2ra-730/20 — Constatarea încetării relatiilor de muncă

Dosarul nr. 2ra–730/20

Prima instanță: Judecătoria Hâncești (sediul Ialoveni), (jud. C. Albu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Danilov, I. Secrieru, Iu. Cotruță)

Î N C H E I E R E

03 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cuclov Alexandr,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Cuclov

Alexandr împotriva SRL ”Agrocons Business”, intervenienți accesorii Agenția

Servicii Publice, Darovan Victor și Chițeniuc Anatolie cu privire la acceptarea

cererii de demisie din funcția de administrator, constatarea încetării relațiilor

individuale de muncă începând cu 10 august 2015 și încuviințarea radierii

informației din Registrul de stat al persoanelor juridice privind deținerea funcției

de administrator,

împotriva deciziei din 04 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Cuclov Alexandr și menținută hotărârea din

20 februarie 2019 a Judecătoriei Hâncești (sediul Ialoveni),

con st ată:

La 08 decembrie 2017, Cuclov Alexandr a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL ”Agrocons Business”, intervenient accesoriu Agenția

Servicii Publice cu privire la acceptarea cererii de demisie din funcția de

administrator, constatarea încetării relațiilor individuale de muncă începând cu 10

august 2015 și încuviințarea radierii informației din Registrul de stat al persoanelor

juridice privind deținerea funcției de administrator.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 26 decembrie 2005, prin hotărârea

Adunării generale a asociaților SRL ”Agrocons Business” a fost numit în funcția

de administrator, fapt înregistrat în Registrul de Stat al persoanelor juridice și al

întreprinzătorilor individuali. Deși, formal a fost numit în această funcție de către

asociați, la nenumăratele adresări de a-i transmite actele societății precum și

1

ștampila societății, până la momentul adresării în instanță acest fapt nu a fost

realizat.

De asemenea a susținut că, contrar prevederilor art. 58, 65 al Codului muncii,

care obliga angajatorul să încheie contractul individual de muncă în formă scrisă

cu perfectarea anumitor acte suplimentare, acestea nu au fost perfectate până în

prezent, iar de 12 ani nu i se achită salariul de funcție.

Pe parcursul anului 2005 până în prezent, întreprinderea nu a desfășurat

activitate antreprenorială, corespunzător nu a administrat-o nici formal și nici de

facto.

La 10 iulie 2015, a depus în adresa asociaților cerere de demisie, solicitând să

fie eliberat din funcția de administrator începând cu data de 10 august 2015, care

până la moment nu a fost admisă.

La 21 iulie 2015, în temeiul art. 51 al Legii privind societățile cu răspundere

limitată a dispus convocarea Adunării Generale Extraordinară a asociaților pentru

data de 10 august 2015, indicând în ordinea de zi cererea acestuia de demisie. Deși

a expediat hotărârea de convocare cu aviz de recepție în adresa ambilor asociați, la

adresele cunoscute, aceștia nu s-au prezentat la termenul indicat, precum și nici nu

l-au informat despre imposibilitatea prezentării.

La 17 august 2015, în temeiul art. art. 51, 53 alin.(3) al Legii privind

societățile cu răspundere limitată a dispus convocarea repetată a adunării Generale

Extraordinară a Asociaților pentru data de 14 septembrie 2015, indicând în ordinea

de zi examinarea cererii acestuia de demisie. Expediind hotărârea de convocare cu

aviz de recepție în adresa ambilor asociați, la adresele cunoscute, aceștia nu s-au

prezentat în termenul indicat, precum și nici nu l-au informat despre

imposibilitatea prezentării. Suplimentar a publicat în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr. 241-246 (5283-5288) din 28 august 2015 anunțul referitor

la convocarea adunării.

Având în vedere că relațiile de muncă cu administratorul societății cu

răspundere limitată sunt reglementate atât de legislația comercială, cât și de cea de

muncă, conformându-se prevederilor art. 85 alin. (41) din Codul muncii, a depus

cererea de demisie, anunțând în prealabil cu 30 zile asociații despre dorința

acestuia de a demisiona din funcția deținută.

În pofida acestui fapt, este forțat până la moment să dețină această funcție

contrar dorinței.

Conformându-se integral prevederilor art. 81 alin. (1) lit. b), art. 85 alin. (41)

din Codul muncii reclamantul a considerat că este îndreptățit să solicite prin

intermediul instanței judecătorești restabilirea drepturilor acestuia, or până la

moment a întreprins toate măsurile prevăzute de legislația în vigoare pentru a

soluționa pe cale amiabilă conflictul apărut.

La 27 noiembrie 2015, s-a adresat în Judecătoria Bender de la domiciliul

unuia dintre asociați – Darovan Victor, cu cerere de chemare în judecată privind

2

constatarea faptului încetării relațiilor de muncă în legătură cu demisia, dar prin

hotărârea din 09 martie 2016 a Judecătoriei Bender, cererea de chemare în judecată

a fost respinsă pe motivul adresării față de pârâtul necorespunzător. Deși, conform

prevederilor alin.(2) art.49 lit. a) din Legea privind societățile cu răspundere

limitată, desemnarea și eliberarea înainte de termen a administratorului, ține de

competența exclusive a adunării generale a asociaților.

Prin decizia din 24 ianuarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, apelul a fost

respins și menținută hotărârea menționată supra, în partea de motivare fiind

menționat același argument de adresare a cererii față de un pârât necorespunzător,

la caz persoane fizice – asociații societății.

Prin încheierea din 30 august 2017 a Curții Supreme de Justiție recursul

reclamantului a fost declarat inadmisibil.

Astfel, reclamantul a menționat că, potrivit părții de motivare a actelor

judecătorești enunțate, cererea de chemare în judecată urmează a fi depusă

împotriva SRL ”Agrocons Business”, care de fapt este angajatorul reclamantului în

calitate de administrator și nu a asociaților, ca membri a organului suprem de

conducere.

Prin hotărârea din 20 februarie 2019 a Judecătoriei Hâncești (sediul Ialoveni),

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 04 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Cuclov Alexandr și menținută hotărârea din 20 februarie

2019 a Judecătoriei Hâncești (sediul Ialoveni).

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au reținut că, reclamantul

nu a prezentat probe din care ar urma că el a încheiat un contract individual de

muncă cu SRL ”Agrocons Business” și că ar exista o înscriere în carnetul de

muncă al reclamantului Cuclov Alexandr, precum și că acesta în perioada 26

decembrie 2005 până la 10 august 2015 a activat în calitate de administrator al

SRL ”Agrocons Business” precum și nu a demonstrat că societatea nu a activat.

Reținând autoritatea lucrului judecat al hotărârii din 09 martie 2016 a

Judecătoriei Bender, menținută de instanțele ierarhic superioare, instanțele au

reiterat că, soluționarea litigiului reclamantului poate avea loc numai la Adunarea

Generală a societății, instanța de judecată nefiind competentă să înceteze relațiile

individuale de muncă în legătură cu demisia lui Cuclov Alexandr din funcția de

administrator al SRL ”Agrocons Business”.

La fel, instanțele au constatat că, prin încheierea executorului judecătoresc

Iacob Miron nr.010-1389/15 din 30 iunie 2015, a fost dispusă interzicerea de a

opera de către Camera Înregistrării de Stat a orice reorganizare, radiere, modificare

a statutului debitorului SRL ”Agrocons Business”, până la încasarea datoriilor de 5

000 000 lei în temeiul titlului executoriu nr.2c-146/12 din 09 iunie 2015 emis de

Curtea de Apel Chișinău, creanță care urmează a fi executată, iar în lipsa

capacității de exercițiu, societatea nu va fi funcțională.

3

La 09 martie 2020, Cuclov Alexandr a declarat recurs împotriva deciziei din

04 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

admisă.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la examinarea cauzei nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată, a interpretat în mod eronat legea, precum și a apreciat în mod arbitrar

probele.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Cuclov

Alexandr inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Cuclov Alexandr, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

4

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Cuclov Alexandr.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Cuclov Alexandr.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5