2ra-143/20 — constatarea contractului

2ra-143/20 — constatarea contractului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-2354/19

2ra-143/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud. I. Dutca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Danilov, I. Cotruță, I, Secrieru)

DECIZIE

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Iurie Paseșnic,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Lidia Perhulova

împotriva lui Iurie Paseșnic cu privire la încetarea proprietății comune pe cote-părți

prin vânzarea bunului imobil la licitație și distribuirea prețului către coproprietari

proporțional cotelor-părți deținute, evacuarea din imobil și compensare cheltuielilor

de judecată și cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Paseșnic împotriva

Lidiei Perhulova, intervenienți accesorii notarul Tamara Chigaian și Agenția

Servicii Publice cu privire la declararea nulității contractului de înstrăinare a bunului

imobilul cu condiția întreținerii pe viață, radierea dreptului de proprietate din

Registrul bunurilor imobile, declararea nulă a testamentului și a procurii,

împotriva deciziei din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 12 mai 2016, Lidia Perhulova a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Iurie Paseșnic solicitând încetarea dreptului de proprietate comună pe

cote-părți prin vinderea apartamentului nr. 25 din str. XXXXX, mun.Chișinău, la

licitație și distribuirea prețului către coproprietari proporțional cotei-părți fiecăruia

dintre ei, evacuarea pârâtului împreună cu membrii familiei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la 24 ianuarie 2014 a fost încheiat

cu Ecaterina Paseșnic contractul de înstrăinare a apartamentului nr. 25 din str.

XXXXX, mun. Chișinău, cu condiția de întreținere pe viață, autentificat de către

notarul public Tamara Chigaian. În baza acestui contract, Ecaterina Paseșnic i-a

transmis ½ cotă-parte din apartamentul nr. 25, compus din două odăi cu suprafața

totală de 53,1 mp, inclusiv suprafața locativă de 27,7 mp, situat pe str. XXXXX,

mun. Chișinău, iar ea s-a obligat să asigure întreținerea pe viață Ecaterinei Paseșnic.

La data de 19 ianuarie 2016 Ecaterina Paseșnic a decedat.

Totodată, a precizat că și-a onorat obligațiile contractuale asumate prin

semnarea contractului întreținerii pe viață din 24 ianuarie 2014.

1

Reclamanta a afirmat că în scopul ocrotirii drepturilor sale garantate prin

contractul de înstrăinare a apartamentului cu condiția întreținerii pe viață din 24

ianuarie 2014, precum și legislația în vigoare a înregistrat dreptul său de proprietate

asupra a ½ cotă-parte din apartamentul nr. 25 din str. XXXXX, mun. Chișinău, la

Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău la 13 ianuarie 2016. În prezent împreună cu

fiul răposatei dețin în proprietate câte ½ cotă-parte din bunul imobil menționat, însă

nu se poate bucura de toate drepturile sale reale asupra proprietății sale, deoarece

pârâtul nu recunoaște categoric dreptul său de proprietate. Din motiv că sunt

divergențe, nu mai dorește să continue aceste raporturi mai departe și astfel, în opinia

sa, prin înstrăinarea bunului imobil vor înceta ostilitățile.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 9, art. 20, art. 26, art. 46 din

Constituția Republicii Moldova, prevederile art. 315-317, art. 320, art. 337, art. 344,

art.347, art. 351, art. 354, art. 361 Cod civil.

La 03 iunie 2016, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.23), Iurie Paseșnic a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Lidiei Perhulova, intervenient accesoriu

notarul public Tamara Chigaian solicitând declararea nulității contractului de

înstrăinare a apartamentului cu condiția întreținerii pe viață din 24 ianuarie 2014 cu

nr.1014 care are ca obiect ½ cotă-parte din apartamentul nr. 25 situat în

mun.Chișinău, str. XXXXX, cu număr cadastral XXXXX, semnat de către Ecaterina

Paseșnic și Lidia Perhulova, autentificat de notarul public Tamara Chigaian, radierea

din Registrul bunurilor imobile înscrierea referitor la dreptul de proprietate a Lidiei

Perhulova asupra ½ cotă-parte din apartamentul nr. 25, situat în mun.Chișinău, str.

XXXXX, cu număr cadastral XXXXX.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că împreună cu mama sa-Ecaterina

Paseșnic deținea în proprietate comună pe cote-părți apartamentul nr. 25 din str.

XXXXX, mun. Chișinău, în care locuiau împreună. La 19 ianuarie 2016 mama sa a

decedat. După decesul mamei sale, a aflat că între ea și Lidia Perhulova a fost

încheiat un contract, însă informații cu referire la obiectul și conținutul acestui

contract nu cunoștea. Ca urmare a adresării de către Lidia Perhulova în instanța de

judecată a luat cunoștință cu contractul de înstrăinare a apartamentului cu condiția

întreținerii pe viață, care a fost încheiat la 24 ianuarie 2014 între Ecaterina Paseșnic

și Lidia Perhulova, autentificat de notarul public Tamara Chigaian.

Totodată, a menționat că contractul este ilegal, având în vedere că la momentul

în care a fost semnat, mama sa avea o vârstă înaintată și suferea de XXXXX, fiind

sub tratament XXXXX, deseori nu conștientiza caracterul acțiunilor sale și nu își

dădea seama de consecințele lor. În anul 2012, Ecaterina Paseșnic a fost diagnoticată

cu XXXXX. De la debutul depistării bolii incurabile pe parcursul anilor a fost supusă

tratamentului XXXXX și i-au fost administrate medicamente pe bază de substanțe

narcotice și psihotrope, care i-au influențat negativ evoluția ei psihică, fiind într-o

degradare continuă. Deseori avea un comportament neadecvat, dificultăți de

memorie și concentrare. După diagnosticare mama a avut o stare de depresie,

anxietate și izolare.

Reclamantul a precizat că locuia împreună cu mama sa într-un apartament și

duceau gospodărie comună, suporta toate cheltuielile necesare pentru întreținere,

îngrijire, tratament, medicamente, etc, din care considerente a considerat ca fiind

absurdă necesitatea încheierii unui contract cu condiția întreținerii pe viață cu o

persoană străină, în măsura în care mama sa dispunea de îngrijirea necesară, fiind

2

alături de ea. Mama sa niciodată nu a vorbit despre încheierea contractului și nici de

faptul că pârâta avea obligații de întreținere față de ea, ceea ce denotă că ea nu

conștientiza existența anumitor raporturi contractuale cu Lidia Perhulova.

La fel, a precizat că doar se cunoșteau cu pârâta, nu aveau relații apropiate,

comunicau ca vecine, deoarece locuiau într-o curte comună. Întreținere materială

pârâta nu i-a acordat, nu i-a cumpărat îmbrăcăminte, medicamente sau achitat

serviciile comunale. Mai mult, Ecaterina Paseșnic a depus la poliție o plângere

împotriva Lidiei Perhulova, ceea ce denotă existența relațiilor ostile între ele.

Reclamantul a opinat că pârâta a profitat de neputința mamei și starea ei de

sănătate, aflând despre faptul că suferă de o boală incurabilă, a intrat în încrederea

mamei sale, a dus-o în eroare și a ademenit-o să semneze contractul de înstrăinare a

½ cotă-parte din apartament cu condiția întreținerii pe viață.

De asemenea, a menționat că este dubios faptul că Lidia Perhulova, având o

vârstă înaintată, venituri modeste, fiind invalidă și pensionară, și-a asumat

angajamentul de a o întreține pe Ecaterina Paseșnic. Conform pct. 7 din contract,

costul întreținerii pentru hrană, îmbrăcăminte, îngrijire, lecuire, cheltuieli de

înmormântare este de 300 de lei lunar, care nicidecum nu puteau acoperi cele

necesare pentru întreținerea și tratamentul mamei sale Ecaterina Paseșnic, ceea ce

denotă că a fost indicată doar cu scopul de a simula întreținerea.

Reclamantul a declarat că Lidia Perhulova a avut un comportament viclean,

dolosiv, care în mod abuziv și ilegal a profitat cu rea-credință de condițiile

îmbolnăvirii mamei în ultimii ani de viață, diagnosticată cu XXXXX, fiind lipsită de

discernământ a fost condusă de pârâtă la notar, determinând-o în condiții dubioase

și deloc avantajoase pentru ea să semneze contractul de înstrăinare a ½ cotă-parte

din apartament cu condiția întreținerii pe viață. Mama sa deseori nu cunoștea lumea

înconjurătoare și avea momente de pierdere a capacității. Faptul că, mama sa nu și-

a dat seama de caracterul contractului, denotă și întocmirea contractului în limba

română, care nu o poseda, nefiind tradus și explicat conținutul contractului în limba

rusă care o cunoștea.

Prin încheierea protocolară din 13 septembrie 2016 a Judecătoriei Ciocana,

mun.Chișinău, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu ÎS

„Cadastru”.

Prin încheierea din 15 noiembrie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău,

s-au conexat într-un singur proces cauzele civile.

Ulterior, la 04 aprilie 2017, reclamantul Iurie Paseșnic a depus cerere de

extinderea pretențiilor în temeiul art. 60 Cod de procedură civilă, prin care a solicitat

declararea nulă a testamentului nr. 2026 din 28 iunie 2013 prin care Ecaterina

Paseșnic a testat Lidiei Perhulova toată averea sa existentă la data decesului,

declararea nulă a procurii nr. 18121 din 04 decembrie 2013, eliberată de Ecaterina

Paseșnic pe numele Lidiei Perhulova, autentificată de notarul public Tamara

Chigaian.

În motivarea cererii depuse, reclamantul Iurie Paseșnic a indicat că la referința

formulată de Lidia Perhulova a fost anexată copia testamentului nr. 2026 din 28 iunie

2013 întocmit de Ecaterina Paseșnic prin care a testat toată averea Lidiei Perhulova

și procura nr. 18121 din 04 decembrie 2013 eliberată de Ecaterina Paseșnic pe

numele Lidiei Perhulova. Despre existența acestora anterior nu a cunoscut. Astfel,

de rând cu contractul de înstrăinare a imobilului cu condiția întreținerii pe viață, sunt

3

pasibile de nulitate testamentul și procura menționate. Or, în perioada în care au fost

întocmite și semnate atât testamentul, cât și procura, mama sa Ecaterina Paseșnic a

fost supusă tratamentului pe bază de substanțe narcotice și psihotrope.

Prin hotărârea din 19 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Iurie

Paseșnic împotriva Lidiei Perhulova cu privire la declararea nulității contractului de

înstrăinarea bunului cu condiția întreținerii pe viață din 24 ianuarie 2014 înregistrat

sub nr. 1014 la notarul public Tamara Chigaian, radierea dreptului de proprietate din

Registrul bunurilor imobile, declararea nulă a testamentului sub nr. 2026 din 28 iunie

2013 și a procurii nr. 18121 din 04 decembrie 2013, întocmită de notarul public

Tamara Chigaian; s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Lidia

Perhulova și s-a dispus încetarea coproprietății pe cote-părți prin vânzarea

apartamentului nr.25, situat pe str. XXXXX, mun. Chișinău, la licitație cu

distribuirea prețului coproprietarilor apartamentului Lidia Perhulova și Iurie

Paseșnic, conform cotelor-părți deținute, cu evacuarea lui Iurie Paseșnic împreună

cu membrii familiei sale din bunul imobil menționat, s-a încasat de la Iurie Paseșnic

taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 4219, 56 de lei; s-a încasat de la Iurie

Paseșnic în beneficiul Lidiei Perhulova cheltuielile de asistență juridică în sumă de

4000 de lei; s-a încasat de la Iurie Paseșnic cheltuielile suportate de instanța de

judecată în sumă de 154, 40 de lei.

Prin decizia din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Iurie Paseșnic și apelul declarat de avocatul Tatiana Iovu, în interesele

lui Iurie Paseșnic și s-a menținut hotărârea din 19 noiembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana.

La 21 noiembrie 2019, Iurie Paseșnic a depus cerere de recurs împotriva

deciziei din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău solicitând admiterea

cererii de recurs, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței

de apel cu trimiterea cauzei la rejudecare în prima instanță în alt complet de

judecători sau, după caz, dacă se va considera că nu sunt întrunite condițiile de

trimitere a cauzei la rejudecare, a solicitat de a fi examinat recursul în fond cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de chemare în judecată

depusă de Iurie Paseșnic și cererea de chemare în judecată depusă de Lidia Perhulova

de respins ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a invocat că hotărârea primei instanțe și decizia

instanței de apel sunt neîntemeiate în fapt și în drept, emise cu încălcarea esențială

și aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Instanțele au

soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces,

iar erorile comise au dus la încălcarea dreptului la un proces echitabil și accesului la

justiție.

Cu referire la acțiunea Lidiei Perhulova privind încetarea proprietății comune

pe cote-părți prin vânzarea bunului imobil la licitație și distribuirea prețului către

coproprietari proporțional cotei-părți deținute, evacuarea pârâtului împreună cu

membrii familiei sale din apartament, recurentul a indicat că instanțele de judecată

au dispus evacuarea lui Serghei Paseșnic și a Irinei Paseșnic împreună cu membrii

familiei sale din apartamentul nr. 25 din str. XXXXX, mun. Chișinău, fără ca ultimii

să fie atrași în proces, ceea ce a dus la lezarea dreptului de locuință în acest

apartament, inclusiv și asupra bunurilor mobile cu care este dotată locuința, având

4

în vedere că familia acestuia întotdeauna a locuit în acest bun imobil. Astfel

neantrenarea în proces a persoanelor a căror interese pot fi afectare reprezintă o

violare vădită a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO și constituie

un temei legal necondiționat, de sine stătător, care poate fi invocat din oficiu de către

instanța de judecată.

De asemenea, recurentul a declarat că instanțele inferioare nejustificat și ilegal

au dispus încetarea proprietății comune pe cote-părți prin vânzarea la licitație și

evacuarea împreună cu membrii săi de familie, fără acordarea altui spațiu locativ,

reținând drept temei de încetare a relațiilor ostile între coproprietari. În opinia

recurentului, această concluzie a instanțelor de judecată este neîntemeiată, întrucât

rezultând din dispozițiile art. 361 alin. (1) și (2) Cod civil „neînțelegerile” ca condiție

a vânzării a bunurilor la licitație urmează a fi doar în legătură cu exercitarea dreptului

de proprietate și aceste neînțelegeri urmau a fi generate până la sesizarea instanței.

Drept urmare, recurentul a declarat că nu au fost administrate anumite probe are ar

atesta că Lidia Perhulova a pretins de la subsemnat respectarea pretinsului drept de

proprietate, că ar fi propus subsemnatului înstrăinarea bunului imobil și ar fi refuzat,

ținând cont de dreptul de preemțiune de care beneficiază, că ar fi îngrădit accesul

intimatei în apartament sau alte circumstanțe de fapt, care ar atesta neînțelegeri în

legătură cu exercitarea dreptului de proprietate, astfel încât să nu fie deposedat

arbitrar de dreptul său de proprietate.

Recurentul suplimentar a învederat că, în speță, instanțele de judecată nu au

verificat dacă bunul imobil este indivizibil, nesusceptibil de împărțit în natură, nu a

clarificat regimul juridic al bunului imobil sub acest aspect, astfel încât să fie

întrunite condițiile legislative privind vânzarea forțată a imobilului pentru a nu

admite încălcarea arbitrară a dreptului de proprietate, ci doar s-au axat pe interesul

părții intimate, ignorând condițiile impuse de prevederile legale. Prin urmare,

simplul fapt că între părți ar existat „relații ostile”, nu constituie temei pentru

înstrăinarea forțată a proprietății, fără a se face dovada că bunul imobil este

indivizibil sau nu este partajabil în natură. Cu atât mai mult „relațiile ostile” dintre

părți nu constituie temei de partajare a proprietății comune pe cote-părți prin

încetarea coproprietății și vânzării la licitație a bunului imobil cu distribuirea prețului

între coproprietare proporțional cotei-părți a fiecăruia, or prevederile Codului civil

nu reglementează o astfel de situație. În aceste situații, recurentul consideră că

instanțele de judecată în mod arbitrar și ilegal l-a forțat să înstrăineze proprietatea,

ceea ce constituie o încălcare a dreptului de proprietate garantat de art. 46 alin. (2)

din Constituție și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Ba mai mult, în calitate de

coproprietar, are dreptul de preemțiune în conformitate cu prevederile legale asupra

cotei-părți, în condițiile în care celălalt coproprietar are intenția de a-și înstrăina cota

sa parte.

Referitor la acțiunea lui Iurie Paseșnic privind declararea nulității contractului

de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață, radierea dreptului de

proprietate în registrul bunurilor imobile, declararea nulă a testamentului și a

procurii, recurentul a menționat că instanțele de judecată nu au examinat cauza prin

prisma temeiurilor de drept invocate și nu au dat un răspuns la argumentele invocate

referitor la existența condițiilor de nulitate a actelor juridice. În contextul dat,

recurentul a relatat că instanța de fond a argumentat în respingerea pretențiilor

5

privind nulitatea testamentului și a procurii prin faptul că valabilitatea procurii nr.

18121 din 04 decembrie 2013 a încetat, fiind expirat termenul de valabilitate a

acestuia, cu atât mai mult că valabilitatea acestuia a încetat odată cu decesul

Ecaterinei Paseșnic, însă instanța de apel nu a verificat corectitudinea unei astfel de

motivări, având în vedere că efectul nulității se produc retroactiv, pe când efectele

expirării termenului actului juridic operează pentru viitor. Astfel, instanțele de

judecată au confundat efectele juridice aplicabile nulității și termenelor de

valabilitate a actelor juridice, fapt pentru care respingerea pretențiilor privind

nulitatea testamentului și a procurii pe motivul expirării termenului este contrară

prevederilor legale.

La fel, recurentul a susținut că instanțele de judecată nu s-au expus sub niciun

mod asupra încălcărilor de procedură invocate la semnarea contractului de

înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață, a testamentului nr. 2026 din 28 iunie 2013

și a procurii cu nr. 18121 din 04 decembrie 2013. Întreaga motivare în respingerea

cererii de chemare în judecată a subsemnatului este redusă la existența raportului de

expertiză nr. 201835A0222 din 04 septembrie 2018, care nu poate fi apreciat ca o

probă decisivă cu valoare prestabilită. Instanța de apel nu a dat nicio motivație asupra

deficiențelor indicate în cererea de apel asupra raportului de expertiză. Or, raportul

de expertiză a fost întocmit fără să fie formată o comisie complexă de experți în

modul dispus de instanța de judecată prin încheierea din 22 decembrie 2017, cu

încălcări ale metodelor sau procedurilor de efectuare a expertizei, concluziile

expertului nu au fost corelate cu datele de fapt, experții nu au examinat toată

documentația medicală pusă la dispoziție, în privința concluziilor există îndoieli

referitoare la veridicitatea acestora, răspunsurile sunt contradictorii. Astfel, pentru

elucidarea tuturor circumstanțelor și pentru oferirea unor concluzii obiective în

vederea excluderii oricăror divergențe era necesară formarea unei comisii complexe

constituită atât din experți psihiatrici, cât și din experți medico-legali și psihologi

sau alți specialiști, fapt reglementat atât în art. 156, 157 Cod de procedură civilă, în

vigoare la momentul dispunerii efectuării expertizei, cât și în art. 33, 35 din Legea

cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar.

Partea recurentă a menționat că, deoarece natura juridică al contractului de

înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață este un acord de voință între beneficiarul

întreținerii și dobânditor, care face parte din categoria contractelor reale, pentru

încheierea lui fiind necesară întreținerea beneficiarului în schimbul predării în

proprietate a bunului dobânditorului, însă instanțele de judecată nu au apreciat faptul

că Lidia Perhulova nu a demonstrat prin nicio probă realizarea obligației de

întreținere, iar extrasele medicale nu confirmă existența anumitor cheltuieli de

întreținere, în condițiile când Ecaterina Paseșnic beneficia de asistență medicală

garantată de stat.

Copia recursului a fost expediată intimaților conform scrisorii de însoțire datate

cu 05 decembrie 2019 (Vol.II, f.d.200), fiind receționată de către intimați la 09

decembrie 2019 și 11 decembrie 2019, conform avizelor de recepție (Vol.II, f.d.203-

206). Plicul cu aviz adresat intimatei Lidia Perhulova a fost remis cu mențiunea

„nereclamat” (Vol.II, f.d.201-202).

La 14 ianuarie 2020, Lidia Perhulova, reprezentată de avocatul Sergiu Coptu,

a înregistrat referință, prin care și-a exprimat poziția în favoarea menținerii actelor

de dispoziție contestate, iar motivele invocate în recurs le-a considerat neîntemeiate.

6

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 17 septembrie 2019, iar Iurie

Paseșnic a declarat recurs la 21 noiembrie 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

instanței de apel integrale la 15 octombrie 2019, prin scrisoarea de însoțire (Vol.II,

f.d.159), însă lipsesc date despre recepționarea acesteia de către recurent. Astfel,

recursul declarat la 21 noiembrie 2019, este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 15 februarie 2020 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond

de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat de Iurie Paseșnic și va casa integral decizia instanței de apel

și hotărârea primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță, în

alt complet de judecată, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c1) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, trimițând cauza spre rejudecare în

prima instanță doar în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a

normelor de drept procedural specificate la art.432 alin.(3) lit. d) și f). La solicitarea

participanților la proces, instanța de recurs poate trimite cauza spre rejudecare în

prima instanță o singură dată în cazul prevăzut la art.432 alin.(3) lit.b).

În temeiul art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În sensul art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: d) instanța a

soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces.

Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

7

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reiterează că la judecarea litigiului în prima instanță, ultima s-a pronunțat

în favoarea admiterii acțiunii înaintate de Lidia Perhulova privind încetarea

proprietății pe cote-părți prin vânzarea apartamentului nr.25, situat pe str. XXXXX,

mun. Chișinău, la licitație cu distribuirea prețului coproprietarilor apartamentului

Lidia Perhulova și Iurie Paseșnic, conform cotelor-părți deținute, cu evacuarea lui

Iurie Paseșnic împreună cu membrii familiei sale din bunul imobil menționat.

Totodată, s-a pronunțat pentru respingerea ca fiind neîntemeiată cererea de chemare

în judecată depusă de Iurie Paseșnic împotriva Lidiei Perhulova cu privire la

declararea nulității contractului de înstrăinarea bunului cu condiția întreținerii pe

viață din 24 ianuarie 2014 înregistrat sub nr. 1014 la notarul public Tamara Chigaian,

radierea dreptului de proprietate din Registrul bunurilor imobile, declararea nulă a

testamentului sub nr. 2026 din 28 iunie 2013 și a procurii nr. 18121 din 04 decembrie

2013, întocmită de notarul public Tamara Chigaian (Vol.I, f.d.234-248).

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel a decis respingerea apelului

declarat de Iurie Paseșnic și a apelului declarat de avocatul Tatiana Iovu, în interesele

lui Iurie Paseșnic și menținerea hotărârii din 19 noiembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana (Vol.II, f.d.142-158).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a punctat că prima instanță just a conchis

că Lidia Perhulova avea o legătură strânsă cu Ecaterina Paseșnic, care deseori se

plângea de comportamentul fiului său, cu mult timp înainte, de încheierea actelor

juridice, acordându-i ajutor la internarea acesteia în spital, vizitând-o și fiind

receptivă la rugămințile acesteia de a-i acorda ajutor, apelând la diferite organe,

fiindu-i eliberată și procura necesară, fiind întocmit testament la dorința Ecaterinei

Paseșnic, pe numele Lidiei Perhulova, iar ulterior fiind încheiat și contractul de

înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață. Or, defuncta era lipsită de ajutor

din partea feciorului Iurie Paseșnic, care nici nu o vizita nici în spital unde aceasta

era internată și nici acasă, unde aceasta locuia, în sat. Onițcani, la fel, îi punea

obstacole în folosința imobilului comun, fapt confirmat prin declarațiile martorilor

în ședința de judecată.

La fel, a indicat că neîncrederea și caracterul ostil dintre apelantul Iurie

Paseșnic și defuncta Ecaterina Paseșnic sunt fortificate și prin faptul că toate actele

de proprietate ale ultimei se aflau la Lidia Perhulova și că aceasta îi primea pensia

și nu feciorul.

În final, a apreciat ca fiind corectă soluția instanței de fond cu privire la

netemeinicia acțiunii lui Iurie Paseșnic.

De asemenea, instanța de apel citând prevederile art. 357, art. 361 alin. (1), (2)

Cod civil, a relevat că apartamentul litigios este proprietate comună, titularii

dreptului de proprietate a imobilului fiind două persoane Iurie Paseșnic și Lidia

Perhulova care se află în relații ostile. La caz, instanța de fond corect a reținut

precum că coproprietarii bunului imobil litigios nu au ajuns la un acord cu privire la

împărțirea proprietății comune, conlocuirea lor în același apartament fiind

imposibilă, or, sunt persoane străine, de vârste diferite, nefiind în relații bune. Astfel,

instanța de fond just a conchis că prin vânzarea apartamentului la licitație

coproprietarii sunt puși în aceleași poziții egale, fiecare obținând ulterior cota sa în

8

bani în urma vânzării apartamentului conform cotei deținute, nefiind lezat nici un

coproprietar în dreptul său de proprietate.

Pornind de la dispozițiile instanțelor ierarhic inferioare amintite, având în

vedere că judecarea litigiului s-a realizat cu încălcarea normelor de drept procedural,

se impune concluzia casării integral a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță, în alt complet de

judecată.

În susținerea soluției sale, instanța de recurs va accentua considerentele

decisive ce au determinat concluzia dată.

Astfel, materialele cauzei atestă, circumstanțe reliefate și de instanțele

inferioare, existența unui testament, autentificat notarial, pe numele Lidiei Perhulova

din numele Ecaterinei Paseșnic, datat cu 28 iunie 2013, înregistrat sub nr. 2026, prin

care ultima a testat averea Lidiei Perhulova (Vol.I, f.d.51), precum și o procură

autentificată notarial, eliberată Lidiei Perhulova din numele Ecaterinei Paseșnic,

datată cu 04 decembrie 2013, înregistrată sub nr. 18121, valabilă pe un termen de

trei ani (Vol.I, f.d.50).

De asemenea, materialele cauzei denotă existența unui testament, autentificat

notarial, din numele Ecaterinei Paseșnic, datat cu 13 ianuarie 2016, înregistrat sub

nr. 504, prin care ultima a testat averea lui Iurie Paseșnic (Vol.II, f.d.15).

La fel, în materialele dosarului se distinge că între Ecaterina Paseșnic, în

calitate de transmițător și Lidia Perhulova, în calitate de dobânditor, la 24 ianuarie

2014 a fost încheiat contractul de înstrăinare a apartamentului cu condiția întreținerii

pe viață a transmițătorului și anume a ½ cotă-parte din apartamentul nr. 25 din

mun.Chișinău, str. XXXXX (Vol.I, f.d.6-7).

Din extrasul din Registrul bunurilor imobile pentru efectuarea tranzacțiilor se

identifică că proprietari apartamentului nr. 25 din mun.Chișinău, str. XXXXX, sunt

Lidia Perhulova, care deține ½ cotă-parte, în temeiul contractului de înstrăinare a

apartamentului cu condiția întreținerii pe viață a transmițătorului nr. 1014 din 24

ianuarie 2014, înregistrat la 13 ianuarie 2016 și Iurie Paseșnic, care deține ½ cotă-

parte, în baza contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuuinței în

proprietate privată nr.3-992 din 31 ianuarie 1995, înregistrat la 20 mai 2003 (Vol.I,

f.d.10).

La 19 ianuarie 2016, Ecaterina Paseșnic a decedat, în acest sens fiind anexat

copia certificatului de deces (Vol.I, f.d.8).

Pretențiile Lidiei Perhulova formulate în cererea de chemare în judecată

vizează încetarea proprietății pe cote-părți prin vânzarea bunului imobil la licitație

și distribuirea prețului proporțional între coproprietari, cu evacuarea pârâtului Iurie

Paseșnic și a membrilor familiei lui (Vol.I, f.d.3-5).

Cerințele înaintate de Iurie Paseșnic împotriva Lidiei Perhulova se referă la

declararea nulității contractului de înstrăinarea bunului cu condiția întreținerii pe

viață din 24 ianuarie 2014 înregistrat sub nr. 1014 la notarul public Tamara Chigaian,

radierea dreptului de proprietate din Registrul bunurilor imobile, declararea nulă a

testamentului sub nr. 2026 din 28 iunie 2013 și a procurii nr. 18121 din 04 decembrie

2013, întocmită de notarul public Tamara Chigaian (Vol.II, f.d.4-7, Vol.I, f.d. 80-

81).

Prin prisma criticilor recurentului aduse actelor de dispoziție contestate precum

că prin litigiul soluționat și dispunerea evacuării din imobil împreună cu membrii

9

familiei, s-a adus atingere drepturilor, intereselor și obligațiilor unor persoane

neantrenate în proces, Colegiul învederează că instanțele de judecată superficial au

examinat acest aspect.

Or, prin hotărârea primei instanțe, menținută prin decizia instanței de apel, s-a

dispus evacuarea lui Iurie Paseșnic împreună cu membrii familiei din apartamentul

în litigiu. De altfel, membrii familiei lui Iurie Paseșnic, conform poziției sale, sunt

soția Irina Paseșnic și fiul Serghei Paseșnic, circumstanță confirmată și prin eliberată

de Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/200 (Vol.II, f.d.82).

Conform art. 38 alin. (1) Cod civil, domiciliul persoanei fizice este locul unde

aceasta își are locuința statornică sau principală. Se consideră că persoana își

păstrează domiciliul atâta timp cât nu și-a stabilit un altul.

Subsecvent, având în vedere că reclamantul a pretins ca se aduce atingere

drepturilor membrilor familiei sale, neantrenați în proces, instanța urma să

examineze acest aspect multiaspectual, însă nu să se limiteze la existența unui act

care ar determina păstrarea cotei-părți după Serghei Paseșnic într-un alt bun imobil.

Concomitent Colegiul notează că în temeiul art. 67 alin. (1) Cod de procedură

civilă, persoana interesată într-un proces pornit între alte persoane poate interveni în

el alături de reclamant sau de pârât pînă la închiderea dezbaterilor judiciare în prima

instanță dacă hotărîrea pronunțată ar putea să influențeze drepturile sau obligațiile

lui față de una din părți.

Art. 67 alin. (3) Cod de procedură civilă, intervenientul accesoriu poate fi

introdus în proces și la cererea uneia dintre părți sau din oficiul instanței.

Mai mult, pornind de la faptul că Iurie Paseșnic deține în proprietate ½ cotă-

parte din apartamentul nr. 25 din mun.Chișinău, str. XXXXX, aspect reliefat supra,

iar Irina Paseșnic și Serghei Paseșnic, fiind membri ai familiei acestui, instanța de

judecată urmează a verifica și respectiv soluționa problema intervenirii în proces a

Irinei Paseșnic și Serghei Paseșnic, prin intermediul tutorelui, chiar și din

perspectiva coparticipării procesuale.

Or, în conformitate cu art. 62 alin. (1) lit.a) Cod de procedură civilă,

coparticiparea procesuală este obligatorie dacă examinarea cauzei implică

soluționarea chestiunii cu privire la drepturile sau obligațiile mai multor reclamanți

și/sau pîrîți atunci când obiectul litigiului îl constituie drepturile și obligațiile

comune ale mai multor reclamanți sau pârâți.

Colegiul învederează că scopul coparticipării procesuale rezidă din

următoarele: optimizarea examinării cauzei civile; apărarea pe cale judiciară a

drepturilor și intereselor persoanelor într-un mod eficient; neadmiterea afectării

drepturilor altor persoane ce nu au calitate în proces prin soluționarea cauzei civile;

asigurarea evitării pronunțării unei hotărâri contradictorii.

De asemenea, prezintă relevanță și faptul că criteriul material-juridic determină

și felul coparticipării procesuale care poate fi obligatorie sau facultativă.

Pornind de la principiul disponibilității în procesul civil în virtutea căruia

instanța nu poate atrage din oficiu în proces în caz de coparticipare obligatorie

coreclamanții și/sau copârâții, însă dacă se constată temeiurile coparticipării

procesuale obligatorii, nu este exclusă obligația instanței de judecată, indiferent

există o cerere sau nu în acest sens de la participanții la proces, de a înștiința din

oficiu coreclamanții și/sau copârâții despre posibilitatea intervenirii în proces.

10

Or, în conformitate cu art. 62 alin.(2) Cod de procedură civilă, ca urmare a

constatării temeiurilor coparticipării procesuale obligatorii, instanța judecătorească

va înștiința, din oficiu sau la cererea participanților la proces, pe toți coreclamanții

și copârâții despre posibilitatea de a interveni în proces. Încheierea judecătorească

prin care este respinsă cererea participantului la proces privind înștiințarea

coparticipantului poate fi atacată odată cu fondul cauzei.

Corelând normele de drept procedural sus-citate cu circumstanțele cauzei,

Colegiul reține că pentru justa soluționare a litigiului, urma a fi soluționată problema

intervenirii în proces a Irinei Paseșnic și Serghei Paseșnic, prin intermediul tutorelui,

membrii familiei lui Iurie Paseșnic.

Aici Colegiul precizează că prin hotărârea din 03 ianuarie 2014 a Judecătoriei

Ciocana, mun.Chișinău, Serghei Paseșnic, domiciliat în apartamentul nr. 25 din

mun.Chișinău, str. XXXXX, a fost declarat persoana incapabilă (Vol.II, f.d.182).

Conform extrasului din dispoziția Preturii sect. Ciocana, mun.Chișinău, nr. 01-

10/38 din 14 martie 2014, a fost instituită tutelă lui Serghei Paseșnic, tutore fiind

numită Irina Paseșnic (Vol.II, f.d.21).

În baza aceleași dispoziții, s-a menționat precum că se păstrează cota-parte din

apartamentul nr. 70, situat în mun. Chișinău, str. Igor Vieru, nr.15/1, după Serghei

Paseșnic (Vol.II, f.d.21).

Prin hotărârea din 21 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-au

determinat cotele-părți ideale din apartamentul nr. 70, situat în mun. Chișinău, str.

Igor Vieru, nr.15/1, iar după Irina Paseșnic a fost determinată cota-parte de 1/5

(Vol.I, f.d.203-204).

Respectiv, instanțele de judecată dispunând evacuarea din bunul imobil în

litigiu a lui Iurie Paseșnic împreună cu membrii familiei, urmau a verifica aceste

împrejurări, ceea ce urmează a fi luat în considerare la rejudecarea cauzei.

Or, ipoteza instanței de apel precum că prin dispoziția Preturii sect. Ciocana,

mun.Chișinău, nr. 01-10/38 din 14 martie 2014, s-ar fi dispus păstrarea după Serghei

Paseșnic cota-parte din apartamentul nr. 70, situat în mun. Chișinău, str. Igor Vieru,

nr.15/1, nu este confirmată prin înscrisuri la data pronunțării deciziei, în situația în

care prin hotărârea din 21 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-au

determinat cotele-părți ideale din apartamentul nr. 70, situat în mun. Chișinău, str.

Igor Vieru, nr.15/1, însă după Serghei Paseșnic nu a fost determinată nicio cotă-

parte, în acest sens sunt relevante și argumentele recurentului. Cel puțin urma a fi

elucidat acest aspect, în contextul stabilirii dacă sunt sau nu afectate drepturile și

interesele lui Serghei Paseșnic și a Irinei Paseșnic în prezentul litigiu. Or, din textul

hotărârii prin care s-au determinat cotele-părți ideale din apartamentul nr. 70, situat

în mun. Chișinău, str. Igor Vieru, nr.15/1, nu poate fi identificat dacă Irina Paseșnic

a acționat în nume propriu sau în calitate de tutore al lui Serghei Paseșnic și respectiv

nu este clar dacă cota-parte îi aparține nemijlocit ei sau fiului Serghei Paseșnic.

Adițional, Colegiul relevă că în conformitate cu art. 183 alin. (2) lit. c) Cod de

procedură civilă pregătirea pentru dezbatere judiciară este obligatorie pentru orice

cauză civilă și are ca scop stabilirea componenței participanților la proces și

implicarea în proces a altor persoane.

11

De altfel, art. 185 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă stipulează că

judecătorul, în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare, soluționează

problema intervenirii în proces a coreclamanților, copârâților și intervenienților.

Din sensul normelor de drept precitate, este cert faptul că la etapa pregătirii

cauzei pentru dezbaterile judiciare, actele judecătorului vizează și soluționarea

problemei intervenirii în proces a coreclamanților, copârâților, intervenienților.

Astfel, pornind de la obiectul litigiului dedus judecății, instanța de recurs consideră

că la examinarea prezentei cauze era necesară soluționarea intervenirii în proces a

Irinei Paseșnic și Serghei Paseșnic, prin intermediul tutorelui.

Mai mult, instanța de judecată în virtutea rolului său diriguitor, are dreptul de

a cere părților să facă precizările necesare, să pună în discuția părților orice

împrejurare de fapt sau de drept care duce la soluționarea litigiului peste apărările și

susținerile părților din acțiune, referință și alte obiecții, luând în considerare faptul

că, în conformitate cu art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant. De

altfel, în cazul în care părțile au o atitudine confuză în privința circumstanțelor care

au importanță pentru soluționarea justă a cauzei, instanța, în temeiul legii materiale

care urmează a fi aplicată, va explica părților care circumstanțe au importanță pentru

soluționarea pricinii și cui îi revine obligația de a le dovedi.

În această ordine de idei, Colegiul apreciază ca fiind relevante argumentele

recurentului Iurie Paseșnic precum că instanțele ierarhic inferioare au încălcat

normele de drept procedural prin soluționarea problemei drepturilor unor persoane

care nu a fost implicate în proces.

Astfel, la rejudecarea cauzei, instanța de judecată urmează a determina cercul

de persoane care necesită a fi antrenate în proces, după caz, examinând acest aspect

inclusiv prin prisma domiciliului în acest apartament, în situația în care recurentul

pretinde că familia sa a avut permanent domiciliu în apartamentul dat. Or, nu

urmează a fi admisă ingerință în exercitarea dreptului în cauză, iar în cazul admiterii,

urmează a fi verificate scopurile legitime care pot justifica o ingerință în exercitarea

drepturilor.

Mai mult, respectarea dreptului la domiciliu, de asemenea, constituie un drept

garantat de art. 8 CEDO, conform căruia orice persoană are dreptul la respectarea

vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale. Nu este

admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura

în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o

societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică,

bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale,

protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.

Concomitent Colegiul accentuează că neintroducerea persoanelor în proces, în

cazul constatării temeiurilor de coparticipare obligatorie, poate constitui o încălcare

a prevederilor art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale. Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat

că pretenția companiei reclamante, conform căreia ar fi avut un drept de proprietate

în ceea ce privește bunul imobil în litigiu, a fost soluționată pripit, fără a atrage

societatea reclamantă în calitate de parte la proces (cauza Business și investiții pentru

toți c. Moldovei, hotărârea din 13 octombrie 2009).

12

Totodată, cu ocazia rejudecării, conform rolului său activ, instanța, după caz,

poate să ceară părților să administreze toate probele pe care le consideră necesare și

utile justei soluționări a cauzei, împuternicire ce rezultă și din art.9 Cod de procedură

civilă.

Colegiul notează că în contextul prevederilor art. 372 alin. (3) Cod de procedură

civilă, în apel nu se poate schimba calitatea procedurală a părților, temeiul sau

obiectul acțiunii și nici nu pot fi înaintate noi pretenții.

Or, actele de procedură privind pregătirea cauzei pentru dezbaterile judiciare

reprezintă mijloacele juridice specifice puse de legiuitor în sarcina instanței de

judecată, prin prisma art. 185 Cod de procedură civilă, întru realizarea sarcinilor

etapei de pregătire a pricinii pentru dezbateri judiciare stipulate la art. 183 alin. (2)

Cod de procedură civilă.

Pornind de la faptul că în instanța de apel nu poate fi schimbată calitatea

procedurală a părților, respectiv nu poate fi soluționată problema intervenirii în

proces a altor persoane, se impune rejudecarea cauzei în prima instanță. Or,

încălcarea admisă de către prima instanță și de către instanța de apel și care necesită

a fi elucidată la rejudecarea cauzei vizează stabilirea componenței participanților la

proces în conformitate cu art. 183 Cod de procedură civilă.

De asemenea, la rejudecarea cauzei, având în vedere și alegațiile recurentului,

instanța urmează a se pronunța asupra pretențiilor lui Iurie Paseșnic cu privire la

nulitatea actelor contestate în raport cu normele de drept material invocate. Or,

instanța redând conținutul normelor de drept material, în esență, a generalizat

concluzia sa, însă nu a răspuns cert argumentelor recurentului care în opinia sa

confirmă existența condițiilor de nulitate a actelor juridice.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului reiterează că efectul articolului 6 § 1

din Convenție este, inter alia, de a plasa un „tribunal” sub o obligație de a efectua o

examinare adecvată a declarațiilor, argumentelor și probelor, fără a prejudicia

evaluarea acestora sau a faptului dacă ele sunt relevante pentru decizia sa.

Mai mult, la examinarea cauzei, instanța urmează să se conducă nemijlocit de

principiul adevărului obiectiv, care se manifestă prin stabilirea multilaterală,

completă și obiectivă a tuturor circumstanțelor care au importanță pentru justa

soluționare a cauzei. De altfel, o hotărâre judecătorească motivată în sensul

respectării cerințelor 6 § 1 CEDO, presupune o examinare reală a problemelor

esențiale relevate în speță, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Pentru a răspunde

cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a

examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva

României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19

februarie 1997, paragraful 60).

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat și va

casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu trimiterea cauzei

spre rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c1) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

13

Se admite recursul declarat de Iurie Paseșnic.

Se casează integral decizia din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău

și hotărârea din 19 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Lidia Perhulova împotriva lui

Iurie Paseșnic cu privire la încetarea proprietății comune pe cote-părți prin vânzarea

bunului imobil la licitație și distribuirea prețului către coproprietari proporțional

cotelor-părți deținute, evacuarea din imobil și compensare cheltuielilor de judecată

și cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Paseșnic împotriva Lidiei

Perhulova, intervenienți accesorii notarul Tamara Chigaian și Agenția Servicii

Publice cu privire la declararea nulității contractului de înstrăinare a bunului

imobilul cu condiția întreținerii pe viață, radierea dreptului de proprietate din

Registrul bunurilor imobile, declararea nulă a testamentului și a procurii, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare în Judecătoria Chișinău, sediul Centru, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

14