2ra-785/20 — cu privire la incasarea sumei cu titlu de despagubire pentru prejudiciul efectiv, a dobinzii de intirziere, a compensatiei pentru prejudiciul moral cauzat si a cheltuielilor de judecata

2ra-785/20 — cu privire la incasarea sumei cu titlu de despagubire pentru prejudiciul efectiv, a dobinzii de intirziere, a compensatiei pentru prejudiciul moral cauzat si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-785/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. N. Arabadji)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Muruianu, M. Guzun)

ÎNCHEIERE

3 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicole Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ion

Bîrca, reprezentat de avocatul Viorel Cucu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Popa împotriva

lui Ion Bîrca cu privire la încasarea sumei cu titlu de despăgubire pentru

prejudiciul efectiv, a dobânzii de întârziere, a compensației pentru prejudiciul

moral cauzat și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care au fost respinse apelurile declarate de Ion Bîrca, reprezentat de avocatul

Viorel Cucu și de Ion Popa și menținută hotărârea din 25 martie 2019 a

Judecătoriei Chișinău sediul Centru

constată:

La 25 septembrie 2014, Ion Popa a depus cerere de chemare împotriva lui

Ion Bîrca cu privire la încasarea sumei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul

efectiv, a dobânzii de întârziere, a compensației pentru prejudiciul moral cauzat

și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că este proprietarul autovehiculului de

model Honda CRV, cu n/î XXXXX, care la 30 ianuarie 2014, a fost deteriorat de

către Ion Bîrca în urma producerii unui accident în traficul rutier, eveniment

produs ca urmare a încălcării de către Ion Bîrca a normelor de siguranță a

traficului rutier în timp ce conducea autovehiculul de marca Volkswagen Sharan,

cu n/î XXXXX, care îi aparține cu drept de proprietate.

A menționat că autoritățile competente au constatat circumstanțele

producerii accidentului rutier și au stabilit vinovăția lui Ion Bîrca în producerea

1

acestuia, fiind întocmit și un proces-verbal cu privire la contravenție și aplicată

sancțiunea corespunzătoare.

A precizat că Ion Bîrca a recunoscut vinovăția în producerea accidentului

rutier și s-a obligat să-l despăgubească integral pentru prejudiciul cauzat, însă nu

a plătit în întregime despăgubirea pentru prejudiciile cauzate.

A indicat reclamantul că prin fapta sa ilicită, Ion Bîrca i-a deteriorat grav

autovehiculul, lista daunelor cauzate fiind stabilită în extrasul din dosarul de

daune nr. 85 din 5 februarie 2014, eliberat de compania de asigurări „Moldcargo”

SA.

A comunicat că din cauza divergențelor apărute în legătură cu costul real

al lucrărilor de reparație pentru restabilirea autovehiculului a fost nevoit să

apeleze la serviciile unui expert judiciar care, prin constatarea tehnico-științifică

nr. 011st din 22 august 2014, a stabilit că costul de fapt al lucrărilor de reparație

pentru restabilirea automobilului avariat, cu calcularea cheltuielilor pentru

consumul materialelor și costul pieselor de înlocuire constituie suma de 46 623

de lei.

A afirmat că Ion Bîrca a plătit doar suma de 7 096 de lei, prin intermediul

companiei de asigurări, datorând diferența ce constituie suma de 39 527 de lei,

iar suma totală, cu titlu de prejudiciu efectiv, se ridică la 42 127 de lei.

De asemenea, a menționat că prin fapta ilicită și cumulul tuturor

circumstanțelor aferente accidentului propriu-zis, i-au fost cauzate și prejudicii

morale considerabile.

A precizat că Ion Bîrca este obligat să-l despăgubească pentru prejudiciile

cauzate și că acestor obligații pecuniare li se aplică dobânzi pe perioada

întârzierii.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 8, 10, 11, 14, 514, 585,

619, 1398, 1410, 1416, 1422, 1423 Cod civil, art. 26 din Constituția RM, art. 6

paragraful 1 din CEDO, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO, art. 166,

167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la Ion Bîrca în beneficiul lui a

sumei de 42 127 de lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul efectiv, a

compensației pentru prejudiciul moral cauzat, a dobânzii de întârziere pentru

întreaga perioadă de întârziere a executării obligației de plată a despăgubirilor și

cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 21 august 2015 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău,

a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu SA „Moldcargo”.

La 3 decembrie 2018, Ion Popa a depus cerere privind concretizarea

revendicărilor în acțiune, prin care a solicitat admiterea acesteia, încasarea din

contul pârâtului în beneficiul lui a sumei de 27 363 de lei cu titlu de despăgubire

pentru prejudiciul efectiv, a sumei de 24 515,75 de lei cu titlu de dobândă de

întârziere pentru perioada de întârziere a executării obligației de plată a sumei

datorate (31 ianuarie 2014 – 30 noiembrie 2018), a compensației pentru

2

prejudiciul moral cauzat în mărime de 25 000 de lei și a sumei de 9 150 de lei cu

titlu de cheltuieli pentru judecarea cauzei.

Prin hotărârea din 25 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a

fost admisă acțiunea parțial.

A fost încasată de la Ion Bîrca în beneficiul lui Ion Popa cu titlu de

compensație a prejudiciului moral cauzat suma de 7 000 de lei și cheltuielile de

judecată, inclusiv cele pentru asistență juridică în mărime de 2 500 de lei, iar în

total suma de 9 500 de lei.

În rest, a fost respină acțiunea ca neîntemeiată.

A fost încasată de la Ion Bîrca în beneficiul statului taxa de stat în mărime

de 210 de lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2019, au fost

respinse apelurile declarate de Ion Bîrca, reprezentat de avocatul Viorel Cucu și

de Ion Popa și menținută hotărârea primei instanțe.

Prima instanță și instanța de apel au statuat că raportul juridic litigios dedus

judecății este guvernat de prevederile Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu

privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule, conform cărora drepturile persoanei păgubite se exercită față de

asigurătorul de răspundere civilă auto, iar angajamentul asumat prin înscris de

către Ion Bîrca la 30 ianuarie 2014, pe care și-a întemeiat acțiunea reclamantul,

nu poate fi pus la baza raportului juridic obligațional între părți.

Totodată, instanțele de judecată ierarhic inferioare au reținut că suma de

7 000 de lei atinge scopul și finalitatea prevăzută de lege, fiind suficientă pentru

acoperirea prejudiciului moral cauzat ca urmare a faptului ilicit produs de Ion

Bîrca, care nu a respectat prevederile din Regulamentul Circulației Rutiere și a

accidentat autovehiculul în care se afla Ion Popa.

Astfel, au conchis instanțele de judecată ierarhic inferioare că Ion Popa a

suportat un prejudiciu moral, manifestat prin stare de stres, neliniște, neputință,

anxietate și pierderea calității vieții și a speranței de viață pe fonul nervos

survenit, ce constituie consecințe negative cu caracter moral al accidentului rutier.

La fel, prima instanță și instanța de apel au considerat că compensația

pentru prejudiciul moral în mărime de 25 000 de lei, solicitată spre încasare de

către Ion Popa, este exagerată și încalcă principiul echității, constituind un venit

nejustificat pentru acesta.

La 11 ianuarie 2020, Ion Bîrca, reprezentat de avocatul Viorel Cucu a

declarat recurs împotriva deciziei din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel,

solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a hotărârii primei instanțe și a

deciziei Curții de Apel, pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, deoarece

instanța de apel a interpretat în mod eronat legea și nu a aplicat legea care trebuia

să fie aplicată.

3

A considerat neîntemeiată hotărârea primei instanțe și decizia instanței de

apel privind încasarea din contul lui a sumei de 7 000 de lei cu titlu de

compensație a prejudiciului moral.

A reiterat că prejudiciul moral este perceput ca fiind consecința negativă,

nesusceptibilă de evaluare pecuniară, care rezultă din lezarea unui drept sau

interes nepatrimonial (cum ar fi dreptul la integritate corporală, la sănătate, etc.)

și constă în moarte, dureri fizice sau psihice cauzate prin vătămarea integrității

corporale sau a sănătății, atingerea onoarei sau reputației cauzate unei persoane.

A menționat că la determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul

moral, trebuie neapărat să se ia în considerație atât aprecierea subiectivă privind

gravitatea cauzării suferințelor psihice sau fizice părții vătămate, cât și datele

obiective care certifică acest fapt, în special importanța vitală a drepturilor

personale nepatrimoniale, durata și intensitatea durerilor psihice sau fizice,

tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral, pierderea sau

limitarea capacității de muncă etc., și felul vinovăției, intenția, imprudența

persoanei care a cauzat prejudiciul, în cazul în care pentru repararea prejudiciului

moral este necesară prezența ei.

A opinat că instanțele judecătorești au aplicat eronat legea și anume,

prevederile art. 1416 alin. (2), (4), 1422, 1423 alin. (1), (2) Cod civil în vederea

adjudecării prejudiciului moral intimatului, or concluziile instanței cu privire la

cauzarea vătămărilor corporale și implicit a suferințelor fizice și psihice sunt

bazate exclusiv pe declarațiile intimatului, fără a fi administrate probe în acest

sens.

La 6 aprilie 2020, în adresa lui Ion Popa, avocatului Iulia E. Iorga și

SA „Moldcargo” a fost expediată copia cererii de recurs depusă de Ion Bîrca, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 88 vol. II), fiind

recepționată de către SA „Moldcargo” la data de 9 aprilie 2020, ceea ce se atestă

prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 89 vol. II), corespondența

expediată în adresa lui Ion Popa și avocatului Iulia E. Iorga a fost returnată de

către oficiul Poștal cu mențiunea „nereclamat” și respectiv, „plecat” (f. d. 90-91).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimatul să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 11 noiembrie 2019 , fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire (f. d. 77 vol. II), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia

de către recurent la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 11 ianuarie 2020 în termenul legal.

4

Examinând temeiurile recursului declarat de Ion Bîrca, reprezentat de

avocatul Viorel Cucu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ion Bîrca, reprezentat

de avocatul Viorel Cucu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

5

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul

declarat de Ion Bîrca, reprezentat de avocatul Viorel Cucu urmează a fi considerat

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ion Bîrca, reprezentat de

avocatul Viorel Cucu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicole Craiu

6