2ra-472/20 — încasarea datoriei

2ra-472/20 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-472/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: A. Niculcea)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: L. Bulgac, I. Cotruță, A. Panov)

Î N C H E I E R E

25 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Alexandru Tomov,

reprezentat de avocatul Victor Vlah,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Banca

Comercială „Banca Socială” Societate pe Acțiuni în proces de lichidare împotriva

lui Alexandru Tomov, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată

„Adecvat” cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 29 august 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 14 martie 2015, BC „Banca Socială” SA a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Alexandru Tomov, intervenient accesoriu SRL „Adecvat” și

a solicitat încasarea datoriei ce rezultă din contractele de credit nr. 130/2012 din 19

aprilie 2012, nr. 206/2013 din 25 iulie 2013, nr. 298/2013 din 10 octombrie 2013,

în sumă totală de 40 149 639,02 de lei, și a taxei de stat în mărime de 50 000 de

lei.

În motivarea acțiunii a indicat că a încheiat cu SRL „Adecvat” următoarele

contracte de credit: nr. 130/2012 din 19 aprilie 2012, în baza căruia BC „Banca

Socială” SA a acordat un credit în sumă de 1 270 000 de Dolari, cu termenul final

de achitare la 19 aprilie 2014; nr. 206/2013 din 25 iulie 2013, în baza căruia BC

„Banca Socială” SA a acordat un credit în sumă de 9 000 000 de lei, cu termenul

de achitare la data de 25 ianuarie 2014; nr. 298/2013 din 10 octombrie 2013, în

baza căruia BC „Banca Socială” SA a acordat un credit în sumă de 14 000 000 de

lei, cu termenul final de achitare la data de 10 octombrie 2014. Achitarea lunară a

creditelor și plăților aferente a fost stabilită conform graficelor – anexe la

respectivele contracte.

Reclamanta a susținut că rambursarea creditelor a fost asigurată prin

contractele de fidejusiune nr. 1 din 19 aprilie 2012, nr. 1 din 25 iulie 2013 și nr. 1

din 10 octombrie 2013, încheiate între BC „Banca Socială” SA și Alexandru

Tomov, prin care ultimul și-a asumat obligația față de bancă de a duce răspundere

solidară pentru neîndeplinirea de către SRL „Adecvat” a obligațiilor rezultate din

contractele de credit, în același volum ca și debitorul. Ca urmare a neonorării de

către debitorul SRL „Adecvat”, în proces de lichidare a obligațiunilor asumate prin

1

contractele de credit menționate mai sus, întreprinderea SRL „Adecvat” acumulat o

datorie față de bancă în mărime de 40 149 639,02 de lei.

A menționat că la data de 30 iunie 2014, banca a expediat o pretenție în

adresa pârâtului și a debitorului privitor la achitarea datoriei, însă ultimii nu au s-au

conformat cerințelor reclamantului și nu au achitat datoria.

De asemenea, a indicat că prin hotărârea din 17 septembrie 2014 a Curții de

Apel Chișinău, în privința SRL „Adecvat” a fost intentat procesul de

insolvabilitate, iar creanța reclamantului în sumă de 40 149 639,02 de lei a fost

validată de către instanța de insolvabilitate, conform Tabelului definitiv consolidat

al creanțelor, această creanță constând din datoria aferentă contractelor de credit

sus indicate.

Astfel, a relatat că conform art. 143 alin. (8) din Legea insolvabilității,

consemnarea judecătorului în tabelul definitiv consolidat al creanțelor are efectul

unei hotărâri judecătorești definitive irevocabile pentru toate creanțele validate,

conform valorii și rangului lor, precum și pentru debitor, administrator/ lichidator

și pentru toți creditorii chirografari și creditorii garantați, iar conform art. 123 alin.

(2) Cod de procedură civilă, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească

irevocabilă într-o pricină civilă soluționată anterior în instanță de drept comun sau

în instanță specializată sunt obligatorii pentru instanța care judecă pricina și nu se

cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini

civile la care participă aceleași persoane.

La caz, faptul stabilit în tabelul definitiv al creanțelor, și anume că, datoria

SRL „Adecvat” aferentă contractelor de credit nr. 130/2012 din 19 aprilie 2012, nr.

206/2013 din 25 iulie 2013 și nr. 298/2013 din 10 octombrie 2013 constituie

40149639,02 de lei este dovedit, datoria fiind certă și exigibilă.

Prin cererea de concretizare a pretențiilor din 06 aprilie 2018, BC „Banca

Socială” SA în proces de lichidare a solicitat încasarea din contul lui Alexandru

Tomov a sumei de 38 245 264,02 de lei cu titlu de datorie și a taxei de stat în

mărime de 50 000 de lei.

Prin hotărârea din 01 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

s-a respins ca tardivă acțiunea înaintată de BC „Banca Socială” SA în proces de

lichidare.

Împotriva hotărârii instanței de fond, la data de 12 octombrie 2018, a declarat

apel BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare, solicitând casarea hotărârii

instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii integral.

Prin decizia din 29 august 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare. S-a casat hotărârea din

01 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și s-a emis o nouă

hotărâre, prin care: s-a admis acțiunea înaintată de BC „Banca Socială” SA în

proces de lichidare. S-a încasat de la Alexandru Tomov în beneficiul BC „Banca

Socială” SA în proces de lichidare datoria rezultată din contractele de credit nr.

130/2012 din 19 aprilie 2012, nr. 206/2013 din 25 iulie 2013 și nr. 298/2013 din 10

octombrie 2013, în sumă totală de 38 245 264,02 de lei. S-a încasat de la

Alexandru Tomov în beneficiul BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare

cheltuielile aferente judecării cauzei în instanța de fond și instanța de apel, în

mărime totală de 43 750 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a considerat incorectă concluzia

instanței de fond vizavi de tardivitatea acțiunii, deoarece contravine

2

circumstanțelor de fapt stabilite, ca rezultat din aprecierea greșită a probelor

administrate și aplicarea eronată a normelor de drept material.

La caz, Colegiul a menționat că raportul juridic litigios a apărut între părți în

baza contractelor de fidejusiune nr. 1 din 19 aprilie 2012, nr. 1 din 25 iulie 2013 și

nr. 1 din 10 octombrie 2013, încheiate între BC „Banca Socială” SA și Alexandru

Tomov, în scopul asigurării executării următoarelor contracte de credit: nr.

130/2012 din 19 aprilie 2012, prin care BC „Banca Socială” SA a acordat SRL

„Adecvat” un credit în sumă de 1 270 000 de Dolari, cu termenul final de achitare

la 19 aprilie 2014; nr. 206/2013 din 25 iulie 2013, prin care BC „Banca Socială”

SA a acordat SRL „Adecvat” un credit în sumă de 9 000 000 de lei, cu termenul

de achitare la data de 25 ianuarie 2014; nr. 298/2013 din 10 octombrie 2013, prin

care BC „Banca Socială” SA a acordat SRL „Adecvat” un credit în sumă de

14000000 de lei, cu termenul final de achitare la data de 10 octombrie 2014.

De asemenea, Colegiul a reținut că în contractele de credit menționate mai

sus, SRL „Adecvat” are calitatea de debitor, din numele acestei întreprinderi

contractele fiind semnate de Alexandru Tomov, directorul SRL „Adecvat”, ultimul

având calitatea de fidejusor (persoană fizică) în contractele de fidejusiune sus

menționate, încheiate între BC „Banca Socială” SA și Alexandru Tomov (persoană

fizică) în scopul asigurării rambursării creditelor acordate de bancă întreprinderii

SRL „Adecvat” .

Astfel, prin contractele de fidejusiune nr. 1 din 19 aprilie 2012, nr. 1 din 25

iulie 2013 și nr. 1 din 10 octombrie 2013, Alexandru Tomov și-a asumat față de

bancă obligația de a duce răspundere solidară pentru neîndeplinirea de către SRL

„Adecvat” a obligațiilor rezultate din contractele de credit nominalizate, în același

volum ca și debitorul.

Colegiul a mai stabilit că debitorul SRL „Adecvat” nu și-a onorat

obligațiunile asumate prin contractele de credit menționate mai sus, acumulând o

datorie față de bancă în mărime de 40 149 639,02 de lei, iar, prin hotărârea din 17

septembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, în privința SRL „Adecvat” a fost

intentat procesul de insolvabilitate, în cadrul căruia a fost validată creanța BC

„Banca Socială” SA în sumă de 40 149 639,02 de lei, fiind inclusă în Tabelul

definitiv consolidat al creanțelor, care are efectul unei hotărârii judecătorești prin

prisma art. 143 alin. (8) din Legea insolvabilității, care prevede că consemnarea

judecătorului în tabelul definitiv consolidat al creanțelor are efectul unei hotărâri

judecătorești definitive irevocabile pentru toate creanțele validate, conform valorii

și rangului lor, precum și pentru debitor, administrator/ lichidator și pentru toți

creditorii chirografari și creditorii garantați.

Instanța de apel a mai reținut și faptul că prin cererea de concretizare a

cerințelor BC „Banca Socială” SA a pretins la încasarea de la Alexandru Tomov a

sumei de 38 245 264,02 de lei, cu titlu de datorie acumulată de SRL „Adecvat”

aferentă contractelor de credit nr. 130/2012 din 19 aprilie 2012, nr. 206/2013 din

25 iulie 2013 și nr. 298/2013 din 10 octombrie 2013, datorie care este certă și

exigibilă prin prisma art. 123 alin. (2) Cod de procedură civilă.

În așa împrejurări, Colegiul a considerat că acțiunea înaintată de BC „Banca

Socială” SA față de Alexandru Tomov este întemeiată, pretențiile invocate de

bancă în acest sens cad nu numai sub incidența clauzelor asupra cărora părțile au

convenit prin contractele de fidejusiune, dar și pe prevederile legale care se conțin

3

în art. 1146 alin. (1) și art. 1167 alin. (1), coroborate cu art. 513 alin. (1) și art. 572

alin. (2) Cod civil (în redacția de până la 01.03.2019).

Cu referire la termenul de adresare a reclamantului în instanța de judecată cu

acțiunea în cauză instanța de apel a reținut prevederile art. 260 și art. 259 Cod civil

, conform căruia termenul se instituie prin indicarea a unei date calendaristice, a

unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și sigur că se va întâmpla.

Termenul se instituie prin lege, hotărâre judecătoreasca sau prin acordul părților.

Totodată, Colegiul a învederat și prevederile art. 1167 alin. (1) Cod civil,

conform căruia fidejusiunea încetează odată cu stingerea obligației garantate.

De altfel, la caz, instanța de apel a remarcat că conform pct. 3.1 din

contractele de fidejusiune, în baza cărora a apărut raportul juridic litigios, părțile au

convenit că fidejusiunea încetează la data executării de către debitor a obligațiilor

sale ce reies din contractul de credit, astfel, termenul încetării fidejusiunii este

determinat prin acordul părților, având și acoperire legală, iar conform pct. 7.5 din

contractele de credit sus-menționate, acestea au intrat în vigoare în momentul

semnării lui de către părți și este valabil până la executarea deplină a acestuia.

În așa situație Colegiul a considerat inaplicabile prevederile art. 1170 alin. (2)

Cod civil, care statuează dreptul creditorului de a se adresa în judecată în decursul

unui an de la scadența obligației, acest termen fiind aplicabil doar în cazul când

termenul, pentru care a fost înființată fidejusiunea, nu este determinat.

La 09 decembrie 2019, Alexandru Tomov, reprezentat de avocatul Victor

Vlah, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat

casarea acesteia cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a aplicat eronat și a

încălcat normele de drept material, ceea ce a dus la soluționarea greșită a cauzei, a

interpretat eronat legea precum și probele prezentate, iar erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Totodată, în susținerea recursului s-a indicat aceleași argumente și

circumstanțe factologice care au fost invocate pe parcursul examinării cauzei,

cărora le-a fost deja dată o apreciere de către instanțele de judecată, redând

totodată conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a demonstra prin careva

probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanța de apel a normelor legale

aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 29 august 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

motivate prin scrisoarea de însoțire din 10 octombrie 2019 (f.d. 209, Vol. II), or, la

actele cauzei lipsește dovada de recepționare a acesteia de către recurent.

Astfel, recursul declarat la 09 decembrie 2019, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

4

La data de 12 februarie 2020, prin scrisoarea de însoțire nr. 2ra-472/20,

Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia cererii de recurs

cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data

recepționării (f.d. 225, Vol. II).

Conform avizului de recepție, banca a recepționat copia recursului la data de

14 februarie 2020 și la 17 martie 2020, prin intermediul poștei electronice, a depus

referință, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de Alexandru Tomov, reprezentat

de avocatul Victor Vlah, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul ca inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Alexandru Tomov,

reprezentat de avocatul Victor Vlah, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

5

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Alexandru Tomov, reprezentat de avocatul Victor

Vlah, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Alexandru Tomov, reprezentat

de avocatul Victor Vlah, împotriva deciziei din 29 august 2019 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6