3ra-425/20 — contestarea actului administrativ și obligarea furnizării informației

3ra-425/20 — contestarea actului administrativ și obligarea furnizării informației (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-425/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V. Chișilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Mihaila, V. Sîrbu, A. Minciuna)

ÎNCHEIERE

25 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Iurii Onișcenco,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Iurii Onișcenco împotriva Centrului Național Anticorupție cu privire la obligarea

furnizării informației, repararea prejudiciului moral și material,

împotriva deciziei din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Iurii Onișcenco împotriva hotărârii din 04 iunie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 14 aprilie 2017 Iurii Onișcenco, a depus cerere de chemare în judecată în

ordinea contenciosului administrativ împotriva Centrului Național Anticorupție cu

privire la obligarea furnizării informației, repararea prejudiciului moral și material.

În motivarea acțiunii reclamantul Iurii Onișcenco a indicat că timp de 5 ani a

încercat să obțină de la Centrul Național Anticorupție copiile de pe înscrisurile din

cauza penală nr. 2007036373, în care compania sa, SC ,,Decons Impex” SRL, avea

calitatea de complice.

Reclamantul Iurii Onișcenco a relatat că avea nevoie de actele solicitate pentru

a le prezenta în instanța de judecată, unde era învinuit pe marginea cauzei penale, în

comiterea infracțiunii conform art. 191 alin. (5) Cod penal, iar din motivul că nu a

prezentat instanței judecătorești actele solicitate, instanța a emis în privința sa o

sentință de condamnare. Reclamantul a menționat că până în prezent nu a primit actele

solicitate, acte care sunt probe ce demonstrează nevinovăția sa în cauza dată.

Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, obligarea Centrului Național

1

Anticorupție să-i pună la dispoziție actele solicitate din cauza penală, încasarea

prejudiciu material și moral din contul pârâtului în mărime de 500000 lei.

Prin hotărârea din 18 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată în ordinea contenciosului

administrativ depusă de Iurii Onișcenco împotriva Centrului Național Anticorupție cu

privire la obligarea furnizării informației, repararea prejudiciului moral și material.

Prin decizia din 18 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul declarat

de Iurii Onișcenco s-a casat hotărârea din 18 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Iurii Onișcenco împotriva Centrului Național Anticorupție cu privire la

obligarea furnizării informației, repararea prejudiciului moral și material, cu

restituirea cauzei spre rejudecarea în aceiași instanță în alt complet de judecată.

Prin hotărârea din 04 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată în ordinea contenciosului

administrativ depusă de Iurii Onișcenco împotriva Centrului Național Anticorupție cu

privire la obligarea furnizării informației, repararea prejudiciului moral și material.

Prin decizia din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Iurii Onișcenco împotriva hotărârii din 04 iunie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare

în judecată depusă de Iurii Onișcenco împotriva Centrului Național Anticorupție cu

privire la obligarea furnizării informației, repararea prejudiciului moral și material.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că la 07 aprilie 2015 Iurii

Onișcenco a formulat în adresa Centrului Național Anticorupție o cerere prin care a

solicitat să i se prezinte copiile proceselor verbale perfectate la efectuarea controlului

de realizare a lucrărilor de construcție a Teatrului de Operă și Balet de către SRL

„Decons Impex”, și copia deciziei adoptate de CNA pe cazul menționat. La 25 iunie

2015, Iurii Onișcenco a depus o altă cerere în adresa Centrului National Anticorupție,

prin care a solicitat eliberarea copiei de pe rezultatele expertizei complexe, copia

reviziei economico – financiare realizate la SRL „Decons Impex”, al cărei fondator și

director este, copia rezultatului controlului lucrărilor efectuate la repararea Teatrului

de Operă și Balet, acte care se conțin în cauza penală 2007036373. La 11 august 2015,

Iurii Onișcenco a depus o cerere repetată față de Centrul National Anticorupție, de

prezentare a informației solicitate în cererea din 26 iunie 2015, menționând că nu a

primit nici un răspuns la această solicitare. La 20 octombrie 2015, Iurii Onișcenco a

depus o plângere în adresa Centrului Național Anticorupție, invocând nesoluționarea

cererilor anterioare, și solicitând prezentarea informației cerute.

Instanța de apel a stabilit prin răspunsul nr. 03/35 din 04 noiembrie 2015, Centrul

National Anticorupție, a indicat că Iurii Onișcenco și SRL „Decons Impex”, în caza

penală cu nr. 2007036373 nu au nici un statut, din care motive cererile sale anterioare

nu au fost satisfăcute. Concomitent, Iurii Onișcenco a fost informat că actele solicitate

i-a fost eliberate avocatului Igor Șeremet, care reprezintă interesele petiționarului. La

01 septembrie 2016, Iurii Onișcenco s-a adresat Procurorului General cu o plângere

prin care invocă încălcarea drepturilor sale la informare, de către Centrul Național

Anticorupție, prin nefurnizarea informației solicitate, cerând eliberarea actelor pe

2

marginea cauzei penale nr.20036373. Ulterior, la 07 septembrie 2016, prin scrisoarea

nr. 9-27d/16-4567, Procuratura Generală a expediat cererea lui Iurii Onișcenco,

pentru examinare Procuraturii Anticorupție, informând despre acest fapt petiționarul.

Instanța de apel a reținut că prin răspunsul nr. 03/25-5992 din 09 decembrie 2016

emis de Procuratura Anticorupție, reclamantul a fost informat că cererea pe marginea

cauzei penale nr. 2007036373 a fost expediată pentru examinare la 09 decembrie

2016, conform competenței, Procuraturii Anticorupție. La 14 aprilie 2017, Iurii

Onișcenco, s-a adresat în instanța de judecată cu prezenta acțiune, împotriva Centrului

National Anticorupție cu privire la obligarea furnizării informației, repararea

prejudiciului moral și material.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond întemeiat a conchis că, acțiunile

privind contestarea actelor procesuale dintr-un proces penal nu sunt de competența

instanței de contencios administrativ, deoarece actele emise de procuror, în acest caz,

poartă caracterul unor acte de procedură și pot fi contestate în ordinea prevăzută de

legislația procesuală penală. Potrivit actelor cauzei, prin răspunsul nr. 03/35 din

04 noiembrie 2015, Centrul National Anticorupție a informat apelantul Iurii

Onișcenco, că actele solicitate au fost eliberate avocatului Igor Șeremet, care

reprezintă interesele petiționarului, cerințele fiind îndeplinite. Având în vedere cele

enunțate, instanța de fond, just a constatat că, nu sunt temeiuri pentru admiterea

pretențiilor lui Iurii Onișcenco cu privire la obligarea Centrului Național Anticorupție

să-i pună la dispoziție actele solicitate din cauza penală.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei enunțate, la 19 noiembrie 2019,

Iurii Onișcenco a depus prin intermediul oficiului poștal, recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea

depusă de Iurii Onișcenco să fie admisă integral.

În motivarea recursului recurentul Iurii Onișcenco a indicat că decizia instanței

de apel și hotărârea instanței de fond sunt neîntemeiate și ilegale, deoarece instanța de

apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante ale cauzei, iar

concluziile, expuse în hotărâre și decizie, sunt în contradicție cu circumstanțele

cauzei.

Recurentul a menționat că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea la

soluționarea cauzei date și a dat o apreciere greșită circumstanțelor cauzei, fără a

supune unei analize logice cerințelor reclamantului, astfel, fiind eronat stabilit că

reclamantul a primit de la Centrul Național Anticorupție copiile documentelor

solicitate, prin intermediul avocatului său Igor Șeremet.

Recurentul Iurii Onișcenco a mai menționat că a adresat mai multe demersuri de

escortarea a sa în instanța de judecată deoarece se afla în locuri de detenție și anume

în Penitenciarul nr. 15 Cricova, însă toate aceste demersuri nu au fost soluționate de

instanțele judecătorești inferioare și nu a fost dispusă citarea și escortarea sa în ședința

de judecată nici de prima instanță și nici de instanța de apel, fiind astfel încălcat

dreptul său la aparare garantat de art. 26 alin. (3) Constituția Republicii Moldova și

art. 6, 13 CEDO.

Intimatul Centrul Național Anticorupție nu și-a valorificat dreptul de a depune

3

referință la recursul depus de Iurie Onișcenco, deși după cum rezultă din avizul de

primire, anexat la materialele cauzei, a recepționat copia cererii de recurs depusă de

Iurii Onișcenco (f.d. 207, vol. I).

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea

în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar conform art. 245 din același cod, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune

împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Luând în considerare că recurentul Iurii Onișcenco a recepționat decizia

recurată la data de 13 noiembrie 2019, fapt ce se confirmă prin dovada trimiterii

poștale DS2035833070AS (f.d.195,vol.I) și a depus recurs împotriva deciziei din

16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău la data de 19 noiembrie 2019, prin

intermediul oficiului poștal, adică în termen de 30 de zile de la recepționarea deciziei

recurate, completul ajunge la concluzia că recurentul Iurii Onișcenco s-a conformat

prevederilor legale, încadrându-se în termenul de depunere a recursului prevăzut de

art. 245 alin. (1) din Codul administrativ.

Examinând temeiurile recursului depus de Iurii Onișcenco în raport cu

materialele cauzei civile, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

4

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

consideră că recursul depus de Iurii Onișcenco nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul enunțat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ precizează că, în contextul normelor procedurale din

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

5

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil

recursul depus de Iurii Onișcenco.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) ale Codului administrativ

și art. 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Iurii Onișcenco se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

6