2ra-480/20 — Anularea parțială a certificatului de moștenitor legal, constatarea faptului acceptării succesiunii și încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-480/20 Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (jud. C. Botnaru) Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu) ÎNCHEIERE 25 martie 2020 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat examinând admisibilitatea recursului declarat de Prăjină Oleg, reprezentat de avocatul Craveţ Igor, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Prăjină Oleg împotriva lui Prăjină Victor, intervenient accesoriu Prăjină Marcel cu privire la anularea parțială a certificatului de moștenitor legal, constatarea faptului acceptării succesiunii și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 07 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălţi, c o n s t a t ă: La 09 iunie 2018, Prăjină Oleg, prin intermediul reprezentantului său, avocatul stagiar Craveț Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Prăjină Victor privind anularea certificatului de moștenitor legal nr.XXXXX din data de 14 iunie 2017 și deschiderea termenului de acceptare a succesiunii.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, tatăl lui Prăjină Oleg, Prăjină Andrei, la data de XXXXX a decedat, iar în urma sa, a lăsat moștenire, care este compusă dintr-un bun imobil cu nr. cadastral XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX. Reclamantul a susținut că, din declarațiile verbale ale reprezentatului său rezultă că, pârâtul Prăjină Victor şi Prăjină Oleg s-au folosit de acest bun în comun şi careva neînțelegeri nu au fost până la momentul în care fratele său Prăjină Victor, i-a declarat că are careva dificultăți financiare şi intenționează să vândă acel bun moștenit de la tatăl lor, (anterior descris) de care se foloseau în comun, motivându- și intenția prin faptul că el Prăjină Victor este deja unicul proprietar al acelui imobil şi că fratele său Prăjină Oleg nu mai are nici-un drept asupra acelui bun.

Totodată, a menționat că, s-a adresat la biroul notarului public Boldescu Radu, cu sediul în or. Soroca, str. M. Eminescu nr.11, unde a depus cerere de deschidere a procedurii succesorale, dar în scurt timp, i s-a comunicat, prin decizia de refuz nr.54/45 din 02 iulie 2018, precum că procedura succesorală a fost deschisă pe numele fratelui său Prăjină Victor. Consideră că, Prăjină Victor, cu rea credință, în mod dolosiv, a solicitat certificatul de moștenitor legal la Biroul Notarial al notarului public Radu Boldescu, 1 în taină de fratele său Prăjină Oleg, ca să intre în dreptul de proprietate a masei succesorale şi să profite de unul singur de beneficiile şi fructele acelui bun. Reclamantul a solicitat, anularea certificatului de moștenitor legal cu nr. XXXXX din 14 iunie 2017, eliberat pe numele lui Prăjină Victor de către Notarul Public Radu Boldescu, cu sediul în or.

Soroca, str. M. Eminescu nr.11, cu stabilirea unui prejudiciu moral în cuantum de 5 000 de lei şi în conformitate cu art.1519 Cod Civil, prelungirea termenului de acceptare a succesiunii, întemeindu-și acțiunea pe prevederile art. 216 alin.(1) şi (2), art. 218 alin. (1)-(4) Cod civil. Prin încheierea din 16 iulie 2018 Judecătoriei Soroca s-a aplicat sechestru pe bunul imobil ce se află în proprietatea lui Prăjină Victor și anume: 1/12 cotă-parte din bunurile imobile cu nr. cadastral XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, situate pe str. XXXXX, mun. XXXXX.

La 28 septembrie 2019, reprezentantul reclamantului avocatul stagiar, Craveț Igor a înaintat cerere de modificare a pretențiilor și anume, a solicitat de constatat faptul acceptării succesiunii de către Prăjină Victor şi în locul cererii de a anula în totalitate certificatul de moștenitor legal, de al înlocui cu cererea: de a anula parțial certificatul de moștenitor legal nr. XXXXX din 14 iunie 2017 emis pe numele lui Prăjină Victor, proporțional ½ cotei-părți ce-i revine lui Prăjină Oleg din bunul imobil descris în acțiunea inițială, întemeindu-și acțiunea înaintată în baza art.279 alin.(1) lit. a), 280, 281 alin.(1) lit. f), 283 CPC. Prin încheierea din 21 ianuarie 2018 a Judecătoriei Soroca a fost admis în proces în calitate de intervenient accesoriu Prăjină Macel, care este fiul defunctului și a explicat ultimului dreptul de intervenire în proces alături de reclamant sau pârât.

Prin hotărârea din 10 iunie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Central cererea de chemare în judecată înaintată de Prăjină Oleg împotriva lui Prăjină Victor, intervenient accesoriu Prăjină Marcel privind anularea parțială a certificatului de moștenitor legal nr. XXXXX din 14 iunie 2017 emis pe numele lui Prăjină Victor, proporțional ½ cotei părți ce-i revine lui Prăjină Oleg, constatarea faptului acceptării succesiunii și încasarea cheltuielilor de judecată, s-a respins în tot ca fiind neîntemeiată. S-a anulat interdicția aplicată prin încheierea judecătorească din 16 iulie 2018, în vederea asigurării acțiunii și anume: aplicarea sechestrului pe bunul imobil ce se află în proprietatea lui Prăjină Victor și anume 1/12 cotă parte din bunurile imobile cu numerele cadastrale XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, situate pe str. XXXXX, ap. XXXXX.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la data de 10 iunie 2019, Prăjină Oleg a contestat hotărârea primei instanțe cu apel, solicitând casarea integrală a acesteia cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată să fie admisă. Prin decizia din 07 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul declarat de Prăjină Oleg și s-a menținut hotărârea din 10 iunie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Central. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că s-a constatat indubitabil că apelantul nu a invocat circumstanțe de fapt şi temeiuri de drept susceptibile de a afecta legalitatea şi temeinicia soluției instanței de fond.

De asemenea, a punctat că potrivit certificatului de moștenitor legal nr. XXXXX din 14 iunie 2017, rezultă că Prăjină Victor a depus cerere la notar și a acceptat moștenirea rămasă după decesul tatălui său, devenind proprietarul averii 2 succesorale rămase după decesul lui Prăjină Andrei, care constă din 1/2, 1/6 din casă de locuit individuală, numărul cadastral XXXXX, cu suprafața totală de 147.9 m.p., 1/6 din construcția accesorie, numărul cadastral XXXXX, cu suprafața totală de 9.9 m.p., 1/6 din construcția accesorie, numărul cadastral XXXXX, cu suprafața totală de 26.1 m.p., 1/6 din construcția accesorie, numărul cadastral XXXXX, cu suprafața totală de 16.2 m.p., situată în mun. XXXXX, str. XXXXX, ceea ce constituie 1/12 cotă-parte.

Citând prevederile art. 216 alin. (1), 220 alin. (1), 1432, 1499 alin. (1), 1516 alin. (2), (4) şi 1517 Codul Civil, instanța de apel a reiterat că, Prăjină Victor a acceptat moștenirea prin depunerea la notar a declarației de acceptare a moștenirii, fiindu-i eliberat certificat de moștenitor legal, înregistrând și dreptul de proprietate în Registrul bunurilor imobile. La fel, instanța de apel a accentuat că consideră că instanța de fond corect a constat că Prăjină Oleg a omis termenul de acceptare a succesiuni, de 6 luni, acesta fiind un termen de decădere care nu poate fi suspendat, întrerupt sau restabilit.

De asemenea, s-a menționat că, careva probe cu referire la imposibilitatea de a depune cerere la notar în termenul legal prevăzut de lege personal şi/sau prin reprezentant, la fel reclamantul nu a prezentat şi nici nu a invocat că ar fi fost în imposibilitate de a se adresa la notar în termen, faptul necunoașterii legii sau aflării peste hotarele țării neconstituind motiv întemeiat. Or, în susținerea pretenției date urmau a fi prezentate probe concludente și utile că Prăjină Oleg, după decesul tatălui său, a intrat în posesia averii succesorale, a gestionat-o, a întreținut-o, a dispus de ea în mod vădit şi real. La 16 ianuarie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Prăjină Oleg, reprezentat de avocatul Craveţ Igor, a declarat recurs împotriva deciziei din 07 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel şi a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că consideră decizia instanței de apel neîntemeiată în cadrul examinării cauzei nefiind constate şi elucidate pe deplin toate circumstanțele cauzei care au importanță pentru soluționarea în fond a cauzei. În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Decizia instanței de apel a fost adoptată la 07 noiembrie 2019, iar Prăjină Oleg, reprezentat de avocatul Craveţ Igor, a declarat recurs la 16 ianuarie 2020. Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei participanților la proces la 10 decembrie 2019, conform scrisorii de însoțire (f.d.159) şi a fost recepționată de avocatul recurentului Craveţ Igor la 13 decembrie 2019, conform avizului de recepție (f.d.160).

La materialele cauzei nu se regăsește dovada de recepționare a acesteia de către recurent. Astfel, recursul este declarat în termen. Examinând temeiurile recursului declarat de Prăjină Oleg, reprezentat de avocatul Craveţ Igor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. 3 În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Prăjină Oleg, reprezentat de avocatul Craveţ Igor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secţiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă faptul că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe 4 dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes (cauza Rebai şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat de Prăjină Oleg, reprezentat de avocatul Craveţ Igor.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Prăjină Oleg, reprezentat de avocatul Craveţ Igor, împotriva deciziei din 07 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălţi. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat 5