2rac-53/21 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-53/21

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul central, Judecător - N.Costaș

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, Judecători – I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu

Î N C H E I E R E

12 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de SA ”CET-Nord”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SA “CET-Nord”

către Primăria mun. Bălți, ÎM ”Gospodăria Locativ Comunală Bălți” intervenient

accesoriu Gurjui Linda, cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 08 octombrie 2020, prin care s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul central, din 05 februarie 2020,

c o n s t a t ă:

La 21 august 2019, SA ”CET-Nord” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei xxxxx și ÎM ”Gospodăria Locativ Comunală Bălți”, cu privire

la încasarea datoriei la consumul energiei termice, în mărime de 11248,36 lei și

compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 337,45 lei.

În motivarea cererii a invocat că, potrivit informației eliberate de IP ”Agenția

Servicii Publice” Departamentul cadastru, bunul imobil - xxxxx, situat în xxxxx,

str. Xxxxx, xxxxx, reprezintă o locuință socială și aparține cu drept de proprietate

administrației publice locale.

În lipsa contractului de furnizare a energiei termice, în perioada 01 octombrie

2016 – 01 aprilie 2019, imobilul în cauză a beneficiat de servicii de alimentare cu

energie termică în sumă de 11248,36 lei, care figurează cu titlu de datorie.

În scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 08 octombrie 2018, SA

”CET-Nord” a expediat în adresa pârâților pretenții cu solicitarea de a achita

datoria respectivă în termen de 7 zile, iar prin răspunsul ÎM ”Gospodăria Locativ

Comunală Bălți” nr.1655 din 02 noiembrie 2018 a fost informat că în apartamentul

respectiv, după decesul chiriașului principal - Lappo Vasilii, locuiește strănepoata -

Gurjui Linda cu copilul minor, fără viză de domiciliu.

Reclamantul consideră că Primăria mun. Bălți prin intermediul ÎM

”Gospodăria Locativ Comunală Bălți”, este obligată să ia măsuri împotriva riscului

de producere a prejudiciului cauzat întreprinderii SA ”CET-Nord” prin

neexecutarea obligației de plată a energiei termice folosită pentru locuința socială

nominalizată.

1

Prin încheierea Judecătoriei Bălți, sediul central din 23 octombrie 2019, Gurjui

Linda a fost atrasă în calitate de intervenient accesoriu.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul central din 05 februarie 2020, cererea

de chemare în judecată depusă de SA “CET-Nord” a fost respinsă.

La 20 februarie 2020, SA ”CET-Nord” a depus cerere de apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând casarea hotărârii Judecătoriei Bălți, sediul

central din 05 februarie 2020 și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

admisă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 08 octombrie 2020, a fost respins apelul

declarat de SA ”CET-Nord”, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Bălți, sediul

central, din 05 februarie 2020.

Pentru a decide astfel, analizând argumentele din cererea de apel, Curtea de

apel a remarcat faptul că, persoana care a beneficiat de serviciile prestate de către

SA”Cet-Nord” și are calitate de locatar/consumator, este Gurjui Linda, or, de la

naștere, aceasta locuiește în apartamentul xxxxx din str. Xxxxx, xxxxx, xxxxx,

după decesul celorlalți locatari, este unica care a beneficiat de toate serviciile

comunale, iar la 03 februarie 2020, în baza dispoziției Primarului xxxxx nr.14 din

21 ianuarie 2020, între Gurjui Linda și ÎM ”Gospodăria Locativ Comunală Bălți” a

fost încheiat contractul nr.9 cu privire la locațiune asupra apartamentului xxxxx din

str.Xxxxx, xxxxx, xxxxx, fiind întocmit și actul de primire-predare.

Astfel, reiterând concluziile primei instanțe, instanța de apel a menționat că, în

virtutea legislației în vigoare, Primăria mun. Bălți și ÎM ”Gospodăria Locativ

Comunală Bălți” nu poartă răspundere pentru neexecutarea obligației de plată

pentru energia termică consumată de către locatarii apartamentului nominalizat,

dar reclamanta/apelantă nu era lipsită de dreptul de a înainta pretențiile sale față de

consumatorul/locatarul Gurjui Linda.

Suplimentar, instanța de apel a menționat că, Primăria mun. Bălți și ÎM

”Gospodăria Locativ Comunală Bălți” nu pot avea calitate de pârâți în cauza dată,

or, între ÎM ”Gospodăria Locativ Comunală Bălți” și Primăria mun. Bălți nu există

obligații contractuale cu SA ”Cet-Nord” privind achitarea serviciilor prestate

apartamentelor neprivatizate.

La 17 decembrie 2020, prin intermediul serviciului poștal, SA ”CET-Nord” a

depus cerere de recurs, prin care a solicitat casarea deciziei Curții de Apel Bălți din

08 octombrie 2020 și emiterea unei hotărâri noi prin care cererea de chemare în

judecată să fie admisă.

În motivarea recursului, reiterând circumstanțele de fapt și normele de drept

indicate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, SA ”CET-Nord” a

invocat că instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea cauzei și au interpretat eronat legea.

Astfel, recurenta a menționat că decizia Consiliului municipal Bălți nr.6/33 din

05 mai 2011, anexată la dosar, stabilește expres calitatea de proprietar al

Administrației Publice Locale asupra imobilului nominalizat.

Or, conform art.500 alin.(1) din Codul civil, doar proprietarul are drept de

posesiune, de folosință și de dispoziție asupra bunului, iar obligațiile

Administrației Publice Locale față de recurent, reies din prevederile art.5 alin.(5) al

Legii cu privire la locuințe nr.75 din 30 aprilie 2015, ce stabilește cert că controlul

asupra folosirii și întreținerii locuințelor, indiferent de forma lor de proprietate,

2

precum și asupra corespunderii locuințelor și serviciilor comunale prestate

exigențelor tehnice, se efectuează de autoritățile publice centrale și locale.

În context, recurenta consideră că răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin

crearea datoriilor pentru apartamentul în cauză, o poartă locatorul, dat fiind faptul

că potrivit informației anexate la materialele cauzei, Gurjui Linda locuiește în

imobil cu acordul ÎM ”Gospodăria Locativ Comunală Bălți”.

În conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere

și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, copia deciziei Curții de Apel Bălți din 08

octombrie 2020, a fost expediată participanților la proces la 17 noiembrie 2020 și,

recepționată de recurentă, la 20 noiembrie 2020. (f.d. 175)

Astfel, în conformitate cu art.434 din Codul de procedură civilă, Completul

Colegiului constată că cererea de recurs a SA ”CET-Nord”, înaintată la 17

decembrie 2020, este depusă în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul SA

”CET-Nord”, este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Conform art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentei este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță însă, criticile invocate de recurentă, nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

3

În context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanțele de

judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel și prima instanță, iar argumentele recursului nu

permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca

fiind admisibil.

În altă ordine de idei, prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă

care nu este evidențiată în cererea de recurs depusă de SA ”CET-Nord”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa cărorva temeiuri în urma cărora ar fi

necesară declararea recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art.433 lit. a) și art. 440 alin.(1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de SA ”CET-Nord”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4