3ra-194/20 — cu privire la contestarea actului administrativ

3ra-194/20 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-194/20

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central – E. Balan

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă

DECIZIE

03 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

examinând recursul declarat de către Biroul Migrație și Azil,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

către Vincenzo Bonoli împotriva Biroului Migrație și Azil cu privire la contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei din 07 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul declarat de către Biroul Migrație și Azil împotriva hotărârii din 25

februarie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,

constată:

La 16 ianuarie 2019 Vincenzo Bonoli a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Migrație și Azil, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 4 din 26

noiembrie 2018 cu privire la aplicarea interdicției de intrare pe teritoriul Republicii

Moldova.

În motivarea acțiunii Vincenzo Bonoli a indicat că, prin decizia nr. 4 cu privire la

aplicarea interdicției de intrare, emisă de către Biroul Migrație și Azil la 26 noiembrie

2018, s-a decis aplicarea în privința lui, în calitate de cetățean al Italiei, a interdicției

de intrare pe teritoriul Republicii Moldova pentru o perioadă de 3 ani, din data de 26

noiembrie 2018 până la data de 26 noiembrie 2021, în temeiul art. 9 și 10 alin. (1) lit.

e) al Legii privind regimul străinilor în Republica Moldova nr. 200 din 16 iulie 2010.

Reclamantul a invocat că nu este de acord cu decizia Biroului Migrație și Azil,

care nu i-a fost adusă la cunoștință, contrar prevederilor art. 9 alin. (5) al Legii nr. 200

din 16 iulie 2010. Astfel, la 04 decembrie 2018 avocatul Tatiana Guțu a înaintat o

interpelare la Biroul Migrație și Azil, prin care a solicitat de a-i fi adusă la cunoștință

decizia nr. 4 din 26 noiembrie 2018. Prin răspunsul nr. 504 din 15 decembrie 2018,

recepționat de către avocat la 18 decembrie 2018, a fost expediată copia actului

administrativ solicitat.

Vincenzo Bonoli a susținut că, fiind plecat din Republica Moldova, nu a putut să

cunoască despre faptul aplicării interdicției de a intra în țară și respectiv, a suportat

cheltuieli de transport pentru a reveni pe teritoriul țării, ulterior suportând și cheltuieli

de cazare. Mai mult ca atât, la data emiterii deciziei, era cunoscut faptul că dânsul este

1

parte vătămată în cadrul unui proces penal, care se află la etapa urmăririi penale în

cadrul Procuraturii or. Fălești, pornit pe faptul deposedării de bunuri.

A subliniat că Biroul Migrație și Azil, în actul administrativ contestat, a indicat

doar art. 9 al Legii privind regimul străinilor în Republica Moldova nr. 200 din 16 iulie

2010, fără a specifica însă alineatul din prezenta normă.

Reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 4 din 26 noiembrie 2018 privind

aplicarea interdicției de intrare pe teritoriul Republicii Moldova, emisă de Biroul

Migrație și Azil, secția regională Nord.

Prin hotărârea din 25 februarie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central s-a admis

acțiunea depusă de către Vincenzo Bonoli și s-a anulat decizia Biroului Migrație și Azil

nr. 4 din 26 noiembrie 2018 cu privire la aplicarea interdicției de intrare pe teritoriul

Republicii Moldova a lui Vincenzo Bonoli. (f.d. 69, 74-76)

Prin decizia din 07 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul

declarat de către Biroul Migrație și Azil împotriva hotărârii din 25 februarie 2019 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central. (f.d. 112, 115-119)

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel și hotărârea instanței de fond, la 03

decembrie 2019 Biroul Migrație și Azil a depus recurs, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei din 07 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți și a hotărârii din 25

februarie 2019 a Judecătoriei Bălți sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii. (f.d. 121-123)

În motivarea recursului Biroul Migrație și Azil a reiterat motivele expuse în

cererea de apel, invocând totodată că decizia instanței de apel este nemotivată și astfel

se creează la nivel național un precedent judiciar, prin care străinul este liberat de

răspundere.

Recurentul a indicat că decizia de aplicare a interdicției de intrare în Republica

Moldova în privința intimatului, este legală și întemeiată, întrucât ultimul, aflându-se

pe teritoriul țării, nu a întrunit condițiile de ședere, întreprinderile fondate de acesta nu

funcționau, fiind fără profit și investiții financiare, fără locuri de muncă și cu restanță

în sumă de 131 710,57 lei față de Direcția deservire fiscală Fălești în cadrul DGA Nord.

A remarcat că intimatul, aflându-se provizoriu pe teritoriul Republicii Moldova și

cu încălcarea regulilor de ședere, în perioada 16-31 octombrie 2017 a desfășurat

activități de muncă fără permis de ședere eliberat de autoritățile competente în acest

scop, astfel ignorând prevederile art. 841 alin. (2) al Legii privind regimul străinilor în

Republica Moldova nr. 200 din 16 iulie 2010.

La 22 februarie 2020 Vincenzo Bonoli, reprezentat de avocatul Tatiana Guțu, a

depus referință, solicitând respingerea recursului declarat de către Biroul Migrație și

Azil. (f.d. 140-141)

Conform art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție

recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 07 noiembrie 2019, notificată

Biroului Migrație și Azil la 16 decembrie 2019. (f.d. 133)

2

Biroul Migrație și Azil, în conformitate cu prevederile art. 245 din Codul

administrativ, a depus la Curtea de Apel Bălți recurs motivat la data de 03 decembrie

2019, în termen.

La 27 mai 2020, examinând admisibilitatea recursului depus de către Biroul

Migrație și Azil, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție l-a numit spre examinare în fond, în complet de cinci judecători.

Verificând argumentele invocate în recurs și în referință pe baza materialelor din

dosar, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție a ajuns la concluzia de a admite recursul înaintat și a casa decizia din 07

noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, cu restituirea cauzei la rejudecare în instanța de

apel din considerentele ce preced.

Conform articolului 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

Articolul 248 din Codul administrativ stipulează la alin. (1) lit. d) că, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie, prin care casează integral decizia

instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza limitelor stabilite de

lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală în acest caz.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar motivele decisive

pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea

Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

Pentru început, instanța de recurs recapitulează esența litigiului.

Astfel, pe baza constatărilor instanțelor ierarhic inferioare și potrivit probelor din

dosar, se observă că la 16 martie 2018 de către Secția regională „Nord” a Biroului

Migrație și Azil a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție în privința lui

Vincenzo Bonoli și aplicată amendă în mărime de 3000 lei, în baza art. 344 alin. (2)

Cod contravențional, încălcarea regulilor de plasare în câmpul muncii manifestată prin

desfășurarea activității de muncă, aflat provizoriu în Republica Moldova, fără permis

de ședere în scop de muncă, eliberat în modul stabilit de lege la SRL „La Lunna Nel

Pozzo” în calitate de agent de vânzări.

Tot la data de 16 martie 2018 Secția regională „Nord” a Biroului Migrație și Azil

a întocmit procesul-verbal în privința cetățeanului Italiei Vincenzo Bonoli cu privire la

contravenție și aplicată amendă în mărime de 1500 lei, în baza art. 333 alin. (1) Cod

contravențional pentru încălcarea regulilor de ședere în Republica Moldova,

manifestată prin încălcarea de către cetățeanul străin a regulilor de ședere prin

nepărăsirea voluntară a teritoriului țării la expirarea termenului de aflare.

La data de 28 iunie 2018 Secția regională „Nord” a Biroului Migrație și Azil a

emis decizia nr. 045 de returnare a lui Vincenzo Bonoli de pe teritoriul Republicii

Moldova în baza art. 152 alin. (1) lit. a) al Legii privind regimul străinilor în Republica

Moldova nr. 200 din 16 iulie 2010, invocând încălcarea de către Vincenzo Bonoli a

prevederilor art. 84 și art. 841 al legii menționate supra.

Prin decizia din 26 noiembrie 2018 emisă de către Secția regională „Nord” a

Biroului Migrație și Azil în privința cetățeanului Italiei Vincenzo Bonoli, născut la

xxxxx, a fost aplicată interdicția de intrare pe teritoriul Republicii Moldova pentru o

3

perioadă de 3 ani, din data de 26.11.2018 și până la 26.11.2021. Despre aplicarea

interdicției de intrare pe teritoriul Republicii Moldova Vincenzo Bonoli nu a cunoscut,

fapt confirmat prin informația SIC „Acces Web”, deoarece a părăsit teritoriul

Republicii Moldova la 25 noiembrie 2018 prin postul vamal Sculeni.

Ulterior, prin răspunsul din 15 decembrie 2018 a Secției regionale „Nord” a

Biroului Migrație și Azil, Vincenzo Bonoli a fost informat despre interdicția de intrare

pe teritoriul Republicii Moldova pe o perioadă de trei ani, aplicată prin decizia nr. 4

din 26 noiembrie 2018. (f.d. 4-5)

La 16 ianuarie 2019 Vincenzo Bonoli a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Migrație și Azil privind anularea deciziei nr. 4 din 26 noiembrie

2018.

Prin hotărârea din 25 februarie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, menținută

prin decizia din 07 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți s-a admis cererea de chemare

în judecată depusă de către Vincenzo Bonoli și s-a dispus anularea deciziei Biroului

Migrație și Azil nr. 4 din 26 noiembrie 2018 cu privire la aplicarea interdicției de intrare

pe teritoriul Republicii Moldova a lui Vincenzo Bonoli.

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 07 noiembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, instanța de recurs ridică o problemă de drept procedural în ceea ce privește

soluționarea de către instanța de apel a litigiului, care nu a elucidat toate circumstanțele

importante speței, nu a soluționat toate pretențiile înaintate, s-a abținut de a răspunde

la toate întrebările (argumentele) ridicate în fața sa, fapt prin ce a încălcat normele de

drept procedural și a emis o hotărâre nemotivată.

Potrivit articolului 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se

aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169–171.

Prin urmare, regulile stabilite în Codul de procedură civilă se aplică numai în

completarea Codului administrativ.

Astfel, pentru a elucida aspectele abordate, Colegiul lărgit a considerat că trebuie

să opereze cu prevederile art. 390 alin. (1), lit. e) și f) din Codul de procedură civilă. În

conformitate cu aceste dispoziții legale procedurale, decizia instanței de apel trebuie să

conțină: motivele concluziilor instanței de apel și referirea la legea guvernantă, precum

și concluziile instanței de apel în urma examinării apelului.

În aceeași ordine de idei, potrivit jurisprudenței stabilite, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a învederat că unul din principiile legate de administrarea corectă

a justiției se referă la hotărârile instanțelor de judecată, care ar trebui să explice în mod

adecvat raționamentele pe care se bazează. Măsura în care se aplică această obligație

de motivare poate varia în funcție de natura deciziei și trebuie determinată în funcție

de circumstanțele cauzei (a se vedea Moreira Ferreira, ibidem, parag. 84; Orlen Lietuva

LTD. vs Lituania, 29 ianuarie 2019, parag. 82).

Cu titlu de principiu, o decizie judiciară nu poate fi calificată ca fiind arbitrară

până la constatarea unui prejudiciu efectiv adus corectitudinii generale a procedurii

judiciare, cu excepția cazului în care nu sunt prezentate motive pentru adoptarea

acesteia sau motivele date se bazează pe o eroare de fapt sau de drept evidentă

manifestată de instanța internă, rezultând în o „negare a justiției” (a se vedea

Andelkovic vs Serbia, 9 aprilie 2013, parag. 27; Bochan vs Ucraina (nr. 2), Marea

Cameră, 5 februarie 2015, parag. 61 – 63; Gelenidze vs Georgia, 7 noiembrie 2019,

parag. 28). Logica aflată la baza noțiunii de „eroare evidentă de apreciere”, astfel cum

4

este utilizată în contextul art. 6 § 1 din Convenție, este fără îndoială aceea că, având în

vedere că eroarea de fapt sau de drept comisă de instanța națională este atât de vădită

încât este calificată drept „evidentă” – în sensul că nu ar fi putut fi comisă de niciun

magistrat rezonabil – este posibil ca aceasta să fi adus atingere echității procesului (a

se vedea Dulaurans vs Franța, 21 martie 2000, parag. 33 – 34). Totodată, o hotărâre

judecătorească care nu are niciun temei legal în dreptul intern și nu permite realizarea

unei legături între faptele stabilite, dreptul aplicabil și rezultatul procesului, avea, în

plus, un caracter arbitrar și trebuia interpretată drept o „denegare de justiție” (a se vedea

Andelkovic, pre-citat, parag. 27).

Procedând la examinarea fondului recursului, Colegiul lărgit învederează că

exigența motivării hotărârii judecătorești este o garanție a caracterului echitabil al

procedurii și împotriva arbitrariului instanței de judecată. În acest caz, instanța de apel

are obligația de a indica motivele raționamentelor sale și să facă referire la legea

guvernantă a speței. Pe baza acestei analize juridice, instanța de apel trebuie să tragă

concluziile de rigoare în urma examinării cererilor de apel. Etapele menționate trebuie

să fie consecutive și să se afle într-o strânsă legătură logică, ceea ce consolidează

ipoteza că soluția finală a instanței de judecată urmează să rezulte din partea motivată

a hotărârii judecătorești.

În speță, Colegiul de control judiciar reține că Vincenzo Bonoli a solicitat anularea

deciziei nr. 4 din 26 noiembrie 2018 cu privire la aplicarea interdicției de intrare pe

teritoriul republicii Moldova emisă de către Biroul Migrație și Azil secția regională

Nord, prin care s-a aplicat interdicția pentru o perioadă de 3 ani, invocând că în decizia

contestată s-a indicat art. 9 din Legea privind regimul străinilor în Republica Moldova.

Totodată, a menționat că la data întocmirii Deciziei de către Borul Migrație și Azil era

cunoscut faptul că Vincenzo Bonoli este parte vătămată, fiind deposedat de bunuri, în

cadrul procesului penal care se află la etapa urmăririi penale în cadrul Procuraturii or.

Fălești.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare examinând litigiul au admis acțiunea cu

anularea actului administrativ, constatând că Biroul Migrație și Azil a emis decizia

contestată cu încălcarea prevederilor legale aferente necesității motivării deciziei cu

respectarea condițiilor de fond și formă/autenticitate și cu îngrădirea dreptului la

apărare a lui Vincenzo Bonoli. Totodată, au accentuat că decizia contestată prezintă o

serie de vicii, nu conține o motivare care să constituie un corp comun și autentic cu

dispozitivul deciziei, care să constate că anume motivele enunțate pe versoul deciziei

în formă simplă scrisă și neautentificată prin semnătura și ștampila autorității emitente,

au stat la baza emiterii deciziei și fac parte componentă din aceasta.

Instanța de recurs, analizând argumentele recursului declarat de către Biroul

Migrație și Azil constată prematură soluția instanței ierarhic inferioare.

Din lecturarea părții motivate a deciziei contestate se deduce că instanța de apel a

admis cererea de chemare în judecată depusă de către Vincenzo Bonoli, motivând că

Biroul Migrație și Azil a emis decizia contestată, cu încălcare prevederilor legale

aferente necesității motivării deciziei cu respectarea condițiilor de fond și

formă/autenticitate și cu îngrădirea dreptului la apărare a lui Vincenzo Bonoli.

În acest context, instanța de apel la examinarea legalității deciziei Biroului

Migrație și Azil nr. 4 din data de 26 noiembrie 2018 privind aplicarea interdicției de

intrare pe teritoriul Republicii Moldova pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data

de 26.11.2018 și până la 26.11.2021, cetățeanului Italiei Vincenzo Bonoli, născut la

5

xxxxx, urma să verifice dacă motivarea de pe versoul deciziei contestate este improprie

documentului contestat, dacă această motivare a fost prezentată persoanei împreună cu

dispozitivul actului administrativ și dacă motivarea corespunde situației de fapt ce a

condiționat aplicarea interdicției de intrare pe teritoriul Republicii Moldova. Totodată,

instanța de apel urma să verifice dacă au existat temeiuri pentru aplicarea acestei

sancțiuni față de un străin, precum și temeinicia aplicării interdicției de instalare pe

teritoriul Republicii Moldova a lui Vincenzo Bonoli.

În consecință, instanța de recurs apreciază că actul judecătoresc trebuie să

corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu

și să răspundă în mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către

părți, ceea ce în speță lipsește.

În contextul dat, instanța de recurs conchide că, cele descrise cert indică la

examinarea superficială a cauzei și în consecință, este în imposibilitate să exercite

controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea

hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că corectarea erorii

instanței de apel la judecarea cauzei în ordine de recurs nu este posibilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a admite recursul depus de către Biroul Migrație și Azil, de a casa decizia

din 07 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți și de a restitui cauza pentru rejudecare la

Curtea de Apel Bălți.

În conformitate cu art. 247, art. 248, alin. (1), lit. d) și alin. (2), art. 258, alin. (3)

din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Biroul Migrație și Azil.

Se casează decizia din data de 07 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, emisă

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de către

Vincenzo Bonoli împotriva Biroului Migrație și Azil cu privire la contestarea actului

administrativ, cu remiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet

de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

6