2ri-3/20 — incasarea poririi

2ri-3/20 — incasarea poririi (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.2ri-3/2020

Instanța de insolvabilitate: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Popova)

DECIZIE

25 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Irina Zafiropulos,

în cauza civilă, la cererea administratorului Societății cu răspundere limitată

„Compromis”, în proces de insolvabilitate, Nicolae Bostan, împotriva terțului

poprit Irina Zafiropulos cu privire la validarea popririi,

împotriva hotărârii din 16 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care

cererea de validare a popririi a fost admisă,

c o n s t a t ă:

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2014 a fost intentată

procedura de insolvabilitate față de SRL „Compromis”.

Prin încheierea instanței de insolvabilitate din 28 aprilie 2015 a fost

confirmată hotărârea adunării de raportare a creditorilor SRL „Compromis” din 14

martie 2015 și aplicată față de debitor procedura de restructurare, în funcție de

administrator al procesului de restructurare fiind desemnat administratorul

autorizat Nicolae Bostan.

În cererea depusă la 17 februarie 2017 administratorul insolvabilității a indicat

că, în urma verificării actelor de gestiune ale întreprinderii insolvabile, potrivit

documentelor primare s-a constatat că Irina Zafiropulos dispune de o datorie față

de SRL „Compromis” în mărime de 24790,65 de lei și 430 de euro.

Astfel, Irina Zafiropulos a primit din casieria debitorului insolvabil conform

dispozițiilor de plată din 16 decembrie 2013 suma de 1000 de lei, din 25

decembrie 2013 suma de 5348,25 de lei, din 25 decembrie 2013 suma de 18442,40

de lei, iar în total suma de 24790,65 de lei, iar conform dispoziției de plată suma de

380 de euro, conform dispoziției de plată din 08 aprilie 2014 suma de 50 de euro,

iar în total suma de 430 de euro.

1

În vederea înființării popririi administratorul insolvabilității la data de 11

ianuarie 2017 la adresa terțului poprit a înaintat o somație prin care s-a solicitat să

achite suma datorată, în termen de 5 zile, însă până în prezent nu a achitat datoria.

În temeiul art. 126 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 a

solicitat Nicolae Bostan, administratorul insolvabilității SRL „Compromis”

validarea popririi și încasarea de la terțul poprit Irina Zafiropulos în beneficiul SRL

„Compromis” a datoriei în mărime de 24790,65 de lei și 430 de euro.

Prin hotărârea din 16 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă

cererea de validare a popririi depusă de administratorul insolvabilității SRL

„Compromis”, în proces de insolvabilitate, Nicolae Bostan, și a fost încasată de la

terțul poprit Irina Zafiropulos în beneficiul SRL „Compromis” în proces de

insolvabilitate, datoria în mărime de 24790, 65 de lei și 430 de euro.

La 09 martie 2020 Irina Zafiropulos a declarat recurs împotriva hotărârii

instanței de insolvabilitate, solicitând repunerea în termen a cererii de recurs,

admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi hotărâri privind

respingerea cererii administratorului insolvabilității SRL „Compromis” în proces

de lichidare, Nicolae Bostan.

În motivarea recursului Irina Zafiropulos a indicat că, nu este de acord cu

hotărârea instanței de insolvabilitate din 16 mai 2018, deoarece instanța a emis

hotărârea în absența terțului poprit și reprezentantului ei legal, fără ca aceștia să fie

citați despre data, ora și locul ședinței de judecată.

A menționat că instanța de insolvabilitate, deși în decizie indică că terțul

poprit a fost citat legal și nu s-a prezentat în ședința de judecată, la actele cauzei

nu este anexată nici o dovadă privind citarea legală a părților, fapt inadmisibil.

A susținut că administratorul insolvabilității cunoștea despre domiciliul real al

ei, intenționat a dus instanța în eroare și a indicat în mod neîntemeiat domiciliul

vechi al ei. Aceste acțiuni au fost efectuate anume cu intenția de a petrece ședințele

de judecată în absența terțului poprit, cu privarea de dreptul la apărare și dreptul la

un proces echitabil al ei.

A menționat că instanța de insolvabilitatea emis o hotărâre neîntemeiată și

ilegală cu interpretarea eronată a legii, deoarece dânsa nu are careva datorii față de

SRL „Compromis”.

Cât privește repunerea în termen a cererii de recurs, la acest capitol a

menționat că ședința de judecată și emiterea hotărârii au fost efectuate fără citarea

legală a terțului poprit, iar hotărârea contestată a recepționat-o numai la 17 martie

2020.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

La 11 martie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului, administratorul SRL „Compromis”, în proces de insolvabilitate,

Nicolae Bostan, cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, însă plicul a fost returnat instanței cu mențiunea „nereclamat”.

Examinând recursul declarat de Irina Zafiropulos împotriva hotărârii instanței

de insolvabilitate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge cererea de repunere în

termen a recursului și a respinge recursul ca fiind depus cu omiterea termenului de

declarare a acestuia din următoarele considerente.

2

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) al Codului de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate

cu recurs.

Potrivit art. 356 al Codului de procedură civilă, cererea de declarare a

insolvabilității se judecă în instanță conform normelor generale din prezentul cod,

cu excepțiile și completările stabilite de legislația insolvabilității.

Conform art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

Prevederile art. 8 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

stipulează că, hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu

recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării.

După cum rezultă din materialele pricinii, prin hotărârea Curții de Apel

Chișinău contestată cu recurs, a fost admisă cererea administratorului

insolvabilității SRL „Compromis”, Nicolae Bostan, cu privire la validarea popririi

și a fost încasată de la terțul poprit Irina Zafiropulos în beneficiul SRL

„Compromis” în proces de insolvabilitate, datoria în mărime de 24790,65 de lei și

430 de euro.

La fel, din materialele dosarului rezultă că, Irina Zafiropulos a primit din

casieria debitorului insolvabil conform dispozițiilor de plată din 16 decembrie

2013 suma de 1000 de lei, din 25 decembrie 2013 suma de 5348,25 de lei, din 25

decembrie 2013 suma de 18442,40 de lei, iar în total suma de 24790,65 de lei, iar

conform dispoziției de plată suma de 380 de euro, conform dispoziției de plată din

08 aprilie 2014 suma de 50 de euro, iar în total suma de 430 de euro (f.d. 7-11).

În vederea înființării popririi administratorul insolvabilității la data de 11

ianuarie 2017 la adresa terțului poprit a înaintat o somație prin care s-a solicitat să

achite suma datorată, în termen de 5 zile, însă până în prezent nu a achitat datoria

(f.d. 12-14).

Astfel, instanța de insolvabilitate prin citațiile pentru ședințele de judecată

din 21 martie 2017, 11 aprilie 2017 (f.d. 15, 18) a fost înștiințată Irina Zafiropulos

despre examinarea cererii, la adresa din mun. Bălți, str. Colesov 9, ap. 36, însă

plicul a fost returnat instanței cu mențiunea „nereclamat” (f.d.22-23).

Totodată, în cadrul examinării cauzei, s-a dispus citarea publică a Irinei

Zafiropulos, în Monitorul Oficial nr. 134-143 (6057-6066) din 28 aprilie 2017

pentru ședința de judecată din 16 mai 2017, ora 10.00 (f.d. 21, 24), prin care i-a

fost adus la cunoștință recurentei despre examinarea cererii administratorului

insolvabilității.

Din materialele cauzei se atestă că, la ședința de judecată din 16 mai 2017,

când a fost pronunțat dispozitivul hotărârii, precum și la ședințele de judecată

stabilite și enumerate supra, nu a fost prezent recurenta Irina Zafiropulos, și prin

cererea de recurs, recurenta a indicat că, a luat cunoștință cu hotărârea Curții de

Apel Chișinău din 16 mai 2017, abia la 17 martie 2020.

Prevederile art. 116 alin. (1), (3) al Codului de procedură civilă, statuează că,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act

de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în

termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

3

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să

fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

În sensul prevederilor legale citate, este de principiu ca, declarând recurs în

afara termenului legal și solicitând repunerea în termen, să fie invocate astfel de

motive, care să justifice încălcarea acestui termen. Pe când, la caz, recurentul nu a

prezentat nici o dovadă care să confirme că, termenul de depunere a recursului a

fost omis din motive întemeiate.

În coerența celor expuse, Colegiul lărgit respinge ca, fiind neîntemeiate

argumentele recurentei precum că, termenul de depunere a recursului a fost omis

din motive întemeiate și anume că, a cunoscut despre hotărârea contestată abia la

17 martie 2020, și că nu a fost citat pentru ședința de judecată din 16 mai 2017,

deoarece motivele invocate nu justifică în nici un mod omiterea termenului de

depunere a cererii de recurs și urmează a fi respinse, dat fiind faptul că, instanța de

insolvabilitate a întreprins suficiente măsuri în vederea citării Irinei Zafiropulos.

Colegiul constată cu certitudine că, instanța de insolvabilitate și-a îndeplinit

obligația pozitivă de citare și a întreprins toate măsurile prevăzute de lege în

vederea citării acesteia.

Reținând în contextul celor expuse că, Colegiul a ajuns la concluzia că Irina

Zafiropulos a fost citată la adresa ultimului domiciliu cunoscut, cît și prin citație

publică prin intermediul Monitorului Oficial.

Mai mult, prevederile art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29

iunie 2012 expres indică că, hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot

fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării, iar alte

temeiuri justificative ce ar indica repunerea recursului în termen, în sensul art. 116

al Codului de procedură civilă, instanței de recurs nu au fost prezentate, or, însăși

recurenta urma să se intereseze despre fazele procesului și actele emise, iar ca

urmare, să depună recursul în termen, până la 31 mai 2017.

Distinct de cele relatate, Colegiul consideră necesar de a reitera prevederile

art. 56 alin. (3) al Codului de procedură civilă, potrivit căruia, participanții la

proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se

aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

Instanța de recurs remarcă că, folosirea cu buna-credință a drepturilor

procedurale, prezumă că partea este obligată la interval rezonabil de timp să

manifeste diligență și să se intereseze despre dosarul care se află pe rolul instanței

și să respecte termenele prevăzute de lege.

În situația de fapt, contrară cadrului legal relatat, în corespundere cu

prevederile art. 10 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recurenta, va suporta

consecințele nefavorabile, adică, sancțiunile procedurale stabilite de normele de

drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural, în

caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură,

precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

Astfel, Irina Zafiropulos, prin lege a fost obligată să respecte termenul legal

de contestare a hotărârii cu recurs în 15 de zile calendaristice din data pronunțării

hotărârii, termen prevăzut de art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29

iunie 2012.

4

Cu referire la argumentele recurentei Irina Zafiropulos cu privire la aceea că

la actele cauzei lipsește dovada citării legale a ei conform art. 6 din Legea

insolvabilității, Colegiul reține că, acest termen a fost stabilit de legiuitor pentru ca

persoana citată să dispună de timp suficient să reacționeze în modul stabilit de

lege.

Astfel, ținând cont că, pentru ședința de judecată din 16 mai 2017, a fost

dispusă citarea publică a Irinei Zafiropulos conform art. 6 alin. (4) din Legea

insolvabilității, Colegiul atestă că, recurenta a dispus de suficient timp și avea toate

posibilitățile să reacționeze la chemarea ei în instanță.

Jurisprudența CEDO reiterează obligația părții de a lua măsurile necesare

pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea

diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta

dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007,

cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza

SA Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).

Prin urmare, Colegiul ajunge la concluzia că, recurenta a omis termenul de

atac a hotărârii judecătorești, iar examinarea unui astfel de recurs ar presupune

verificarea unei hotărâri judecătorești rămasă irevocabilă, astfel, încălcându-se

principiul securității raporturilor juridice, precum și, ar încălca drepturile celorlalte

părți la un proces echitabil.

Instanța de recurs accentuează că, o asemenea soluție este compatibilă cu

standardele inserate în textul art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În susținerea celor enunțate, CEDO în practica sa constantă a remarcat că,

deși în speță nu era vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive

și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor

circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în

termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen

pentru motive neconvingătoare, reprezintă o soluție care ar putea înfrânge

principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale

extraordinară de atac (cauza Melnic vs. Moldova, hotărâre din 14 noiembrie 2006,

cauza Ponomaryov vs Ucraina, hotărârea din 03 aprilie 2008).

Reieșind din considerentele menționate și având în vedere faptul că, recursul a

fost depus cu omiterea termenului prevăzut de art. 8 alin. (1) Legea insolvabilității,

în lipsa temeiurilor de repunere în termen, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a respinge cererea cu privire la repunerea recursului în termen și de a respinge

recursul declarat de către Irina Zafiropulos, ca fiind depus tardiv.

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) al

Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge cererea Irinei Zafiropulos cu privire la repunerea recursului în

termen.

Se respinge recursul declarat de Irina Zafiropulos.

5

Se menține hotărârea din 16 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea administratorului Societății cu răspundere limitată „Compromis”,

în proces de insolvabilitate, Nicolae Bostan, împotriva terțului poprit Irina

Zafiropulos cu privire la validarea popririi.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

6