3ra-425/20 — contestarea actului administrativ și obligarea furnizării informației
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ şi obligarea furnizării informaţiei
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-425/20 — contestarea actului administrativ și obligarea furnizării informației (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 3ra-425/20 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V. Chișilița) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Mihaila, V. Sîrbu, A. Minciuna) ÎNCHEIERE 25 martie 2020 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas judecătorii Victor Burduh Nina Vascan examinând admisibilitatea recursului depus de Iurii Onișcenco, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Iurii Onișcenco împotriva Centrului Național Anticorupție cu privire la obligarea furnizării informației, repararea prejudiciului moral și material, împotriva deciziei din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins apelul declarat de Iurii Onișcenco împotriva hotărârii din 04 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, c o n s t a t ă: La 14 aprilie 2017 Iurii Onișcenco, a depus cerere de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Centrului Național Anticorupție cu privire la obligarea furnizării informației, repararea prejudiciului moral și material.
În motivarea acțiunii reclamantul Iurii Onișcenco a indicat că timp de 5 ani a încercat să obțină de la Centrul Național Anticorupție copiile de pe înscrisurile din cauza penală nr. 2007036373, în care compania sa, SC ,,Decons Impex” SRL, avea calitatea de complice. Reclamantul Iurii Onișcenco a relatat că avea nevoie de actele solicitate pentru a le prezenta în instanța de judecată, unde era învinuit pe marginea cauzei penale, în comiterea infracțiunii conform art. 191 alin. (5) Cod penal, iar din motivul că nu a prezentat instanței judecătorești actele solicitate, instanța a emis în privința sa o sentință de condamnare. Reclamantul a menționat că până în prezent nu a primit actele solicitate, acte care sunt probe ce demonstrează nevinovăția sa în cauza dată.
Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, obligarea Centrului Național 1 Anticorupție să-i pună la dispoziție actele solicitate din cauza penală, încasarea prejudiciu material și moral din contul pârâtului în mărime de 500000 lei. Prin hotărârea din 18 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ depusă de Iurii Onișcenco împotriva Centrului Național Anticorupție cu privire la obligarea furnizării informației, repararea prejudiciului moral și material.
Prin decizia din 18 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul declarat de Iurii Onișcenco s-a casat hotărârea din 18 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Iurii Onișcenco împotriva Centrului Național Anticorupție cu privire la obligarea furnizării informației, repararea prejudiciului moral și material, cu restituirea cauzei spre rejudecarea în aceiași instanță în alt complet de judecată. Prin hotărârea din 04 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ depusă de Iurii Onișcenco împotriva Centrului Național Anticorupție cu privire la obligarea furnizării informației, repararea prejudiciului moral și material.
Prin decizia din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul declarat de Iurii Onișcenco împotriva hotărârii din 04 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Iurii Onișcenco împotriva Centrului Național Anticorupție cu privire la obligarea furnizării informației, repararea prejudiciului moral și material. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că la 07 aprilie 2015 Iurii Onișcenco a formulat în adresa Centrului Național Anticorupție o cerere prin care a solicitat să i se prezinte copiile proceselor verbale perfectate la efectuarea controlului de realizare a lucrărilor de construcție a Teatrului de Operă și Balet de către SRL „Decons Impex”, și copia deciziei adoptate de CNA pe cazul menționat.
La 25 iunie 2015, Iurii Onișcenco a depus o altă cerere în adresa Centrului National Anticorupție, prin care a solicitat eliberarea copiei de pe rezultatele expertizei complexe, copia reviziei economico – financiare realizate la SRL „Decons Impex”, al cărei fondator și director este, copia rezultatului controlului lucrărilor efectuate la repararea Teatrului de Operă și Balet, acte care se conțin în cauza penală 2007036373. La 11 august 2015, Iurii Onișcenco a depus o cerere repetată față de Centrul National Anticorupție, de prezentare a informației solicitate în cererea din 26 iunie 2015, menționând că nu a primit nici un răspuns la această solicitare. La 20 octombrie 2015, Iurii Onișcenco a depus o plângere în adresa Centrului Național Anticorupție, invocând nesoluționarea cererilor anterioare, și solicitând prezentarea informației cerute.
Instanța de apel a stabilit prin răspunsul nr. 03/35 din 04 noiembrie 2015, Centrul National Anticorupție, a indicat că Iurii Onișcenco și SRL „Decons Impex”, în caza penală cu nr. 2007036373 nu au nici un statut, din care motive cererile sale anterioare nu au fost satisfăcute. Concomitent, Iurii Onișcenco a fost informat că actele solicitate i-a fost eliberate avocatului Igor Șeremet, care reprezintă interesele petiționarului. La 01 septembrie 2016, Iurii Onișcenco s-a adresat Procurorului General cu o plângere prin care invocă încălcarea drepturilor sale la informare, de către Centrul Național Anticorupție, prin nefurnizarea informației solicitate, cerând eliberarea actelor pe 2 marginea cauzei penale nr.20036373.
Ulterior, la 07 septembrie 2016, prin scrisoarea nr. 9-27d/16-4567, Procuratura Generală a expediat cererea lui Iurii Onișcenco, pentru examinare Procuraturii Anticorupție, informând despre acest fapt petiționarul. Instanța de apel a reținut că prin răspunsul nr. 03/25-5992 din 09 decembrie 2016 emis de Procuratura Anticorupție, reclamantul a fost informat că cererea pe marginea cauzei penale nr. 2007036373 a fost expediată pentru examinare la 09 decembrie 2016, conform competenței, Procuraturii Anticorupție. La 14 aprilie 2017, Iurii Onișcenco, s-a adresat în instanța de judecată cu prezenta acțiune, împotriva Centrului National Anticorupție cu privire la obligarea furnizării informației, repararea prejudiciului moral și material.
Instanța de apel a constatat că instanța de fond întemeiat a conchis că, acțiunile privind contestarea actelor procesuale dintr-un proces penal nu sunt de competența instanței de contencios administrativ, deoarece actele emise de procuror, în acest caz, poartă caracterul unor acte de procedură și pot fi contestate în ordinea prevăzută de legislația procesuală penală. Potrivit actelor cauzei, prin răspunsul nr. 03/35 din 04 noiembrie 2015, Centrul National Anticorupție a informat apelantul Iurii Onișcenco, că actele solicitate au fost eliberate avocatului Igor Șeremet, care reprezintă interesele petiționarului, cerințele fiind îndeplinite. Având în vedere cele enunțate, instanța de fond, just a constatat că, nu sunt temeiuri pentru admiterea pretențiilor lui Iurii Onișcenco cu privire la obligarea Centrului Național Anticorupție să-i pună la dispoziție actele solicitate din cauza penală.
Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei enunțate, la 19 noiembrie 2019, Iurii Onișcenco a depus prin intermediul oficiului poștal, recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea depusă de Iurii Onișcenco să fie admisă integral. În motivarea recursului recurentul Iurii Onișcenco a indicat că decizia instanței de apel și hotărârea instanței de fond sunt neîntemeiate și ilegale, deoarece instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante ale cauzei, iar concluziile, expuse în hotărâre și decizie, sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.
Recurentul a menționat că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea la soluționarea cauzei date și a dat o apreciere greșită circumstanțelor cauzei, fără a supune unei analize logice cerințelor reclamantului, astfel, fiind eronat stabilit că reclamantul a primit de la Centrul Național Anticorupție copiile documentelor solicitate, prin intermediul avocatului său Igor Șeremet. Recurentul Iurii Onișcenco a mai menționat că a adresat mai multe demersuri de escortarea a sa în instanța de judecată deoarece se afla în locuri de detenție și anume în Penitenciarul nr. 15 Cricova, însă toate aceste demersuri nu au fost soluționate de instanțele judecătorești inferioare și nu a fost dispusă citarea și escortarea sa în ședința de judecată nici de prima instanță și nici de instanța de apel, fiind astfel încălcat dreptul său la aparare garantat de art. 26 alin. (3) Constituția Republicii Moldova și art. 6, 13 CEDO.
Intimatul Centrul Național Anticorupție nu și-a valorificat dreptul de a depune 3 referință la recursul depus de Iurie Onișcenco, deși după cum rezultă din avizul de primire, anexat la materialele cauzei, a recepționat copia cererii de recurs depusă de Iurii Onișcenco (f.d. 207, vol. I). Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele. Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova.
În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în vigoare la 01 aprilie 2019. În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.
Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs. Iar conform art. 245 din același cod, recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.
Luând în considerare că recurentul Iurii Onișcenco a recepționat decizia recurată la data de 13 noiembrie 2019, fapt ce se confirmă prin dovada trimiterii poștale DS2035833070AS (f.d.195,vol.I) și a depus recurs împotriva deciziei din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău la data de 19 noiembrie 2019, prin intermediul oficiului poștal, adică în termen de 30 de zile de la recepționarea deciziei recurate, completul ajunge la concluzia că recurentul Iurii Onișcenco s-a conformat prevederilor legale, încadrându-se în termenul de depunere a recursului prevăzut de art. 245 alin. (1) din Codul administrativ. Examinând temeiurile recursului depus de Iurii Onișcenco în raport cu materialele cauzei civile, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.
În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
4 Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ consideră că recursul depus de Iurii Onișcenco nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul enunțat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de 5 o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Iurii Onișcenco.
În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) ale Codului administrativ și art. 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursul depus de Iurii Onișcenco se declară inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas judecătorii Victor Burduh Nina Vascan 6
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.