2ra-779/20 — constatarea încălcării dreptului la muncă prin refuzul neîntemeiat de angajare, anularea deciziei, restabilirea în dreptul la muncă, obligarea încheierii contractului de muncă, încasarea prejudiciului material si moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea încălcării dreptului la muncă prin refuzul neîntemeiat de angajare, anularea deciziei, restabilirea în dreptul la muncă, obligarea încheierii contractului de muncă, încasarea prejudiciului material si moral
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-779/20 — constatarea încălcării dreptului la muncă prin refuzul neîntemeiat de angajare, anularea deciziei, restabilirea în dreptul la muncă, obligarea încheierii contractului de muncă, încasarea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 2ra-779/20
Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) Z. Talpalaru
Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) I. Muruianu, A. Malîi, N. Budăi
Î N C H E I E R E
03 iunie 2020 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Iurie Bejenaru
Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Șiman Ion,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Șiman Ion
împotriva Societății pe Acțiuni ”Moldova-Film” și Ministerului Educației, Culturii
și Cercetării, intervenient accesoriu Vasilachi Alexandr cu privire la constatarea
încălcării dreptului la muncă prin refuzul neîntemeiat de angajare, anularea
dispoziției, anularea deciziei Consiliului societății, declararea nulă a Adunării
Generale a acționarilor, restabilirea în dreptul la muncă, obligarea încheierii
contractului de muncă, încasarea prejudiciului material și moral,
împotriva deciziei din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care
s-a respins apelul declarat de Șiman Ion și s-a menținut hotărârea din 31 ianuarie
2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
c o n s t a t ă :
La 08 februarie 2016, Șiman Ion a depus cerere de chemare în judecată
împotriva SA ”Moldova-Film” și Ministerului Educației, Culturii și Cercetării,
intervenient accesoriu Vasilachi Alexandr cu privire la constatarea încălcării
dreptului la muncă prin refuzul neîntemeiat de angajare, anularea dispoziției,
anularea deciziei Consiliului societății, declararea nulă a Adunării Generale a
acționarilor, restabilirea în dreptul la muncă, obligarea încheierii contractului de
muncă, încasarea prejudiciului material și moral.
În motivarea acțiunii, Șiman Ion a menționat că în cadrul unui alt proces de
judecată, i-a fost prezentată copia contractului de management din 19 ianuarie
2011 și a Acordului adițional din 13 aprilie 2011, încheiate între SA ”Moldova-
1
Film” și Vasilachi Alexandr, din care rezultă că începând cu data de 20 ianuarie
2016, funcția de director general și administrator este vacantă.
Totodată, a invocat că a depus la organele de conducere a SA ”Moldova-
Film” cereri de angajare în câmpul muncii și pe numele gestionarului pachetului de
acțiuni – Ministerul Culturii, însă nu a primit nici un răspuns.
De asemenea, la 21 iunie 2016, a depus cerere prealabilă, prin care a solicitat
eliberarea actelor care au stat la baza reangajării lui Vasilachi Alexandr în funcția
de director general, administrator al SA ”Moldova-Film”.
A specificat reclamantul că neexaminarea cererilor sale constituie o
discriminare la angajare în câmpul muncii.
La fel, a invocat că art. 19 alin. (2) lit. e) din Statutul SA ”Moldova-Film” în
ultima redacție din 11 ianuarie 2011, stipulează că administratorul este desemnat,
numit de către Adunarea Generală, iar contractul de muncă cu conducătorul
organului executiv se încheie de către președintele Consiliului.
Astfel a reiterat că Vasilachi Alexandr a fost numit în funcția de director
general al SA ”Moldova-Film” în temeiul procesului-verbal nr. 01 din 04 ianuarie
2016 al Consiliului și procesului-verbal nr. 5 din 19 ianuarie 2016 al Adunării
Generale a SA ”Moldova-Film”.
De asemenea, Șiman Ion a specificat că prin procesul-verbal nr.5 din 19
ianuarie 2016, fără a pune în discuție candidatura sa pentru funcția vacantă de
director general al SA ”Moldova-Film”, a fost desemnată candidatura lui Vasilachi
Alexandr în această funcție.
Totodată, a invocat că prin procesul-verbal nr.1 din 04 ianuarie 2016, a fost
plasat în condiții diferite cu Vasilachi Alexandr.
Șiman Ion a solicitat, inclusiv prin cererea de completare a cerințelor (f.d. 87-
95 Vol. I), constatarea încălcării dreptului la muncă prin refuzul neîntemeiat de
angajare, anularea dispoziției Ministerului Culturii nr. 09-09/18-A din 19 ianuarie
2016, anularea deciziei Consiliului SA ”Moldova-Film”, expusă în pct. 3 al
procesului-verbal nr. 01 din 04 ianuarie 2016 privind propunerea candidaturii lui
Vasilachi Alexandr la funcția de director general al SA ”Moldova-Film”, anularea
procesului-verbal nr. 01 din 04 ianuarie 2016, declararea nulă a Adunării Generale
a SA ”Moldova-Film” din 19 ianuarie 2016 privind neexaminarea cererii de
angajare în câmpul muncii și încheierea unui nou contract de muncă pentru o
perioadă de 3 ani și prelungirea relațiilor de muncă cu Vasilachi Alexandr,
anularea procesului-verbal nr. 5 din 19 ianuarie 2016, obligarea SA ”Moldova-
Film” să încheie contract individual de muncă pentru ocuparea funcției de director
general, începând cu data de 20 ianuarie 2016 pentru o perioadă de 5 ani, încasarea
salariului de 14 742 de lei lunar cu titlu de prejudiciu material pentru neîncheierea
contractului de muncă, încasarea dobânzii de întârziere și încasarea prejudiciului
material și moral.
Prin hotărârea din 06 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a
respins cererea de chemare în judecată depusă de Șiman Ion (f.d. 4-19 Vol. II).
2
Prin decizia din 01 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul
declarat de Șiman Ion, s-a casat hotărârea din 06 iunie 2017 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru și s-a restituit cauza spre rejudecare în prima instanță, în alt
complet de judecată (f.d. 181-197 Vol. II).
La 16 iulie 2018, Șiman Ion a depus cerere de completare, majorare și
modificare a pretențiilor (f.d. 218-246 Vol. II), prin care a solicitat constatarea
încălcării dreptului la muncă prin refuzul neîntemeiat de angajare și faptul
discriminării, obligarea SA ”Moldova-Film” de a-l repune în drepturi prin
încheierea contractului individual de muncă privind ocuparea funcției de director
general, iar în locul angajării în funcție să-i fie achitate 30 salarii medii (500 000
lei).
Prin hotărârea din 31 ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a
respins cererea de chemare în judecată depusă de Șiman Ion.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei
a reținut că din analiza procedurii de desfășurare a Adunării Generale extraordinare
a SA ”Moldova-Film”, cât și dispoziția nr. 09-09/18A din 19 ianuarie 2016, nu se
adeveresc careva raționamente referitoare la declararea nulității absolute a actului
juridic, iar altele decât cele indicate în acțiune, reclamantul nu a invocat.
Astfel prima instanță a concluzionat că dispoziția emisă de Ministerul
Culturii, constituie un act de reprezentare valabil.
Totodată, instanța de fond a specificat că pentru intentarea unui proces
judiciar în instanța de judecată, se prezumă a fi necesară existența încălcării unui
drept subiectiv al reclamantului, care în cauza supusă judecății nu a fost probat de
către acesta.
Deci, instanța de fond a constatat că pretențiile reclamantului cu privire la
obligarea SA ”Moldova-Film” de a încheia cu reclamantul contractul individual de
muncă pentru o perioadă de 5 ani, cu achitarea salariului sunt neîntemeiate,
deoarece privilegiul de a decide prelungirea sau începerea unor noi raporturi de
muncă aparține exclusiv acționarilor SA ”Moldova-Film”, iar intervenirea
persoanei juridice ar compromite dreptul de dispoziție al societății și respectiv, ar
substitui ilegal voința și competența acționarilor societății.
Prin decizia din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul
declarat de Șiman Ion și s-a menținut hotărârea din 31 ianuarie 2019 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru.
La 05 martie 2010, Șiman Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanței de
apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu
emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.
Recurentul Șiman Ion, în motivarea recursului a menționat că la examinarea
cauzei au fost aplicate eronat normele de drept material.
Astfel a invocat aplicarea eronată a prevederilor art. 9 alin. (5) din Legea
privind societățile pe acțiuni nr. 1134 din 02 aprilie1997, acestea nefiind aplicabile
conflictelor de muncă.
3
Totodată, recurentul a invocat că referirea instanței de apel la prevederile
art. 45 din Codul muncii nu sunt aplicabile speței, deoarece în litigiul dedus
judecății nu au avut loc negocieri directe în privința relațiilor de muncă, ci este un
conflict de refuz ilegal de angajare în câmpul muncii, reglementat de prevederile
art. 47 din Codul muncii, aplicabil speței.
La 06 aprilie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia
recursului, fiind recepționat de către SA ”Moldova-Film” la data de 10 aprilie
2020, iar de Ministerul Culturii, Educației și Cercetării la data de 04 mai 2020 (f.d.
69-70 Vol. IV).
La 08 mai 2020, SA ”Moldova-Film”, reprezentată de avocatul Covaliov
Natalia, a depus referință la recursul declarat de Șiman Ion, prin care a solicitat să
fie considerat ca inadmisibil.
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 23 ianuarie
2020, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la
materialele cauzei lipsesc.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
Recursul a fost declarat la 05 martie 2020, respectiv se consideră depus în
termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a
temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de
judecată instituit în conformitate cu alin. (2).
Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de
Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
4
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform
secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din
Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de
recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de
apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența
probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței
de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură
civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa
constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări
implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva
Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate
a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai
stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.
45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten
v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de
fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Șiman Ion, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de
procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.
5
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se declară inadmisibil recursul înaintat de Șiman Ion.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Iurie Bejenaru
Nicolae Craiu
6