3r-87/20 — contestarea actului administrativ

3r-87/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3r-87/20

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Taraclia (jud: A. Mironov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: G. Varvin, I. Dănăilă, T. Berdilă)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (jud: M.Ghervas, Iu.Bejenaru, M.Pitic)

Instanța de revizuire:Curtea de Apel Cahul (jud: V.Movilă, E.Dvurecenschii, N.Veleva)

DECIZIE

8 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând recursul depus de Ivan Gheorghiev, reprezentat de avocatul

Nicolae Daniliuc,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Ivan

Gheorghiev împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Taraclia și Casei

Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la contestarea

actului administrativ,

împotriva încheierii din 13 februarie 2020 a Curții de Apel Cahul, prin care

s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Ivan Gheorghiev,

c o n s t a t ă:

La 24 aprilie 2018, Ivan Gheorghiev s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Taraclia și Casei

Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, solicitând anularea

deciziei din 5 februarie 2018 a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Taraclia,

prin care i-a fost refuzat în stabilirea anticipată a pensiei pentru limită de vârstă

și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 11 iunie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia,

acțiunea depusă de Ivan Gheorghiev a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 6 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cahul, a fost respins

apelul declarat de Ivan Gheorghiev și a fost menținută hotărârea din 11 iunie

2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia.

Prin încheierea din 13 martie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a

considerat inadmisibil recursul depus de Ivan Gheorghiev.

Prin încheierea din 4 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, s-a

respins ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Ivan Gheorghiev

împotriva încheierii din 13 martie 2019 a Curții Supreme de Justiție din motiv

că aceasta nu se supune revizuirii. Or, cererea de revizuire depusă împotriva

1

încheierilor judecătorești care nu se referă la fondul cauzei, precum și deciziile

emise de către Curtea Supremă de Justiție în privința acestora nu se supun

revizuirii.

La 17 decembrie 2019 Ivan Gheorghiev a depus cerere de revizuire

împotriva hotărârii din 11 iunie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia și a

deciziei din 6 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cahul, solicitând admiterea

cererii de revizuire, casarea actelor judecătorești contestate, cu rejudecarea

cauzei în prima instanță, în alt complet de judecată.

Prin încheierea din 13 februarie 2020 a Curții de Apel Cahul, s-a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Ivan Gheorghiev.

Invocând ilegalitatea acestei încheieri, la 25 februarie 2020 Ivan

Gheorghiev, reprezentat de avocatul Nicolae Daniliuc a declarat recurs,

solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii contestate, cu pronunțarea unei

noi decizii sub formă de încheiere, prin care să fie admisă cererea de revizuire

depusă împotriva hotărârii din 11 iunie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul

Taraclia și a deciziei din 6 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cahul cu dispunerea

casării actelor judecătorești enunțate și rejudecarea cauzei.

În motivarea cererii de recurs s-a invocat dezacordul cu încheierea

contestată, considerînd-o ilegală și neîntemeiată pe motiv că, a fost emisă cu

încălcarea normelor de drept procedural, iar în condițiile respective în prezenta

speță, s-ar putea înfrânge principiul echității procedurii civile și îngrădi în mod

inacceptabil dreptul subiecților la un proces echitabil, ceea ce este inadmisibil.

A susținut reprezentantul recurentului că la 8 iunie 2019, Parlamentul

Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr. 39 prin care a fost adoptată

Declarația cu privire la recunoașterea caracterului captiv al statului Republica

Moldova, ca urmare, poporul Republicii Moldova prin vot majoritar și

incontestabil a declarat sistemul judecătoresc capturat, corupt și incompetent.

Respectiv, la data emiterii deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței

de fond a căror revizuire a fost solicitată, judecătorii nu erau imparțiali și

obiectivi, făcând parte din organul de stat considerat prin Hotărârea

Parlamentului nr. 39 din 8 iunie 2019 ca fiind stat acaparat și care funcționa în

detrimentul drepturilor și libertăților omului.

Deci, concluziile Curții de Apel Cahul, expuse în încheierea din 13

februarie 2020 sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, fiind interpretate

eronat și aplicate greșit Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 39 din

8 iunie 2019, art. 116 din Constituția Republicii Moldova și art. 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Iar ca urmare, Curtea de Apel Cahul greșit a considerat că art. 6 paragraful

1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale și Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 39 din 8 iunie

2019 nu pot servi temei de revizuire prevăzut de art. 449 lit. b) Cod de

procedură civilă.

Conform art. 258 alin. (3) Cod administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

2

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni

de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în

vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului

alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de

contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiu aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 242 Cod administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic.

Curtea de Apel Cahul a pronunțat încheierea contestată la 13 februarie

2020 (f.d.214). Astfel, recursul depus la 25 februarie 2020 (f.d.222) este în

termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 243 alin. (2) Cod administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de

judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la

proces.

Conform art. 243 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, examinînd recursul

împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele

decizii: respinge recursul.

Din conținutul recursului depus de Ivan Gheorghiev, reprezentat de

avocatul Nicolae Daniliuc, rezultă că recurentul nu este de acord cu încheierea

din 13 februarie 2020 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Ivan Gheorghiev (f.d.222-228).

La fel, s-a constatat că pentru a se pronunța astfel, instanța de revizuire a

reținut că argumentele invocate de către revizuientul Ivan Gheorghiev nu se

încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă,

deoarece revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate și sunt

probate circumstanțe, fapte ori evenimente prevăzute de lege ca temeiuri, care

sunt esențiale pentru relațiile în litigiu și de natură să influențeze soluția

adoptată, condiție însă ce nu s-a confirmat la caz (f.d.214-216).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră concluzia instanței de revizuire despre

necesitatea respingerii ca inadmisibilă a cererii de revizuire, justă.

Aici, instanța de recurs reiterează că la 1 aprilie 2019 a intrat în vigoare

Codul administrativ al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19

iulie 2018, fapt ce rezultă din art. 257 alin. (1) al codului respectiv, iar conform

art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar

3

se aplică corespunzător prevederile Codului de procedură civilă, cu excepția art.

169-171.

Respectiv, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ analizând situația de fapt din prezenta speță, consideră

oportun de a reitera prevederile art. 451 alin. (1) Cod de procedură civilă care

indică expres că cererea de revizuire se depune în scris de persoanele

menționate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile

consemnate la art. 449 CPC și anexîndu-se probele ce le confirmă.

Instanța de recurs menționează că, revizuirea este posibilă doar în cazurile

în care sunt invocate și sunt probate circumstanțe, fapte ori evenimente

prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esențiale pentru relațiile în litigiu și de

natură să influențeze soluția adoptată. Temeiurile declarării revizuirii sunt

expres prevăzute în art. 449 Cod de procedură civilă care poartă un caracter

exhaustiv.

Pornind de la aceste cerințe, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că revizuirea unei hotărâri date de

către instanță este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea

irevocabilă a hotărârii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449

CPC. În același timp, acest temei trebuie să vizeze situația de fapt, care a fost

obiectul examinării în instanța de fond, dat fiind că instanța de recurs verifică

corectitudinea aplicării și interpretării de către instanța inferioară a normelor de

drept material și procesual în limitele materialelor din dosar și în limitele

recursului declarat, or, nu poate fi revizuită o hotărâre care elucidează o anumită

situație de fapt, asupra căreia s-a pronunțat instanța de fond, prin prisma unui

temei care caracterizează o altă situație.

Colegiul reține că, pentru a redeschide procesul trebuie să fie invocate

temeiurile prevăzute de către art. 449 Cod de procedură civilă și prezentate

circumstanțele sau faptele existente obiectiv pentru declararea revizuirii

confirmate în fața instanței prin prezentarea unor probe concludente.

Din conținutul cererii de recurs în coroborare cu cererea de revizuire

depusă de Ivan Gheorghiev, reprezentat de avocatul Nicolae Daniliuc rezultă că,

revizuentul – recurent a invocat drept temei de revizuire prevederile art. 449 lit.

b) Cod de procedură civilă.

În acest sens, revizuientul a indicat că la 8 iunie 2019, Parlamentul

Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr. 39 prin care a fost adoptată

Declarația cu privire la recunoașterea caracterului captiv al statului Republica

Moldova, ca urmare, poporul Republicii Moldova prin vot majoritar și

incontestabil a declarat sistemul judecătoresc capturat, corupt și incompetent.

Respectiv, la data emiterii deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței

de fond a căror revizuire a fost solicitată, judecătorii nu erau imparțiali și

obiectivi, făcând parte din organul de stat considerat prin Hotărârea

Parlamentului nr. 39 din 8 iunie 2019 ca fiind stat acaparat și care funcționează

în detrimentul drepturilor și libertăților omului.

În acest context, instanța de recurs reiterează că conform art. 449 lit. b)

Cod de procedură civilă, revizuirea se declară în cazul în care au devenit

4

cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care nu au fost și nu

au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate

măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării

anterioare a cauzei.

În interpretarea corectă a prevederii enunțate, instanța de recurs relevă că,

circumstanțele sau faptele menționate, trebuiau să existe obiectiv pînă la

pronunțarea hotărîrii, iar revizuentul nu putea ști despre aceste circumstanțe

anterior pronunțării hotărîrii, revizuirea căreia se atacă.

Cu referire la prevederile enunțate, instanța de recurs menționează că,

instanța de revizuire corect și întemeiat a respins cererea de revizuire înaintată

de Ivan Gheorghiev împotriva hotărârii din 11 iunie 2018 a Judecătoriei Cahul,

sediul Taraclia și a deciziei din 6 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cahul,

deoarece temeiul invocat de Ivan Gheorghiev, reprezentat de avocatul Nicolae

Daniliuc în susținerea cererii de revizuire nu se încadrează în dispozițiile art.

449 lit. b) CPC și nu poate fi interpretat ca circumstanțe sau fapte esențiale ale

cauzei care nu i-au fost și nu au putut fi cunoscute anterior.

Or, argumentele revizuirii vizează pretinsele concluzii neîntemeiate și

eronate formulate de către Curtea de Apel Cahul și în mod direct sunt raportate

la fondul cauzei, examinarea căreia a fost deja finalizată cu emiterea unei

hotărâri irevocabile.

Drept consecință, aceste motive nu pot fi reținute ca temeiuri acceptabile și

concludente în vederea admiterii prezentei cereri de revizuire.

De altfel, nici referirea lui Ivan Gheorghiev, reprezentat de avocatul

Nicolae Daniliuc la Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 39 din 8

iunie 2019, prin care a fost adoptată Declarația cu privire la recunoașterea

caracterului captiv al statului Republica Moldova, nu se încadrează în categoria

circumstanțelor și faptelor esențiale și obligatorii ce ar justifica retractarea unei

hotărâri judecătorești rămase irevocabile, deoarece nu are tangență cu cauza

respectivă, declarația menționată făcând referire la situația social-politică a țării.

Drept urmare, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în

asemenea împrejurări, ar contravine principiului securității raporturilor juridice

și ar constitui o violare a art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Referitor la celelalte argumente invocate de către recurent în susținerea

cererii de recurs, Colegiul remarcă că acestea nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art. 449 Cod de procedură civilă, or, dezacordul revizuentului –

recurent Ivan Gheorghiev, reprezentat de avocatul Nicolae Daniliuc cu decizia

și hotărârea a cărei revizuire a fost solicitată, nu poate constitui temei de

revizuire în baza art. 449 CPC, motiv pentru care cererea de revizuire corect a

fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea din 13 februarie 2020 a Curții de

Apel Cahul.

Aceasta deoarece revizuirea este o cale de retractare a hotărârii și nu de

reformare, adică în cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc

redeschiderea procesului și aceste temeiuri trebuie să fie obiective, reale și

5

legale, ce s-ar încadra în prevederile art. 449 CPC, de asemenea, aceste temeiuri

urmează a fi aplicate așa cum le-a determinat norma juridică respectivă. Iar o

cerere care nu conține aceste temeiuri, nu poate fi examinată ca cerere de

revizuire, fiind inadmisibilă încercarea de rediscutare a unei hotărîri irevocabile.

Ține de notat că procedura de revizuire prevăzută la art. 449 – 453 din

Codul de procedură civilă servește scopului înlăturării lacunelor și omisiunilor

justiției care urmează a fi aplicate într-o manieră compatibilă cu prevederile art.

6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale, fiind respectat principiul securității raporturilor

juridice, care semnifică, potrivit jurisprudenței degajate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului că, o soluție definitivă al oricărui litigiu nu urmează a fi

rediscutată. Excepție de la acest principiu poate fi doar cazul când reexaminarea

este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și obligatorii (speța de

referință Brumărescu c. României, hotărârea Curții Europene a Drepturilor

Omului din 28 octombrie 1999).

Aceeași regulă a fost reiterată și de către Curtea Europeană a Drepturilor

Omului în speța Roșca vs. Moldova, hotărârea din 22 martie 2005, definitivă

din 22 iunie 2006, unde s-a subliniat expres că dreptul la un proces echitabil în

fața unei instanțe de judecată independentă și imparțială, garantat de art. 6§1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

urmează a fi interpretat prin prisma Preambulului Convenției, care enunța

preeminență principiului supremației dreptului ca element al patrimoniului

comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentele a

preeminenței este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă că o

soluții definitivă al oricărui litigiu nu trebuie rediscutată. Totodată, principiul

securității raporturilor juridice presupune respectul față de regula lucrului

judecat.

Astfel, securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului

res judicata, adică caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești, care cere

ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile

și obligatorii doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a

cauzei. Competența instanțelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată

pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o

nouă examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel sau recurs camuflat,

iar simpla existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este

un temei de reexaminare. O abatere de la acest principiu este justificată doar

atunci când este necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare

(Josan vs. Moldova, nr. 37431/02, §25; Brumărescu vs. România, nr. 28342/95,

În această ordine de idei, și având în vedere normele legale naționale și

raționamentele Curții Europene a Drepturilor Omului enunțate supra, instanța de

recurs reține că o eventuală admitere a cererii de revizuire depusă de către Ivan

Gheorghiev, reprezentat de avocatul Nicolae Daniliuc în lipsa unor circumstanțe

fundamentale și obligatorii, ar însemna încălcarea principiului securității

raporturilor juridice și a drepturilor celeilalte părți la un proces echitabil

6

garantate de art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție mai invocă și hotărârea Curții

Europene a Drepturilor Omului speța Popov (2) c. Moldovei din 6 decembrie

2005, definitivă din 6 martie 2006.

Luând în considerație cele expuse, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ concluzionează că argumentele invocate

în recurs sunt neîntemeiate, fapt pentru care recursul declarat împotriva

încheierii din 13 februarie 2020 a Curții de Apel Cahul urmează a fi respins cu

menținerea încheierii enunțate.

În conformitate cu art. 195, 243 alin. (1) lit. b) și (2), art. 258 alin. (3) din

Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul depus de Ivan Gheorghiev, reprezentat de avocatul

Nicolae Daniliuc.

Se menține încheierea din 13 februarie 2020 a Curții de Apel Cahul, în

cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Ivan Gheorghiev

împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Taraclia și Casei Naționale de

Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului

administrativ.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

7