mult, Consiliul le-a explicat intimaților și faptul că, pentru instituirea

unui prezumții de discriminare este necesar întrunirea cumulativă a mai multor

elemente, printre care criteriul protejat și comparabilitatea situațiilor și nu doar

existența tratamentului diferențiat. Colegiul a mai constatat și faptul că, Consiliul,

de asemenea, a explicat intimaților, că atunci când există un interes economic cauzat

de o abordare din partea unor autorități, fără să existe circumstanțele detaliate supra,

examinarea acestor fapte nu ține de competența Consiliului, ci de a altor instituții cu

competențe directe în curmarea lezării unor astfel de interese. Astfel, Colegiul a

reținut că, circumstanțele invocate de intimați sunt similare cu cele examinate

anterior și nu conțin careva informații și dovezi noi, care s-ar încadra în limitele

competențelor funcționale ale Consiliului.

Prin urmare, Colegiul Civil a reținut că, argumentul Consiliului, potrivit căruia

au fost declarate plângerile inadmisibile, în baza prevederilor art. lit. c) 14 din Legea

cu privire la asigurarea egalității nr. 121/2012, în coroborarea cu pct. 42 lit. a) din

Regulamentul cu privire la activitatea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității aprobat prin Legea nr. 298/2012, este întemeiat

și pasibil de reținut.

Colegiul a mai atestat și faptul că, plângerile au fost declarate inadmisibile în

baza temeiului legal prevăzut de prevederile pct. 42 lit. a) din Regulamentul cu

privire la activitatea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

5

asigurarea egalității aprobat prin Legea nr. 298/2012, care statuează că se declară

inadmisibile plângerile care cad sub incidența art. 14 din Legea cu privire la

asigurarea egalității.

Astfel, din analiza detaliată a deciziilor și răspunsurilor oferite de către

Consiliul, Colegiul a constatat că, Consiliul corect și întemeiat a procedat vis-a-vis

de plângerile intimaților, declarându-le inadmisibile, or, potrivit pct. 42 lit. c) din

Regulamentul cu privire la activitatea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității aprobat Legea nr. 298/2012, aceste alegații nu

țin de competența acestuia.

Cu referire la argumentul apelantului invocat, precum că Consiliul a încălcat și

termenul de examinare a cererii cu prelungirea neîntemeiată a acestuia, Colegiul

Civil la respins și a menționat că, obiect al dezbaterilor judiciare a constituit

ilegalitatea temeiului de declarare a inadmisibilității plângerilor dar nu încălcarea

termenului de examinare a plângerilor depuse.

Cu referire la argumentul apelantului, precum că în cadrul examinării

plângerilor, nu a fost solicitată opinia SA „Apă Canal Chișinău” referitor la pretinsa

discriminare, Colegiul de asemenea l-a respins, dat fiind că, Consiliul, informând

petiționarii că solicitările din plângerile adresate sunt de competența altei instituții,

Consiliul a explicat că, pentru instituirea unei prezumții de discriminare este necesar

întrunirea cumulativă a mai multor elemente, printre care criteriul protejat și

comparabilitatea situațiilor și nu doar existența tratamentului diferențiat. Prin

urmare, odată ce s-a constatat că Consiliul nu este organul abilitat în examinarea

plângerilor date, evident că nu putea să solicite SA „Apă Canal Chișinău” să-și

expună poziția în acest sens.

Colegiul Civil a accentuat că, instanța de fond nu s-a pronunțat pe toate

circumstanțele cauzei, or, plângerile petiționarilor au fost corect declarate

inadmisibile în baza a două temeiuri, unul – plângeri repetate, iar cel de-al doilea

vizează lipsa competenței.

La 30 ianuarie 2020 Societatea cu Răspundere Limitată „Carmez Processing”,

Societatea pe Acțiuni „Carmez” și Societatea cu Răspundere Limitată „Linella” au

declarat recurs nemotivat, iar la 17 februarie 2020 au depus recurs motivat împotriva

deciziei din 30 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei

contestate, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului au indicat dezacordul cu decizia instanței de apel ca

fiind arbitrară, ilegală și neîntemeiată or, instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat în

mod eronat legea a și a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Au menționat că în cererea de chemare în judecată reclamanții au indicat

expres motivele contestării actului administrativ, deciziei nr.77/19 din 20 mai 2019,

fapt că contravine prevederilor art.15 lit.a) din Legea nr.121 din 25 mai 2012 cu

privire la asigurarea egalității.

Au susținut că în plângerile care fac obiect al litigiului nr.77/29 din 20 mai 2019

a fost indicat faptul discriminării economice a subsemnatelor de către SA „Apă

Canal Chișinău”, deja sub incidența prevederilor art.22 alin. (18) din Legea

303/2013 însă deja în redacția din 08 martie 2019, care diferă în mod esențial de

obiectul semnalat în petiția din 23 august 2017, a doar două recurente din cele trei.

Au indicat că plângerile SRL „Linella”, în virtutea normei legale invocate în

Decizia nr.77/19 din 20.05.2019 nu puteau fi declarate inadmisibile, anterior nefiind

6

înregistrată nici o plângere din partea acestei societăți. Eventual o asemenea decizie

putea fi adoptată exclusiv în privința SRL „Carmez Processing” și SA „Carmez”,

deoarece s-au mai adresat anterior, cu plângeri în privința acțiunilor SA „Apă Canal

Chișinău” și nicidecum și în privința SRL „Linella”, plângerile căreia au fost depuse

pentru prima dată în anul 2019, însă contrar legii au fost conexate într-o singură

procedură cu nr.77/19 dar și mai grav, au fost declarate inadmisibile pe motiv că ar

fi repetate, fără a lua în considerare faptul că SRL „Linella” s-a adresat pentru prima

dată cu plângeri și respectiv decizia în privința SRL „Linella” nu putea fi adoptată

cu invocarea temeiului că ar fi una repetată.

Au susținut că instanța de apel nu a examinat probele din dosar, fapt care

constituie o încălcare gravă a normelor procesual-civile și a Codului administrativ.

La fel conținutul actului administrativ contestat atestă că respectivul se bazează pe o

prezumție și nicidecum pe o constatare certă că examinarea plângerii ar fi de

competența altei autorități. Însă pct.42 din Regulamentul aprobat prin Legea

nr.298/2012 permite declararea ca fiind inadmisibile doar a plângerilor care în mod

cert nu țin de competența Consiliului și nu a celor care se prezumă că nu ar ține de

competența Consiliului.

Au reținut că constatarea instanței de apel precum că Consiliul a aplicat corect

instituția inadmisibilității plângerilor este una depășită, deoarece Consiliul nu a

stabilit în nici o modalitate care ar fi instituția competentă să examineze plângerea,

ci doar a prezumat aplicabilitatea altei legi organice. Consiliul nu a informat în nici

o modalitate petiționarele de competența cui ar fi examinarea plângerilor, dar nici nu

și-a îndeplinit obligația legală de a readresa examinarea plângerii autorității

competente, așa cum statuează srt.74 din Codul administrativ. Aceeași constatare

este depășită și în privința constatării precum că toate plângerile sunt plângeri

repetate, în situația în care una din petiționare s-a adresat pentru prima dată la

Consiliu, nefiind vizată anterior de careva decizii ale Consiliului pe marginea

subiectului semnalat.

Au indicat că reclamantele la adresarea în instanțele de contencios

administrativ, pe lângă alte aspecte vizate în cerere, au solicitat anularea actului

administrativ contestat inclusiv pe motivul încălcării termenilor legali de examinare

a plângerilor. Primele plângeri au fost înregistrate în cancelaria Consiliului la 08

aprilie 2019, iar termenul legal de examinare a acestora a expirat la 08 mai 2019.

Contrar legii abia la 13 mai 2019 Consiliul a expediat notificările în care au

informat despre prelungirea termenului de examinare a plângerii până la 90 de zile.

Or, în sensul legii, petiția nu a fost examinată de către Consiliu, ci a fost declarată

inadmisibilă, cu încălcarea repetată a termenului legal de 30 de zile prin decizia din

20 mai 2019.

Au susținut că Legea oferă posibilitatea prelungirii termenului legal de 30 de

zile doar în cazul examinării petiției și nicidecum în cazul declarării acesteia ca fiind

inadmisibilă, iar examinarea petiției, de facto nu a avut loc. Mai mult, alin. (5) art.15

din Legea nr.121 din 25 mai 2012 prevede expres că decizia se aduce la cunoștință

persoanei care a comis fapta discriminatorie și a persoanei care a depus plângerea în

termen de 5 zile. Fiind datată cu 20 mai 2019, Decizia contestată a fost expediată

petiționarilor doar la 31 mai 2019, fiind recepționată la 06 iunie 2019.

Intimatul Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității, cât și terțul SA „Apă Canal Chișinău” nu și-au valorificat dreptul de a

depune referințe la recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Carmez

7

Processing”, Societatea pe Acțiuni „Carmez” și Societatea cu Răspundere Limitată

„Linella” deși după cum rezultă din avizele de primire și anexate la materialele

cauzei, la 05 martie 2020 au recepționat copia cererii de recurs depusă de Societatea

cu Răspundere Limitată „Carmez Processing”, Societatea pe Acțiuni „Carmez” și

Societatea cu Răspundere Limitată „Linella”.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost emisă la 30 ianuarie 2020 și expediată

participanților la proces prin intermediul poștei electronice la 24 februarie 2020

(f.d.15, vol.II). Astfel, recursul nemotivat depus la 30 ianuarie 2020 și recursul

motivat depus la 17 februarie 2020, este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/

inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate

ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a

unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

8

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurent este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Carmez Processing”,

Societatea pe Acțiuni „Carmez” și Societatea cu Răspundere Limitată „Linella”, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

9