2ra-74/20 — Încasarea datoriei

2ra-74/20 — Încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra–74/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani), (jud. D. Dulghieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, V. Cotorobai, Iu. Cotruță)

D E C I Z I E

19 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Zemșman Alexandru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către de

Iahimovici Nina împotriva lui Zemșman Alexandru cu privire la încasarea datoriei

și a dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de Zemșman Alexandru și menținută hotărârea

din 19 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani),

con st ată:

La 06 mai 2015, Iahimovici Nina s-a adresat în instanță cu o cerere de

chemare în judecată, prin care a solicitat încasarea din contul lui Zemșman

Alexandru a datoriei în sumă de 110 000 de Euro, a dobânzii de întârziere pentru

perioada 17 mai 2013 – 28 aprilie 2016 în mărime de 59 704 de Euro și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 16 noiembrie 2012, a încheiat cu

Zemșman Alexandru un contract de împrumut, în temeiul căruia i-a transmis

mijloace bănești în mărime de 110 000 de Euro fără dobândă, pe un termen de 6

luni.

Reclamanta a menționat că Zemșman Alexandru, contrar obligaților asumate,

nu a restituit împrumutul contractat nici la scadența obligației de restituire și nici

ulterior acestui termen, motiv pentru care, la 27 ianuarie 2014 a expediat o

reclamație prin care i-a solicitat restituirea împrumutului în mărimea contractată în

1

termen de 7 zile din momentul recepționării acesteia.

Deși la 28 ianuarie 2014 reclamația a fost recepționată de către pârât,

obligația asumată de rambursare a împrumutului nu a fost executată, motiv pentru

care reclamanta a considerat întemeiat, la rând cu încasarea datoriei de bază, în

circumstanțele punerii pârâtului în întârziere, de a pretinde încasarea și a dobânzii

de întârziere în ordinea prevăzută de art. art. 585, 619 alin.(2) ale Codului civil, în

mărime de 9% pentru perioada de 17 mai 2013 - 28 aprilie 2016, ce constituie

suma de 59 704 de Euro.

Prin hotărârea din 19 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani) acțiunea a fost admisă parțial.

A fost încasată din contul lui Zemșman Alexandru, în beneficiul Ninei

Iahimovici, datoria în mărime de 110 000 de Euro și dobânda de întârziere în sumă

de 46 148,77 de Euro, convertiți în valută națională la data executării hotărârii.

În rest, acțiunea depusă de Iahimovici Nina împotriva lui Zemșman

Alexandru a fost respinsă.

A fost încasat din contul lui Zemșman Alexandru în beneficiul Iahimovici

Nina cheltuielile de plată a taxei de stat în mărime de 25 000 de lei.

Prin decizia din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Zemșman Alexandru și menținută hotărârea din 19 decembrie

2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani).

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au reținut că, între părți, în

baza unui contract sinalagmatic, a avut loc un raport obligațional, în care fiecare

din părți avea obligații reciproce. Astfel, Iahimovici Nina și-a executat cu bună-

credință obligațiile, fapt confirmat prin probatoriul prezentat de părți și administrat

de instanță, iar pârâtul a acumulat o datorie ce urmează a fi încasată în beneficiul

reclamantei.

Cu referire la caracterul simulat al contractului, invocat de Zemșman

Alexandru, instanțele au menționat că, deși potrivit art. 217 al Codului civil,

nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un

interes născut și actual, instanța de judecată o invocă din oficiu, astfel încât

nulitatea absolută este sancțiunea pentru nerespectarea normei, ce ocrotește un

interes general, este firesc să se acorde unui cerc cât mai larg de persoane și organe

de stat posibilitatea aplicării acestei sancțiuni, nulitatea pe motivul simulației

invocat de Zemșman Alexandru presupune, totuși, existența unui act juridic secret,

care este valabil în condițiile în care întrunește condițiile stabilite pentru un astfel

de act juridic. În circumstanțele date nulitatea invocată de pârât a actului juridic

vizat nu poate fi invocată de instanță din oficiu în lipsa unei contestații

corespunzătoare înaintate de Zemșman Alexandru.

La 25 octombrie 2019, Zemșman Alexandru a declarat recurs împotriva

deciziei din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a

2

acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată, a apreciat în mod arbitrar probele prezentate precum și a săvârșit alte

încălcări care au dus la soluționarea greșită a cauzei.

La 14 ianuarie 2020, Iahimovici Nina, reprezentată de avocatul Coptu Sergiu,

a depus o referință la recursul declarat de către Zemșman Alexandru, solicitând

considerarea acestuia ca fiind inadmisibil.

Prin încheierea din 11 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de către Zemșman Alexandru a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Instanța de recurs constată că, decizia recurată a fost pronunțată la 26

septembrie 2019, expediată părților la 04 noiembrie 2019 (vol. II, f.d. 83), fără a se

cunoaște cu certitudine data recepționării acesteia de către părți, astfel recursul

declarat la 25 octombrie 2019 a fost depus cu respectarea termenului indicat la art.

434 alin. (1) al Codului de procedură civilă.

În corespundere cu art. 444 al Codului de procedură civilă, recursul s-a

examinat fără înștiințarea participanților la proces. Astfel, Colegiul a decis

inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererile de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității

hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această

cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la

dosar. În plus, recurenta și intimații au avut ocazia să își prezinte poziția în scris și

să răspundă la concluziile părții adverse. (mutatis mutandis, cauza Auza Vilho

Eskelinen și alții vs. Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75)

Subsidiar, în § 26 – 27 ale deciziei Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 al

Codului de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca

obiect autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și

nu de fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă

instanța de apel sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în

fața sa, în persoană. Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând hotărârea contestată în raport de criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul declarat de Zemșman Alexandru întemeiat și care urmează a fi admis,

casată decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) al Codului de procedură civilă,

3

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Pe parcursul examinării cauzei în fazele procesuale anterioare s-a constatat cu

certitudine că, temei pentru intentarea prezentei acțiuni a constituit o recipisă

semnată de părți la 16 noiembrie 2012, în temeiul căruia reclamanta Iahimovici

Nina a pretins că i-a transmis lui Zemșman Alexandru mijloace bănești în mărime

de 110 000 de Euro fără dobândă, pe un termen de 6 luni, însă ultimul contrar

obligațiilor contractuale nu a restituit împrumutul.

Pentru a se opune pretențiilor reclamantei Iahimovici Nina, recurentul-pârât

Zemșman Alexandru a invocat nulitatea recipisei din 16 noiembrie 2012 și a

prezentat în susținerea celor menționate probele care în viziunea lui sunt

pertinente. În calitate de temei juridic al nulității invocate a fost invocate

prevederile art. 221 al Codului civil, potrivit căruia, actele juridice încheiate fără

intenția de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) sau cu intenția de a

ascunde un alt act juridic (actul juridic simulat) sunt nule.

Colegiul lărgit, reținând caracterul absolut al nulității invocate de către

Zemșman Alexandru, evidențiază că potrivit prevederilor art. 217 alin. (1) al

Codului civil (în redacția în vigoare la data relevantă speței), nulitatea absolută a

actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut și

actual. Instanța de judecată o invocă din oficiu.

Așadar, instanța de recurs pentru a elucida aspectele abordate, va raporta

circumstanțele prezentate la criticile invocate de recurentul Zemșman Alexandru și

va trebui să se asigure că, în cazul de față Curtea de Apel Chișinău, a îndeplinit

condiția unei examinări efective și a oferit un răspuns specific și explicit

mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului (a se vedea, în contrast,

Lebedinschi vs. Moldova, hotărârea din 16 iunie 2015, § 31, 35 – 36; cauza

Nichifor vs. Moldova, hotărârea din 20 septembrie 2016, § 29 – 31).

Potrivit art. 373 alin. (5) al Codului de procedură civilă, instanța de apel este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar conform

prevederilor art. 390 alin. (1) lit. e), f) al aceleiași legi, decizia instanței de apel

trebuie să conțină: motivele concluziilor instanței de apel și referirea la legea

guvernantă; concluziile instanței de apel în urma examinării apelului.

În cadrul dreptului la un proces echitabil se analizează dreptul oricărei părți în

cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și

mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și

argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația

instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate

verifica respectarea lor.

Conform jurisprudenței CEDO, noțiunea de proces echitabil presupune ca o

4

instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși

în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu doar să reia pur și

simplu concluziile unei instanțe inferioare (cauza Helle vs Finlanda, hotărârea din

19 decembrie 1997). Deși articolul 6 § 1 din Convenție nu obligă instanțele de

judecată să ofere răspunsuri detaliate la toate argumentele invocate, totuși din

hotărâre trebuie să reiasă clar că elementele esențiale ale cauzei au fost examinate

(cauza Taxquet vs. Belgia [MC], nr. 926/05, § 91, CEDO 2010).

În pofida acestor fapte, instanța de apel la pronunțarea asupra argumentelor

din apelul depus de Zemșman Alexandru, urma în conformitate cu prevederile legii

să se dedice unei analize efective a temeiurilor, argumentelor și propunerilor de

probatoriu, fără a prestabili pertinența acestora.

În cazul de față, instanța de apel a evitat să examineze observațiile

recurentului referitoare la nulitatea recipisei, chiar și în lipsa unei acțiuni

reconvenționale, or nulitatea absolută poate fi invocată din oficiu, însușind de fapt

textul hotărârii primei instanțe și rezumându-și soluția la simplul fapt că hotărârea

contestată este destul de motivată și nu este necesară o verificare suplimentară.

Totodată, instanța de apel absolut eronat a considerat nedeterminant

argumentul lui Zemșman Alexandru referitor la cauza penală pornită pe numele lui

și în legătură cu faptele discutate în prezenta cauză, în raport cu celelalte

argumente invocate de ultimul, concluzionând greșit că nu a fost prezentată vreo

sentință irevocabilă vis-a-vis de învinuirea adusă. Or, în acest sens la etapa

examinării cauzei în prima instanță a fost prezentată ordonanța procurorului în

Procuratura mun. Chișinău, oficiul Centru din 31 august 2018, potrivit căreia a fost

dispusă scoaterea lui Zemșman Alexandru de sub urmărirea penală pe motivul

lipsei în acțiunile lui a elementelor infracțiunii cu clasarea procesului penal.

Colegiul lărgit atestă că temeiul încetării/clasării urmăririi penale pe temeiul

prevăzut la art. 275 pct. 3) al Codului de procedură penală este temei de reabilitare,

iar ordonanța respectivă în temeiul prevederilor art. 286 al aceleiași legi este actul

de finalizare a oricăror acțiuni într-o cauză penală, și respectiv, are putere de

sentință în sensul art. 123 al Codului de procedură civilă.

Așadar, prin lipsa examinării temeiniciei argumentelor invocate mai sus, se

constată că instanța de apel a dat dovadă de un formalism excesiv în această parte.

Or, prin prisma principiului contradictorialității și egalității în arme, instanța de

apel era obligată să asigure un echilibru just a intereselor ambelor părți implicate în

proces. În esență, motivarea Curții de Apel Chișinău l-a pus într-o situație de

dezavantaj Zemșman Alexandru față de adversarul său (a se vedea cauza Donadze

vs. Georgia, hotărârea din 7 martie 2006, § 35 – 36).

Constatând toate cele relatate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, conturează o opinie tendențioasă

a instanței de apel de reținere și însușire a motivării din hotărârea primei instanțe, a

argumentelor reclamantei Iahimovici Nina, fără a da o apreciere tuturor probelor în

5

ansamblu, fără a răspunde la toate temeiurile invocate de apelant, ignorând

nemotivat unele afirmații și situații certe sau cel puțin nemotivând prevalarea unor

circumstanțe, pe care s-a bazat soluția emisă, asupra celorlalte probe existente la

dosar.

În atare situație, instanța de recurs apreciază că lui Zemșman Alexandru nu i-a

fost asigurat dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu

dreptul la un recurs efectiv. De fapt, în cazul când există suspiciuni privind

încălcarea echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că

recurenta nu a reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și

raționamentele pe care le considera necesare în vederea apărării punctului ei de

vedere (cauza Blücher vs. Republica Cehă, hotărârea din 11 ianuarie 2005, cauza

Carmel Saliba vs. Malta, hotărârea din 29 noiembrie 2016, § 65).

În acest sens, Colegiul lărgit reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (cauza Doorson vs. Olanda, hotărârea din 26 martie 1996).

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a stabili că erorile judiciare

analizate în speță sunt esențiale și nu pot fi corectate în această fază. Or judecarea

recursului, exercitat conform rigorilor impuse de art. 432 alin. (1) al Codului de

procedură civilă, are caracter devolutiv numai pentru problemele de drept material

și procedural.

În acest caz, art. 442 al Codului de procedură civilă prevede că în ordine de

recurs nu pot fi administrate probe noi, ceea ce consolidează poziția susmenționată.

Așadar, omisiunea instanței de apel de a aprecia toate probele în ansamblu, precum

și de a constata relevanța argumentelor apelantului-recurent conduce inevitabil la

încălcarea garanțiilor unui proces echitabil, din moment ce observațiile lui

Zemșman Alexandru, într-un mod efectiv, nu au fost analizate.

Prin urmare, ținând cont de faptele din speță, de argumentele părților și de

constatările de mai sus, Colegiul judiciar consideră că a examinat principalele

întrebări juridice puse în cerere și că nu este necesar să se pronunțe separat în

privința motivelor invocate în recursurile formulate.

Acestea, în esență, nu au forță juridică de a influența prezenta soluție pe caz și

pertinența lor va putea fi supusă unei aprecieri juridice la o nouă rejudecare a

cauzei (a se vedea, printre alte autorități, cauzele Kamil Uzun vs. Turcia, hotărâre

din 10 mai 2007, § 64; Centrul pentru Resurse Juridice în numele lui Valentin

Câmpeanu vs. România (Marea Cameră), din 17 iulie 2014, § 156).

Astfel, din considerentele arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursurile declarate, de a casa decizia din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, iar reținând că erorile procedurale admise nu pot fi corectate de instanța

6

de recurs, cauza urmează a fi remisă la rejudecare, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța urmează să examineze speța în întregime în

cadrul unor proceduri noi, în vederea respectării dreptului părților la un proces

echitabil, în special, în partea aprecierii juridice a observațiilor lăsate fără răspuns

(a se vedea, spre exemplu impactul considerentelor instanței de recurs la o nouă

reexaminare, cauzele Victor Harovschi vs. Moldova, hotărâre din 18 noiembrie

2008; Dimitar Yordanov vs. Bulgaria, hotărâre din 6 septembrie 2018, § 52 - 53).

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) al

Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Zemșman Alexandru.

Se casează decizia din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău emisă în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Iahimovici Nina

împotriva lui Zemșman Alexandru cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii de

întârziere și se remite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

7