2r-212/20 — încasarea datoriei

2r-212/20 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2r-212/2020

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud: Sv. Ghercavii)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

D E C I Z I E

03 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Galina Stratulat

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de către Natalia Prisăcaru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Cet-Nord” împotriva Nataliei Prisăcaru cu privire la încasarea datoriei la

energia termică,

împotriva încheierii din 11 februarie 2020 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 09 noiembrie 2016, SA „Cet-Nord” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Nataliei Prisăcaru, prin care a solicitat încasarea sumei datoriei în mărime

de 6 943,67 de lei.

Prin hotărârea din 15 martie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central s-a admis

integral acțiunea SA „Cet-Nord”; s-a încasat de la Natalia Prisăcaru în beneficiul

SA „Cet-Nord” datoria la energia termică în sumă de 6 943,67 de lei și cheltuielile

de judecată în sumă de 298,57 de lei.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la data de 07 martie 2019, Natalia

Prisăcaru a declarat apel, prin care a solicitat admiterea acestuia cu casarea integrală

a hotărârii contestate și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin încheierea din 20 martie 2019 a Curții de Apel Bălți s-a restituit apelantei

Nataliei Prisăcaru, din motiv că apelul a fost declarat în afara termenului legal.

La 03 aprilie 2019, nefiind de acord cu soluția instanței de apel, Natalia

Prisăcaru a înaintat cerere de recurs, solicitând anularea încheierii contestate.

Prin încheierea din 24 aprilie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a respins

recursul declarat de Natalia Prisăcaru și s-a menținut încheierea din 20 martie 2019

a Curții de Apel Bălți.

La 24 ianuarie 2020, Natalia Prisăcaru a declarat repetat cerere de apel

împotriva hotărârii din 15 martie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, prin care

a solicitat casarea integrală a hotărârii contestate cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii. Totodată, apelanta Natalia Prisăcaru a mai solicitat și repunerea

în termen a cererii de apel, cât și scutirea de la plata taxei de stat.

Prin încheierea din 11 februarie 2020 a Curții de Apel Bălți s-a refuzat în

repunerea în termen a apelului declarat de Natalia Prisăcaru; s-a restituit cererea de

apel declarată de Natalia Prisăcaru, împotriva hotărârii din 15 martie 2017 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central, adoptate în cauza civilă, la cererea de chemare în

1

judecată depusă de SA „Cet-Nord” împotriva Nataliei Prisăcaru cu privire la

încasarea datoriei la energia termică, ca fiind depus tardiv.

La 25 februarie 2020, Natalia Prisăcaru a declarat recurs împotriva încheierii

din 11 februarie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a solicitat casarea acesteia.

În motivarea recursului s-a menționat că hotărârea din 15 martie 2017 a

Judecătoriei Bălți, nu i-a fost adusă la cunoștință, precum nu i-a fost comunicată nici

cererea de chemare în judecată sau actele de procedură, chiar dacă permanent se află

în țară și din anul 1987 locuiește în or. Bălți, str-la Cehov 1, adresă indicată în

buletinul de identitate.

Recurenta a susținut că la examinarea cauzei în fond, instanța de judecată a

încălcat prevederile art. 102 din Codul de procedură civilă, examinând cauza în lipsa

citării legale a pârâtei.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat încheierea contestată la 11 februarie 2020.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei încheierii

motivate prin scrisoarea de însoțire din 12 februarie 2020 (f.d. 99), care a fost

recepționată de recurentă la 17 februarie 2020, fapt confirmat prin avizul de recepție

(f.d.100).

Astfel, recursul declarat la 25 februarie 2020, este în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 427, lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

Instanța de recurs a constatat că la 24 ianuarie 2020, Natalia Prisăcaru a declarat

repetat cerere de apel împotriva hotărârii din 15 martie 2017 a Judecătoriei Bălți,

sediul Central, prin care a solicitat casarea integrală a hotărârii contestate cu emiterea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii. Totodată, apelanta Natalia Prisăcaru a mai

solicitat și repunerea în termen a cererii de apel, cât și scutirea de la plata taxei de

stat.

Fiind investită cu examinarea apelului, Curtea de Apel Bălți prin încheierea din

11 februarie 2020 a refuzat în repunerea în termen a apelului declarat de Natalia

Prisăcaru și a restituit cererea de apel declarată de Natalia Prisăcaru, împotriva

hotărârii din 15 martie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, adoptate în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de SA „Cet-Nord” împotriva

Nataliei Prisăcaru cu privire la încasarea datoriei la energia termică, ca fiind depus

tardiv.

Conform art. 369, alin. (1), lit. b) din Codul de procedură civilă prevede că

instanța de apel restituie printr-o încheiere cererea, dacă apelul a fost depus în afara

termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a

refuzat să efectueze repunerea în termen.

2

Curtea de Apel Bălți prin încheierea din 11 februarie 2020 a respins cererea cu

privire la repunerea în termenul de declarare a apelului și a restituit apelul ca fiind

depus în afara termenului legal.

Recurenta a criticat încheierea instanței de apel, indicând că instanța de apel a

ajuns la o concluzie incorectă precum că nu sunt temeiuri de repunere în termenul

de declarare a apelului, deoarece argumentele invocate și materialele cauzei denotă

contrariul.

În conformitate cu prevederile art. 362, alin. (1) din Codul de procedură civilă,

termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Aliniatul (3) al aceluiași articol prevede că repunerea în termen de apel se face

de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

Recurenta odată cu depunerea cererii repetate de apel din 24 ianuarie 2020 a

solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului, indicând că nu au cunoscut

despre existența hotărârii judecătorești, astfel a fost lipsită de posibilitatea de a o

contesta în termenul stabilit.

Art. 110 Cod de procedură civilă, statuează expres că termenul de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Așadar, respectarea de către părți a termenilor legali constituie o obligare

pozitivă a părților și are menirea asigurării bunei funcționări a justiției, iar repunerea

în termen poate fi admisă doar în cazurile expres prevăzute de Lege și doar în cazul

în care partea înaintează o cerință de repunere în termen, justificată obiectiv și

probată prin probe pertinente și admisibile în temeiul art. 116, 118, 121, 122 și 362

Cod de procedură civilă, prin care va dovedi că omiterea termenului a fost cauzată

de motive întemeiate.

În sensul art. 10 alin. (1)-(3) Cod de procedură civilă, sancțiunile procedurale

sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin

pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de

procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către

judecător sau de participantul care are interes să o invoce.

Sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței

judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea

acestora și în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural

defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de

procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea

legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte

măsuri prevăzute de lege.

În speță, cu referire la cererea de repunere în termen, apelanta a invocat că

hotărârea primei instanțe nu i-a fost comunicată în modul stabilit de legislație.

Analizând materialele cauzei, prin prisma argumentelor expuse de apelantă,

instanța de apel întemeiat a considerat că cererea privind repunerea în termenul de

atac al hotărârii judecătorești, este neîntemeiată, în cazul în care din materialele

dosarului rezultă că termenul de depunere a cererii de apel pentru apelantă a început

a curge la data de 15 martie 2017 și a expirat la 14 aprilie 2017, pe când apelanta a

3

depus apelul cu omiterea vădită a termenului de depunere a apelului, adică la data

de 07 martie 2019, iar apoi la data de 24 ianuarie 2020, fără a invoca careva temeiuri

de fapt și de drept susceptibile de a fi apreciate de către instanța de apel ca temeiuri

pentru repunerea în termen a apelului.

Colegiul remarcă faptul că, participanții la proces care dețin un interes material

și/sau procesual în examinarea cauzei civile, trebuie să manifeste un comportament

activ în susținerea poziției prin înaintarea de cereri, prezentarea de probe în

susținerea poziției în cadrul procesului civil.

Mai mult, urmare a faptului că pârâta nu recepționa corespondența, se reține că

prima instanță a dispus citarea publică a acesteia (f.d. 23).

Astfel, Colegiul apreciază critic argumentul recurentei, precum că cererea de

apel urmează a fi repusă în termen din motiv că instanța nu a înștiințat-o despre

examinarea cauzei, citațiile fiind expediate pe o adresă greșită, or, în conformitate

cu prevederile art. 108 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, dacă locul de

aflare a pârâtului nu este cunoscut și reclamantul dă asigurări că, deși a făcut tot

posibilul, nu a reușit să afle domiciliul acestuia, președintele instanței dispune citarea

acestuia prin publicitate. Publicarea în presă se consideră citare legală; citația se

publică într-un ziar republican sau local mai răspândit în cazul în care instanța

consideră că o astfel de măsură este necesară.

Raportând cadrul legal enunțat la circumstanțele speței, instanța de apel corect

a considerat că în speță nu sunt întrunite temeiurile legale întru admiterea cererii

apelantei de repunere în termen, deoarece materialele cauzei atestă că pârâta/

apelantă a fost legal citată.

În circumstanțele expuse, Colegiul consideră că argumentele recurentei privind

motivele omiterii termenului de contestare a hotărârii, sunt neîntemeiate și lipsite de

suport probatoriu, urmând a fi respinse.

Pe cale de consecință, instanța de judecată consideră că recurenta a demonstrat

o neglijență a drepturilor sale procedurale stipulate în legislația națională. Or ultima

trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a-și proteja drepturile de acces la

instanță. Contrar celor menționate, apelanta nu a dat dovadă de promptitudine în

vederea exercitării căii de atac în termen.

De altfel, Colegiul remarcă faptul că Natalia Prisăcaru a depășit și termenul de

30 de zile, stipulat la art. 116 alin. (4) Cod de procedură civilă, care prevede că

repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat

dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în

care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea

termenului de procedură.

Despre faptul că termenul de depunere a apelului este depășit, apelanta a luat

cunoștință la data de 26 martie 2019, când a luat cunoștință cu încheierea din 20

martie 2019 a Curții de Apel Bălți de restituire a apelului, ca fiind depus tardiv.

Respectiv, conform art. 116 alin. (4) Cod de procedură civilă, apelanta urma,

în termen de 30 zile, să-și exercite repetat dreptul de a depune apel, solicitând

repunerea în termen, fapt ce nu l-a făcut în termenul stabilit de lege, ceea ce exclude

repunerea în termen a apelului lui Natalia Prisăcaru.

În astfel de circumstanțe, instanța decelează că acțiunile recurentei privind

depunerea cererii de apel repetate la data de 24 ianuarie 2020, împotriva hotărârii

din 15 martie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, nu constituie decât o ignorare

a acesteia de a-și respecta drepturile și obligațiile procedurale, în condițiile când art.

4

56 alin. (3) și art. 61 alin. (1) Cod de procedură civilă, obligă părțile de a se folosi

cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

Aici se impune a scoate în evidență că CtEDO, în jurisprudența sa promovează,

cu consecvență cu titlu de principiu obligația părților de a se interesa de soarta

procesului în situația în care ele au fost înștiințate despre inițierea și desfășurarea

acestuia și de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță (Van Harn versus

Germany, nr. 7557/03 din 11.09.2007).

Articolul 6 §1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile.

Totuși, „dreptul la o instanță” nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa,

supus limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea

statului.

În acest context, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un

tribunal nu se conciliază cu art. 6 § 1 al Convenției decât în cazul în care acestea

urmăresc un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele

utilizate și scopul vizat.

Conform practicii CtEDO restricția impusă accesului la o instanță

judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât dacă

aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între

mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea, spre exemplu, Tinnelly &

Sons Ltd and Others și McElduff and Others v. the United Kingdom, Reports 1998-

IV, p. 1660, § 72; Malahov c. Moldovei, hotărârea din 07 iunie 2007).

Subsidiar, Colegiul precizează că recurenta era obligată să cunoască și să

înțeleagă consecințele inacțiunilor sale, având în vedere și faptul că cadrul legal la

acest compartiment este clar, simplu și lipsit de obscuritate.

Din considerentele menționate și având în vedere că Curtea de Apel Bălți,

corect a respins cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și a restituit

cererea de apel depusă de Natalia Prisăcaru, iar argumentele invocate în recurs

poartă un caracter declarativ, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul este neîntemeiat și

necesită a fi respins, cu menținerea încheierii recurate.

În conformitate cu art. 427 lit. a), 428 din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Natalia Prisăcaru.

Se menține încheierea din 11 februarie 2020 a Curții de Apel Bălți, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Cet-Nord”

împotriva Nataliei Prisăcaru cu privire la încasarea datoriei la energia termică.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Galina Stratulat

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

5