2ra-604/20 — incasarea sumei

Dosarul nr. 2ra-604/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. N.Arabadji)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.M.Guzun, V.Buhnaci, L.Pruteanu)

Î N C H E I E R E

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Șchiopu Fiodor,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cozma Stanislav

împotriva lui Șchiopu Fiodor cu privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 26 februarie 2016, reclamantul Cozma Stanislav s-a adresat în instanța de

judecată cu cererea împotriva lui Șchiopu Fiodor, solicitând în temeiul art.art.514,

572, 869 CC RM, încasarea de la pârât a sumei de 8 000,00 euro cu titlu de datorie

și cheltuielile de judecată, inclusiv taxa de stat în mărime de 5 215 lei și

cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 3000 de lei (f.d.5-6).

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 29 ianuarie 2013 a fost întocmită

recipisa de către Șchiopu Fiodor cu privire la un împrumut în sumă de 8 000 euro,

de la Cozma Stanislav.

La data de 30 decembrie 2013 și la data de 09 ianuarie 2014 a fost trimisă

reclamația privind restituirea sumei împrumutate, la toate adresele cunoscute,

faptul recepționării se confirmă prin avizele de recepție anexate la cerere.

A menționat că pîrîtul nu a reacționat nici într-un mod la solicitarea

reclamantului de a restitui datoria, fapt din care a înaintat acțiunea în instanța de

judecată.

La data de 30 mai 2016, Șchiopu Fiodor a depus referință asupra cererii de

chemare în judecată și a indicat că acțiunea este tardivă, solicitând respingerea

acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și tardivă.

La 26 februarie 2018 reprezentantul reclamantului avocatul Covaliov

Natalia a înaintat cerere suplimentară, prin care a solicitat și încasarea dobînzii de

întîrziere în mărime de 89 911,00 lei pentru perioada 27.12.2013 – 28.02.2018

(f.d.49).

Prin hotărârea din 10 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv.

1

Prin decizia din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

apelul declarat de avocatul Natalia Covaliov în interesul apelantului Cozma

Stanislav, s-a casat hotărârea din 10 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani și s-a emis o nouă hotărâre de admitere a acțiunii. S-a încasat de la

Șchiopu Fiodor în beneficiul lui Cozma Stanislav datoria în mărime de 8 000 euro,

și cheltuielile de judecată suportate cu titlu de taxă de stat în instanța de fond în

mărime de 5 215 lei, în instanța de apel în mărime de 3 911,25 lei și cheltuielile

pentru asistență juridică în mărime de 3000 lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că nu poate fi apreciată ca

corectă poziția instanței de fond, expusă în concluzia că, acțiunea lui Cozma

Stanislav a fost înaintată cu încălcarea termenului de prescripție general de trei

ani în interiorul căruia reclamantul putea să-și apere drepturile sale pretinse pe

calea intentării unei acțiuni în instanța de judecată, întrucât este demonstrat faptul,

că suma de 8000 euro a fost împrumutată la 25.05.2011. Astfel, termenul în

interiorul căruia reclamantul putea să-și apere drepturile sale pretinse pe calea

intentării unei acțiuni în instanța de judecată ar fi expirat la 25.05.2014.

Instanța de apel a relatat că, la data de 29 ianuarie 2013, părțile de comun

acord au convenit de a confirma faptul transmiterii banilor cu împrumut prin

întocmirea unei recipise, fapt, care a întrerupt termenul de prescripție . Astfel,

termenul de prescripție nu poate fi calculat din data de 25 mai 2011, data, cînd

efectiv a fost acordat împrumutul, întrucît părțile nu au convenit la o data stabilită

de restituire a împrumutului și la data de 29 ianuarie 2013 a fost întrerupt termenul

de prescripție, care curgea din data de 25 mai 2011 .

Respectiv la caz, termenul de prescripție a început a curge de la data somării

pîrîtului de a restitui împrumutul, adică de la data de 30.12.2016, cînd a fost

recepționată prima somație, expediată pîrîtului. Prin urmare, acțiunea, fiind

înaintată în judecată la 26 februarie 2016, indubitabil atestă că, reclamantul și-a

valorificat dreptul de a înainta acțiunea în instanța de judecată în interiorul

termenului, cînd reclamantul putea să-și apere drepturile sale pretinse pe calea

intentării unei acțiuni în instanța de judecată.

La 29 ianuarie 2020 Șchiopu Fiodor a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel

și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează

raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

Ca temei de drept a invocat examinarea cauzei în instanța de apel a avut loc

în lipsa recurentului precum și a avocatului acestuia Simion Frumusachi, contrar

prevederilor art. 432, alin.(3) lit.b) din Codul de procedură civilă care statuează

că, cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată.

A notat că instanța de apel a dat o apreciere eronată recipisei din 29 ianuarie

2013 tratând-o drept contract de împrumut prin care s-ar atesta că Cozma

Stanislav i-a împrumutat pârâtului/recurentului suma de 8000 de euro.

2

Astfel, a concluzionat recurentul că recipisa anexată la materialele dosarului

nu este un contract de împrumut. Mai mult ca atît, reclamantul urma să probeze

existența unui termen exact de restituire a banilor.

A notat că instanța de fond just a menționat că Cozma Stanislav nu a

prezentat probe pertinente ce ține de termenul de prescripție.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 26

noiembrie 2019 și a expediat decizia participanților la proces la 16 ianuarie 2020

(f.d.137), însă date de recepționare a deciziei recurate la materialele cauzei

lipsesc. Astfel, cererea de recurs declarată la 29 ianuarie 2020 de către Șchiopu

Fiodor este depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 27

februarie 2020 instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând

despre necesitatea depunerii referinței (f. d.157), iar potrivit avizului de recepție

recursul a fost recepționat de către avocatul Natalia Covaliov în interesul

apelantului Cozma Stanislav la 12 martie 2020 (f.d.158), iar Cozma Stanislav nu

a recepționat recursul, plicul fiind restituit cu mențiunea ,,nereclamat” (f.d.159).

Până la data examinării recursului, referință asupra recursului intimații nu au

depus.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

3

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Șchiopu Fiodor.

În ce privește argumentul recurentului precum că, cauza a fost judecată în

absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora

ședinței de judecată, Colegiul menționează că Șchiopu Fiodor nu s-a prezentat,

fiind citat public (f.d.121).

Mai mult ca atît, conform avizului de recepție (f.d.105) Șchiopu Fiodor nu

a recepționat citația instanței de apel pentru a se prezenta în cadrul ședinței de

judecată din 21 mai 2029, plicul fiind restituit cu mențiunea ,,a expirat termenul

de păstrare”.

Conform art.102 alin.(41) Cod de procedură civilă, participanții la proces

înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor

de procedură la o dată ulterioară.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

4

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Șchiopu Fiodor.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5