3ra-473/20 — contestarea actului administrativ

3ra-473/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-473/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – D. Băbălău

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – Veronica Negru, Anatol Pahopol, Angela Bostan

ÎNCHEIERE

25 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Constantin Culicovshi,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Constantin Culicovshi împotriva Inspectoratului General al

Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

Ludmilei Strat, Sergiu Suvac, Ghernadie Veverița, Dorin Purice și Casei Naționale

de Asigurări Sociale, peroană terță Ministerul Apărării al Republicii Moldova cu

privire la contestarea actului administrativ, stabilirea dreptului la pensie, încasarea

penalității și a compensației, repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 24 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul depus de Constantin Culicovschi, s-au admis apelurile depuse de

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Casa Națională de Asigurări

Sociale, s-a casat hotărârea din 07 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru și s-a emis o decizie nouă, prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea

depusă de Constantin Culicovschi,

constată:

La 14 noiembrie 2014, Constantin Culicovshi a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Departamentului Poliției de Frontieră, Ludmilei Strat, Sergiu

Suvac, Ghernadie Veverița și Dorin Purice cu privire la contestarea actului

administrativ, stabilirea dreptului la pensie, încasarea penalității și a compensației,

repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, în perioada 01

septembrie 1993 – 30 iunie 2012 a îndeplinit neîntrerupt serviciul militar, facându-

și studiile în două instituții militare de învățământ și activând în Serviciul Grăniceri

al Republicii Moldova.

Ulterior, de la 01 iulie 2012 până la 01 septembrie 2014 a fost angajat ca

polițist de frontieră în Poliția de Frontieră din subordinea Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova.

Conform ordinului Departamentului Poliției de Frontieră nr. 522/ps din 26

aprilie 2013 „Cu privire la stabilirea vechimii în muncă al personalului

Departamentului Poliției de Frontieră” i-a fost stabilită vechimea în muncă la 01

1

ianuarie 2013, ce constituie 20 ani 05 luni 12 zile, a calculat matematic și a obținut

că, la 01.09.2014 vechimea în muncă va constitui 22 ani 01 luni 12 zile.

Astfel, considerând că vechimea în muncă de 22 ani 01 luni 12 zile, raportată

la prevederile art. 53 din Legea cu privire la Poliția de frontieră nr. 283 din 28

decembrie 2011 și art. 1, 13 din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne

nr. 1544 din 23 iunie 1993, este suficientă pentru stabilirea dreptului la pensie

pentru vechime în muncă pe linia Ministerului Afacerilor Interne, la 14 august

2014 a depus raport de eliberare din serviciu începând cu 01 septembrie 2014, în

temeiul prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. a) – demisia din Legea nr. 283 din 28

decembrie 2011, cu stabilirea pensiei pentru vechime în muncă, de asemenea

solicitând la demisionare acordarea dreptului de a purta uniformă.

La 05 septembrie 2014 a luat cunoștință cu ordinul Departamentului Poliției

de Frontieră nr. 988/ps din 01 septembrie 2014 „Cu privire la demisie”, în care s-a

soluționat doar cererea de demisie.

Totodată, reclamantul a menționat că la eliberarea din serviciu nu i s-au

calculat și nu i s-au achitat toate drepturile salariale, inclusiv compensațiile și

indemnizațiile, ce se cuvin la eliberarea din serviciu.

La 22 septembrie 2014, a expediat Departamentului Poliției de Frontieră

cerere prealabilă, prin care a solicitat stabilirea dreptului său la pensie pe linia

Ministerului Afacerilor Interne, calcularea și achitarea tuturor drepturilor salariale,

inclusiv compensațiilor și indemnizațiilor stabilite conform legii, în legătură cu

eliberarea din serviciu.

La 27 octombrie 2014, a primit răspunsul la cererea prealabilă, pe care îl

consideră superficial, fără a fi examinată problema în esență, confuz.

Indică faptul că prin ordinul Departamentului Poliției de Frontieră nr. 522/ps

din 26 aprilie 2013 i-a fost stabilită vechimea în muncă la 01 ianuarie 2013, ce

constituie 20 ani 05 luni 12 zile. Vechimea în muncă pentru perioada de la 01

ianuarie 2013 până la 01 septembrie 2014 (ziua eliberării din serviciu), constituie

01 ani 08 luni 00 zile. Sumând aceste perioade, vechimea în muncă constituie de

fapt 22 ani 01 luni 12 zile. Raportând vechimea în muncă obținută la cerințele art.

1 și 13 din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993 (cel puțin 22 de ani), reclamantul a

conchis că este suficientă pentru stabilirea dreptului la pensie viageră pentru

vechime în muncă.

Respectiv, coroborând dispozițiile ordinului Departamentului Poliției de

Frontieră nr. 522/ps din 26 aprilie 2013 cu prevederile art. 53 din Legea nr. 283 din

28 decembrie 2011, art. 1 și 13 din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993 este evident

că, la ziua eliberării din serviciu – 01 septembrie 2014, avea dreptul la pensie

pentru vechime în muncă pe linia Ministerului Afacerilor Interne. Această

mențiune urma să fie indicată în ordinul Departamentului Poliției de Frontieră

nr. 988/ps din 01 septembrie 2014.

La fel, reclamantul a menționat că, în pofida faptului emiterii ordinului

Departamentului Poliției de Frontieră nr. 522/ps la 26 aprilie 2013 cu mai mult de

9 luni după momentul survenirii tranșei vechimii în muncă (peste 20 ani) – 19 iulie

2012, urma să-i fie recalculat și achitat salariul lunar pentru perioada menționată a

tranșei, precum și ajutoarele materiale pentru anul 2012 (primit în august 2012) și

anul 2013 (primit în februarie 2013), reieșind din sporul pentru vechimea în muncă

de 40%.

2

Ținând cont de faptul că recalcularea salariului lunar și ajutoarelor materiale

nu s-a efectuat și nu s-a achitat, Poliția de Frontieră datorează în total suma de

1 620,73 de lei:

-pentru perioada de 05 luni 12 zile, anterioară zilei stabilirii vechimii în

muncă (01 ianuarie 2013):

a) suma de 364,44 de lei pentru perioada 19 iulie 2012 – 27 septembrie 2012,

în care a deținut funcția de Șef Direcție;

b) suma de 410,64 de lei pentru perioada 28 septembrie 2012 – 31 decembrie

2012, în care a deținut funcția de Șef Secție;

-suma de 547,52 de lei pentru perioada de 04 luni, următoare zilei stabilirii

vechimii în muncă (01 ianuarie 2013) și până în luna mai 2013, de când de facto s-

a început calcularea salariului lunar cu sporul pentru vechimea în muncă de 40%,

în care a deținut funcția de șef Secție;

-suma de 161,25 de lei pentru ajutorul material calculat pentru anul 2012

(primit în august 2012);

-suma de 136,88 de lei pentru ajutorul material calculat pentru anul 2013

(primit în februarie 2013).

Toate sumele de bani indicate mai sus sunt diferențele formate dintre salariul

lunar calculat, cu sporul pentru vechimea în muncă de 35% – descăzutul și salariul

lunar ce urma a fi calculat, cu sporul pentru vechimea în muncă de 40% –

scăzătorul.

Salariul lunar pentru luna iulie 2012, în care a survenit tranșa vechimii în

muncă (peste 20 ani) și s-a modificat sporul pentru vechimea în muncă, a fost

calculat prin împărțirea echivalentului sporului pentru vechimea în muncă la

numărul de zile în lună și înmulțit la numărul de zile corespunzătoare tranșei

precedente și tranșei survenite, iar pentru luna septembrie 2012, în care s-au

modificat salariul de funcție, sporurile pentru condiții deosebite și pentru risc a fost

calculat prin împărțirea salariului de funcție, sporurilor pentru condiții deosebite și

pentru risc precedente și cele modificate la numărul de zile în lună și înmulțite la

numărul de zile, din perioadele la care se referă (precedentă și cea după

modificare).

Suma salariului lunar calculat pentru funcția de Șef Direcție este luată din

Informația lunară, eliberată de subdiviziunea Economie și finanțe a

Departamentului Poliției de Frontieră, pentru luna august 2012, constituind

7 316,25 de lei.

Salariul lunar, ce urma a fi calculat începând cu 19 iulie 2012, este determinat

prin majorarea sporului pentru vechimea în muncă de la 35% la 40%, în urma

căruia s-au majorat echivalentul sporului pentru vechimea în muncă de la 752,50

de lei la 860,00 de lei, iar mărimea indemnizației lunare de la 2 288,75 de lei la

2 342,50 de lei, și constituie 7 477,50 de lei.

Suma salariului lunar calculat pentru funcția de Șef Secție cu sporul pentru

vechimea în muncă de 35% este luată din Certificatul de salariu nr. 2/04 din 25

aprilie 2014 indicată la pct. 1, luna aprilie 2013, ce constituie 6 667,50 de lei, iar cu

sporul pentru vechimea în muncă de 40%, luna iunie 2013, ce constituie 6 804,38

de lei.

Prin prisma art. 21 alin. (4) din Legea nr. 355 din 23 decembrie 2005, ajutorul

material calculat pentru anul 2012 (primit în august 2012) a constituit 7 316,25 de

lei, iar cel ce urma a fi calculat – 7 477,50 de lei. În același timp, ajutorul material

3

calculat pentru anul 2013 (primit în februarie 2013) a constituit 6 667,50 de lei, iar

cel ce urma a fi calculat – 6 804,38 de lei.

Potrivit art. 14 alin. (3) din Legea nr. 283 din 28 decembrie 2011, acțiunea

Codului muncii se extinde asupra polițiștilor de frontieră doar în partea

nereglementată de prezenta lege.

Conform art. 119 alin. (1) din Codul muncii, în caz de încetare a contractului

individual de muncă, salariatul are dreptul la compensarea tuturor concediilor de

odihnă anuale nefolosite. Pentru stabilirea mărimii compensației pentru concediile

de odihnă anuale nefolosite este necesar de stabilit numărul de zile calendaristice,

care urmează a fi compensate și mărimea compensației pentru fiecare zi.

La fel, în sensul art. 47 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 283 din 28 decembrie

2011, polițiștilor de frontieră li se acordă concediu anual de odihnă cu durată de 35

de zile calendaristice, care se mărește cu 15 zile calendaristice – pentru vechimea

în muncă de 20 de ani.

Având în vedere că prin ordinul Departamentului Poliției de Frontieră

nr. 522/ps din 26 aprilie 2013 i-a fost stabilită vechimea în muncă la 01 ianuarie

2013 de 20 ani 05 luni 12 zile, concediul anual de odihnă în anul 2014 urma să fie

cu durata de 50 de zile calendaristice.

Conform Certificatului pecuniar nr. 7 din 02 septembrie 2014, la rubrica

„Asigurat cu următoarele drepturi bănești” pct. 11, concediul anual de odihnă

pentru anul 2014 nu a fost folosit.

Respectiv, pentru a stabili numărul de zile, care urmează a fi compensate

pentru anul 2014, acestea urmează a fi împărțite la numărul de luni în an (50 de

zile / la 12 luni), ceea ce constituie 4,17 zile de concediu se cuvine pentru o lună

efectiv lucrată.

Deci, pentru lunile efectiv lucrate în anul 2014 urmează a fi compensate 33 de

zile (4,17 zile de concediu pentru o lună efectiv lucrată înmulțite la 8 luni efectiv

lucrate pentru perioada 01 ianuarie – 01 septembrie 2014).

Reclamantul a mai invocat că au mai rămas nefolosite încă 5 zile din

concediul anual de odihnă pentru anul 2013.

Astfel, la eliberarea din serviciu urmau a-i fi compensate în total 38 de zile

calendaristice. Potrivit pct. 2 și 5 din Modul de calculare a salariului mediu,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 426 din 26 aprilie 2004 salariul mediu se

aplică la plata compensației pentru concediul nefolosit, cu determinarea lui, luând

în calcul 3 luni calendaristice de lucru premergătoare evenimentului de care

depinde plata respectivă (de la data de 1 până la data de 1).

Întrucât evenimentul de care depinde plata este eliberarea din serviciu la 01

septembrie 2014, 3 luni calendaristice de lucru premergătoare evenimentului sunt

iunie, iulie și august 2014.

În sensul pct. 6 subpct. 1) din același Mod de calculare, salariul mediu se

calculează pe o zi calendaristică, în cazurile plății compensației pentru concediul

nefolosit. Punctul 10 al aceluiași Mod de calculare, stabilește că, în cazul aplicării

perioadei de decontare de 3 luni, salariul mediu se calculează: 1) pe o zi lucrătoare

– prin împărțirea salariului pe 3 luni, în care se includ toate formele de câștig și

compensații, specificate la pct. 3 al prezentului Mod de calculare, la numărul

zilelor efectiv lucrate în această perioadă (inclusiv prestațiile în zilele de odihnă și

cele de sărbătoare); 2) pe o zi calendaristică – prin înmulțirea salariului mediu pe o

zi lucrătoare, calculat conform subpunctului 1) al prezentului punct, cu coeficientul

4

egal cu raportul dintre numărul de zile lucrătoare din perioada de decontare,

conform calendarului săptămînii de lucru stabilit la întreprindere, și numărul de

zile calendaristice din aceeași perioadă, cu excepția zilelor de sărbătoare

nelucrâtoare menționate la art. 111 din Codul muncii.

Pentru calcularea salariului mediu pe o zi calendaristică este necesar de

calculat salariul mediu pe o zi lucrătoare și coeficientul dintre numărul de zile

lucrătoare și numărul de zile calendaristice.

Salariul pe 3 luni, care include toate formele de câștig și compensații

specificate la pct. 3 al Modului de calculare, constituie 29 710,28 de lei, conform

următorului calcul:

-salariul lunar de 6 804,38 de lei x 3 luni = 20 413,14 lei (suma salariului

lunar din Certificatul de salariu nr. 9 din 24 iulie 2014 indicată la pct. 1, luna iunie

2014) – salariul lunar de bază;

-salariul tarifar pe oră 1 916,60 de lei (iunie 2014) + 5 940,35 de lei (august

2014) = 7 856,95 de lei (conform Certificatului de salariu nr. A/22-897 din 04

septembrie 2014) – salariul cumulat, ce se referă la suplimentele de plată pentru

cumularea profesiilor (funcțiilor) și alte plați cu caracter permanent ce țin

nemijlocit de lucru;

-salariul pe normă didactică 1 440,19 lei (conform Certificatului de salariu

nr. 669 din 07 iulie 2014, pentru luna iunie 2014) – salariul cumulat, ce se referă la

suplimentele de plată pentru cumularea profesiilor (funcțiilor) și alte plați cu

caracter permanent ce țin nemijlocit de lucru.

În perioada 01 iunie 2014 – 01 septembrie 2014 sunt 92 de zile calendaristice,

dintre care 64 lucrătoare și 2 zile de sărbătoare nelucrătoare, menționate la art. 111

din Codul muncii. Ținând cont că, toate 64 de zile lucrătoare au fost efectiv lucrate,

prin împărțirea sumei de 29 710,28 de lei la 64 zile efectiv lucrate se obține salariul

mediu pe o zi lucrătoare de 464,22 de lei.

Ulterior, a fost calculat coeficientul dintre numărul zilelor lucrătoare – 64 și

numărul de zile calendaristice 90 (cu excepția zilelor de sărbătoare 27 și 31

august), ceea ce constituie 0,7111.

Salariul mediu pentru o zi calendaristică constituie 330,11 lei, calculat

conform punctului 10 al Modului de calculare prin înmulțirea salariului mediu pe o

zi lucrătoare (464,22 de lei) la coeficientul dintre numărul de zile lucrătoare și

numărul de zile calendaristice 0,7111.

Potrivit punctului 12 al aceluiași Mod de calculare, în cazul aplicării perioadei

de decontare de 3 luni, 1/ din suma premiilor trimestriale calculate în una din cele

3

3 luni ale perioadei de decontare se împarte la 29,4 zile – în cazul determinării

salariului mediu pe o zi calendaristică, iar rezultatul se plusează la salariul mediu

pe o zi calendaristică.

Astfel, reclamantul a menționat că, dacă pentru trimestrul 2 a primit premiu

bănesc în sumă de 2 000 de lei (conform Certificatului de salariu nr. 9 din 24 iulie

2014 indicată la pct. 2, iunie 2014), 1/ din premiu constituie 22,68 lei (666,67 de

3

lei împărțit la 29,4 zile), care urmează să fie adăugată la salariul mediu pe o zi

calendaristică, calculat conform punctului 10 al Modului de calculare. În final, a

fost calculat salariul mediu pe o zi calendaristică, care constituie 330,11 lei + 22,68

de lei = 352,79 de lei.

În corespundere cu punctul 14 subpunctul 1) din Modul de calculare, suma

totală a salariului mediu, care urmează să fie plătită lucrătorului la plata

5

compensației pentru concediul nefolosit se determină prin înmulțirea salariului

mediu pe o zi calendaristică la numărul zilelor de concediu exprimat în zile

calendaristice.

Respectiv, mărimea compensației pentru 38 de zile calendaristice este: 352,79

de lei x 38 de zile = 13 406,02 lei.

Conform articolului 51 din Legea nr. 283 din 28 decembrie 2011, la eliberarea

din serviciu, polițistul de frontieră beneficiază de o îndemnizație unică în

corespundere cu durata calendaristică a serviciului, în modul și în cuantumul

stabilit de Guvern.

În sensul pct. 2 din Modul de stabilire și plată a îndemnizației la eliberarea din

Serviciu a polițiștilor de frontieră, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 434 din

19 iunie 2012 cu privire la Poliția de Frontieră (Anexa nr. 5), în cazul eliberării din

serviciu, în temeiurile prevăzute de literele a) - g) alin. (1) art. 39 din Legea nr. 283

din 28 decembrie 2011, polițiștilor de frontieră li se acordă o indemnizație unică, al

cărei cuantum variază în funcție de vechimea calendaristică pentru stabilirea

pensiei, după cum urmează: de la 20 la 25 de ani – în mărime de 14 salarii lunare.

Prin ordinul Departamentului Poliției de Frontieră nr. 988/ps din 01

septembrie 2014 i-a fost stabilită vechimea calendaristică de 21 ani 00 luni 00 zile.

Prin urmare, cuantumul echivalent vechimii calendaristice stabilite este de 14

salarii lunare.

Potrivit pct. 2 din Modul de calculare a salariului mediu, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 426 din 26 aprilie 2004 privind aprobarea Modului de

calculare a salariului mediu, salariul mediu se aplică la plata indemnizației de

eliberare din serviciu.

Punctul 6 subpunctul 1) al aceluiași Mod de calculare stabilește că salariul

mediu se calculează pe o zi calendaristică, în cazurile plății indemnizației de

eliberare din serviciu.

Din calculele efectuate mai sus rezultă că salariul mediu pe o zi calendaristică

este de 352,79 de lei.

Prin prisma punctului 14 subpunctul 2) al aceluiași Mod de calculare, suma

salariului mediu, care urmează să fie plătită lucrătorului la plata îndemnizației de

eliberare din serviciu în salarii medii lunare, se determină prin înmulțirea salariului

mediu pe o zi calendaristică la 29,4 zile și la numărul de salarii lunare. Respectiv,

suma indemnizației unice la eliberarea din serviciu constituie 145 208,34 de lei

(352,79 de lei x 29,4 zile x 14 salarii).

Potrivit art. 39 alin. (4) din Legea nr. 283 din 28 decembrie 2011 polițistul de

frontieră este eliberat din serviciu achitându-i-se toate drepturile salariale, inclusiv

compensațiile și indemnizațiile stabilite conform legii.

Articolul 143 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul muncii stipulează că dacă

nu se contestă cuantumul tuturor sumelor ce se cuvin salariatului de la unitate, în

caz de încetare a contractului individual de muncă cu un salariat care continuă să

lucreze până în ziua eliberării din serviciu, efectuarea achitărilor se face în ziua

eliberării. Dacă se contestă cuantumul sumelor ce se cuvin salariatului la eliberare

din serviciu, angajatorul este obligat, în orice caz, să-i plătească, în termenele

prevăzute la alin. (1), suma necontestată.

Conform art. 142 alin. (3) din Codul muncii la achitarea salariului, angajatorul

este obligat să informeze în scris fiecare salariat despre părțile componente ale

6

salariului ce i se cuvine pentru perioada respectivă, despre mărimea și temeiurile

reținerilor efectuate, despre suma totală pe care urmează să o primească.

Asemenea reguli se răsfrâng și asupra drepturilor salariale, inclusiv

compensațiilor și indemnizațiilor achitate la eliberarea din serviciu.

Așadar, la ziua eliberării – 01 septembrie 2014 urma să fie informat în scris

despre părțile componente ale drepturilor salariale, inclusiv compensațiile și

indemnizațiile ce i se cuvin la eliberarea din serviciu, despre suma totală pe care

urma să o primescă și să-i fie achitată integral.

În această ordine de idei reclamantul a considerat că, prin neinformare despre

drepturile salariale și neachitarea lor la timp, angajatorul a încălcat prevederile

art. 142 și 143 din Codul muncii. Acest fapt i-a cauzat un prejudiciu, carre prin

prisma art. 327 alin. (1) și 328 alin. (1) din Codul muncii urmează a fi reparat de

către angajator.

Sumele calculate mai sus constituie drepturi salariale, inclusiv compensații și

indemnizații stabilite conform legii, ce i se cuvin la eliberarea din serviciu, după

cum urmează:

-recalcularea la sporul pentru vechime în muncă – 1 620,73 de lei;

-compensarea tuturor concediilor de odihnă anuale nefolosite – 13 406,02 lei;

-indemnizația unică la eliberarea din serviciu – 145 208,34 de lei.

Adăugător, conform Certificatului pecuniar nr. 7 din 02.09.2014, Poliția de

Frontieră îi datorează suma de 213,01 lei pentru ultima zi de muncă.

În ziua eliberării din serviciu, la 01 septembrie 2014, urma să primescă de la

Poliția de Frontieră în scris certificate de calcul a drepturilor salariale, inclusiv

compensațiile și indemnizațiile și să i se achite integral suma de 160 448,10 lei.

Neachitarea acestei sume la timp constituie prejudiciul material ce i-a fost cauzat

de angajator.

La 22 septembrie 2014, s-a adresat Departamentului Poliției de Frontieră cu

cerere prealabilă, prin care a solicitat achitarea drepturilor salariale.

Prin răspunsul nr. 35/2- 3-C-217/14 din 21 octombrie 2014 Departamentul

Poliției de Frontieră foarte evaziv și neclar s-a expus precum că „o parte din

drepturile bănești s-au transferat și ulterior o să fie transferate și alte sume”.

Reclamantul a opinat că persoanele cu funcții de răspundere și învestite cu

împuterniciri de dirijare din cadrul Departamentului Poliției de Frontieră, și anume

a domeniilor: resurse umane – Ludmila Strat, juridic – Sergiu Suvac, finanțe –

Ghenadie Veverița și factorul decisiv – Dorin Purice intenționat și cu bună știință

i-au încălcat drepturile legale, garantate de Stat, deoarece în mod abuziv au reținut

plata drepturilor sale salariale.

Totodată, reclamantul a relevat că, potrivit articolelor 330 alin. (1) lit. f) și

alin. (2) din Codul muncii, Departamentul Poliției de Frontieră urmează să-i

plătească suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0,1 la sută din suma neplătită

în termen.

Compensația pentru întârziere este produsul dintre suma ce urmează să i se

achite, începând cu 01 septembrie 2014 (160 448,10 lei), numărul zilelor de

întârziere și plata suplimentară pentru fiecare zi de întârziere în cuantum de 0,1 la

sută din suma neplătită în termen.

Astfel, la 03 noiembrie 2014, Departamentul Poliției de Frontieră a întârziat

plata sumei datorate cu 63 de zile, respectiv suma plății suplimentare pentru fiecare

zi de întârziere constituie 10 108,23 de lei (160 448,10 lei x 63 de zile x 0,1%).

7

La fel, reclamantul a considerat că, Departamentul Poliției de Frontieră

urmează să-i achite compensația de întârziere în mărime de 5% pentru fiecare

sumă achitată, începând cu termenul de la care suma dată a devenit certă, exigibilă

și scadentă. Această compensație urmează a fi calculată din suma de 160 448,10

lei, ca fiind neachitată și devenită certă, exigibilă și scadentă la momentul emiterii

hotărârii judecătorești în prezenta cauză și constituie 8 022,41 de lei.

Cu titlu subsecvent, Constantin Culicovshi a indicat că prin ordinul

Departamentului Poliției de Frontieră nr. 988/ps din 01 septembrie 2014, fără

menționarea dreptului său la pensie pentru vechime în muncă pe linia Ministerului

Afacerilor Interne și fără achitarea tuturor drepturile salariate, i-a fost cauzat și un

prejudiciu moral, exprimat prin retrăiri și suferințe psihice, apreciat la suma de

5 000 de lei, care umrează a fi reparat conform art. 25 alin. (3) din Legea

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Prejudiciul moral i-a fost cauzat prin implicarea directă a persoanelor cu

funcții de răspundere din cadrul Departamentului Poliției de Frontieră, după cum

urmează: Ludmila Strat, șef al Direcției generale resurse umane a Departamentului

Poliției de Frontieră; Sergiu Suvac, șef al Direcției juridică și practică

contravențională a Departamentului Poliției de Frontieră; Ghenadie Veverița, șef al

Direcției economie și finanțe a Departamentului Poliției de Frontieră; și Dorin

Purice, șef al Departamentului Poliției de Frontieră, care în comun, intenționat, fără

a studia raportul de eliberare din serviciu și a intra în esență au coordonat și semnat

un act administrativ ilegal – ordinul Departamentului Poliției de Frontieră

nr. 988/ps din 01 septembrie 2014.

Prin prisma pct. 20 din Regulamentul Departamentului Poliției de Frontieră,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 434 din 19 iunie 2012, Ludmila Strat, Sergiu

Suvac și Ghenadie Veverița au elaborat proiectul ordinului Departamentului

Poliției de Frontieră nr. 988/ps din 01 septembrie 2014 și l-au „coordonat” prin

contrasemnarea pe partea verso, iar Dorin Purice a semant din numele emitentului.

Drept urmare, reclamantul a considerat că aceștia nu și-au exercitat

responsabil atribuțiile de funcție întru asigurarea respectării legislației muncii.

Mai mult ca atât, răspunsul la cererea prealabilă a fost coordonat de aceleași

persoane, care nu au luat careva măsuri pentru repararea drepturilor prejudiciate.

Comportamentul acestor persoane în exercitarea atribuțiilor funcționale dă dovadă

de neglijarea principiilor prevăzute la pct. 7 Codul deontologic al polițistului de

frontieră, aprobat prin ordinul Departamentului Poliției de Frontieră nr. 500 din 21

noiembrie 2013.

În atare circumstanțe, reclamantul a conchis că prejudiciul moral ce i-a fost

cauzat urmează a fi reparat de Departamentul Poliției de Frontieră solidar cu

persoanele cu funcții de răspundere din cadrul acestuia, Ludmila Strat, Sergiu

Suvac, Ghenadie Veverița și Dorin Purice a câte 1 000 de lei fiecare.

În final, reclamantul Constantin Culicovshi a formulat următoarele pretenții:

-obligarea Departamentului Poliției de Frontieră să-i stabilească dreptul la

pensie pentru vechime în muncă pe linia Ministerului Afacerilor Interne de la data

eliberării din serviciu – 01 septembrie 2014;

-stabilirea datoriei Departamentului Poliției de Frontieră, de la 01 septembrie

2014 în cuantum de 160 448,10 lei;

-încasarea din contul Departamentului Poliției de Frontieră în beneficiul său a

datoriei în sumă de 160 448,10 lei;

8

-încasarea din contul Departamentului Poliției de Frontieră în beneficiul său a

plății suplimentare pentru fiecare zi de întârziere, în dependență de numărul zilelor

de întârziere la momentul emiterii hotărârii, dar nu mai puțin de 108,23 de lei;

-încasarea din contul Departamentului Poliției de Frontieră în beneficiul său a

compensației de întârziere în sumă de 8 022,41 de lei;

-încasarea din contul Departamentului Poliției de Frontieră, Ludmilei Strat,

Sergiu Suvac, Ghenadie Veverița și Dorin Purice în beneficiul său a câte 1 000 de

lei de la fiecare, în contul reparării prejudiciului moral.

Pe parcursul examinării cauzei reclamantul Culicovschi Constantin a depus

cerere de concretizare și modificarea pretențiilor din acțiune (vol. I, f.d. 206-208).

În motivarea cererii a invocat că potrivit art. 44 din Legea asigurării cu pensii

a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993 pensia pentru persoanele din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne se calculează din solda

acestora, ce include: salariul funcției, salariul pentru gradul special, sporul

procentual pentru vechime în serviciu primite înainte de concediere, precum și din

media lunară a altor recompense, plăți, sporuri și suplimente primite în ultimul an

de serviciu, cu excepția plăților compensatorii și a indemnizației bănești unice în

mărimea sumei mijloacelor bănești de întreținere pe un an.

Aceleași prevederi sunt stipulate în pct. 2 și 3 din Hotărârea Guvernului cu

privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și

indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și

sistemului penitenciar nr. 78 din 21 februarie 1994.

În cererea de suplinire a pretențiilor a indicat că în baza ordinului

Comandantului (rector) Academiei Militare a Forțelor Armate „Alexandru cel

Bun” nr. 171 din 02 septembrie 2013 și a ordinului Rectorului (comandant)

Academiei „Ștefan cel Mare” a MAI nr. 92ef din 25 octombrie 2013 a fost angajat

pentru desfășurarea activității didactice prin cumul, în anul universitar 2013 –

2014, de la 02 septembrie 2013, în Academia Militară a Forțelor Armate

„Alexandru cel Bun” și respectiv Academia „Ștefan cel Mare” a MAI.

În ambele instituții de învățământ, pentru activitatea didactică desfășurată prin

cumul, a fost remunerat (a primit salariu) pe tot parcursul anului universitar, ce

denotă caracterul permanent al venitului, încadrându-se în prevederea „alte

recompense, plăți, sporuri și suplimente care, conform legislației în vigoare, sunt

acordate permanent, ce se includ în media lunară a recompenselor, plăților,

sporurilor si suplimentelor”.

Remunerarea (salariul) pentru munca prestată (activitatea didactică) prin

cumul de la 02 septembrie 2013 se încadrează în prevederea „media lunară a altor

recompense, plăți, sporuri și suplimente, primite în ultimul an de serviciu”.

Respectiv, salariile obținute pentru activitatea didactică prestată prin cumul în

Academia Militară a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun” și Academia „Ștefan

cel Mare” a MAI întrunesc cerințele instituite la pct. 2 și 3 din Hotărârea

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 și urmează să fie incluse integral în

câștigul (solda) din care se calculează pensia.

Temei suplimentar pentru includerea integrală a salariilor obținute pentru

activitatea didactică prestată prin cumul în câștigul (solda) din care se calculează

9

pensia servește și Dispoziția Departamentului Poliției de Frontieră al MAI nr. D-

126 din 03 octombrie 2013.

Prin cererea de suplinire a acțiunii reclamantul Constantin Culicovshi a

solicitat instanței de judecată:

-anularea ordinului Departamentului Poliției de Frontieră nr. 988/ps din 01

septembrie 2014 și răspunsului nr. 35/2-3-C-217/14 din 21 octombrie 2014 în

partea nestabilirii dreptului la pensie;

-obligarea Inspectoratului General al Poliției de Frontieră să întocmească

Calculul vechimii în serviciu pentru stabilirea pensiei sale cu o vechime în serviciu

la 01 septembrie 2014 de 22 ani 01 luni 12 zile și să emită ordin privind calculul

vechimii calendaristice pentru stabilirea pensiei, cu specificarea în conținutul

ordinului „cu dreptul de a i se stabili pensia pe linia CNAS”;

-obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să emită decizie de stabilire a

pensiei viagere pentru vechime în serviciu începând cu 01 septembrie 2014, să-l

asigure cu pensie și să-i plătească imediat suma totală a pensiei pentru perioada

precedentă, luând în calcul indexările anuale;

-obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i includă în solda

(câștigul) din care se va calcula pensia toate salariile (veniturile) obținute de la

Poliția de Frontieră, Academia Militară a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun” și

Academia „Ștefan cel Mare” a MAI în mărime deplină;

-stabilirea datoriei Departamentului Poliției de Frontieră, de la 01 septembrie

2014 în cuantum de 160 448,10 lei și încasarea ei din contul Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră în beneficiul său;

-încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră în

beneficiul său a plății suplimentare în mărime de 0,1 la sută pentru fiecare zi de

întârziere, în dependență de numărul zilelor de întârziere la momentul emiterii

hotărârii, dar nu mai puțin de 108,23 de lei;

-încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră în

beneficiul său a plății suplimentare în mărime de 0,1 la sută din suma neplătită în

termen (la 01 septembrie 2014), pentru fiecare zi de întârziere;

-încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră în

beneficiul său a compensației de întârziere în sumă de 8 022,41 de lei;

-încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră,

Ludmilei Strat, Sergiu Suvac, Ghenadie Veverița și Dorin Purice în beneficiul său

a câte 1 000 de lei de la fiecare, în contul reparării prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 26 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul central s-a

respins acțiunea depusă de Constantin Culicovschi (vol. II, f.d. 70, 102).

Prin decizia din 22 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Constantin Culicovschi, s-a casat hotărârea din 26 aprilie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central și s-a remis cauza spre rejudecare în prima

instanță, în alt complet de judecată, pe motivul neatragerii în proces în Casei

Naționale de Asigurări Sociale (vol. II, f.d. 135, 136-144).

Prin hotărârea din 07 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

admis parțial acțiunea depusă de Constantin Culicovschi.

S-a anulat ordinul Departamentului Poliției de Frontieră nr. 988/ps din 01

septembrie 2014, ca fiind ilegal.

10

S-a obligat Inspectoratul General al Poliției de Frontieră să întocmească

calculul vechimii în serviciu pentru stabilirea pensiei lui Constantin Culicovschi cu

vechimea în serviciu la 01 septembrie 2014 de 22 ani 01 luni și 12 zile.

S-a obligat Inspectoratul General al Poliției de Frontieră să emită un ordin

privind calculul vechimii calendaristice pentru stabilirea pensiei.

În rest acțiunea depusă de Constantin Culicovschi s-a respins ca neîntemeiată

(vol. III, f.d. 21, 31-58).

În consolidarea soluției emise, prima instanță a indicat că perioada de studii a

reclamantului în Liceu, iar ulterior Colegiul Militar ,,Alexandru cel Bun” atestă

formarea vechimii în muncă a lui Constantin Culicovschi de 22 ani 01 luni și 12

zile.

Acest fapt denotă necesitatea declarării nule a ordinului Poliției de Frontieră

nr. 988/ps din 01 septembrie 2014 cu obligarea Inspectoratului General al Poliției

de Frontieră să întocmească calculul vechimii în serviciu pentru stabilirea pensiei

lui Constantin Culicovschi cu vechimea în serviciu la 01 septembrie 2014 de 22 ani

01 luni și 12 zile.

Totodată, în vederea executării consecințelor privind nulitatea ordinului

Poliției de Frontieră nr. 988/ps din 01 septembrie 2014, urmează a fi obligat

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră să emită un ordin privind calculul

vechimii calendaristice pentru stabilirea pensiei.

Succesiv, prima instanță a conchis că admiterea capătului de cerere privind

obligarea CNAS de a emite decizie privind stabilirea pensiei viagere pentru

vechime în serviciu începând cu 01 septembrie 2014 cu plata acesteia și indexările

cuvenite, ar constitui o substituire de competență a instanței față de CNAS. Or,

CNAS îi revine obligațiunea legală de stabilire a mărimei pensiei și indexărilor în

condițiile legii, precum și includerea veniturilor obținute în mod cumular de către

Constantin Culicovschi.

La fel, Judecătoria Chișinău, sediul Centru a constatat netemeinicia

pretențiilor cu privire la stabilirea existenței și încasarea datoriei Departamentului

Poliției de Frontieră la 01 septembrie 2014 în mărime de 160 448,10 lei, precum și

a plăților suplimentare din suma neplătită și compensațiile suplimentare, întrucât

datele contabile prezentate de partea pârâtă (calculul mijloacelor financiare

achitate) atestă stingerea obligațiunelor bilaterale dintre părți, prin executarea

plăților (vol. I, f.d. 107-111, 170).

Aderent, certificatul Direcției Economie și Finanțe a Departamentului Poliției

de Frontieră confirmă că toate drepturile salariale ale lui Constantin Culicovschi în

prioada în care a fost angajat al Colegiului Național al Poliției de Frontieră au fost

calculate și achitate (vol. I, f.d.195).

Prin decizia din 24 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul depus de Constantin Culicovschi, s-au admis apelurile depuse de

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Casa Națională de Asigurări

Sociale, s-a casat hotărârea din 07 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru și s-a emis o decizie nouă, prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea

depusă de Constantin Culicovschi (vol. IV, f.d. 7-8, 9-44).

Instanța de apel a considerat că prima instanță neîntemeiat a statuat că în

calculul vechimii în muncă a reclamantului urma a fi luată în considerare perioada

în care acesta și-a făcut studiile la Colegiului Militar „Alexandru cel Bun”. Or, în

perioada 01 septembrie 1993 – 05 iulie 1996, în care și-a făcut studiile Constantin

11

Culicovschi, Colegiului Militar „Alexandru cel Bun” a fost o instituție de

învățământ organizat în felul unui liceu, deoarece programul și procesul de studii a

fost liceal, care asigura formarea unei ample culturi generale necesare pentru

continuitatea studiilor în învățământul superior sau mediu de specialitate.

Respectiv, odată cu absolvirea acestuia, Constantin Culicovschi nu a căpătat studii

necesare unei specialități (profesii).

Astfel, înmatricularea și absolvirea Colegiului Militar „Alexandru cel Bun” de

către Constantin Culicovschi nu se consideră încadrare în serviciul militar, care i-ar

permite ca această perioada să fie inclusă în vechimea de muncă pentru stabilirea

pensiei, întrucât nu a avut calitatea de militar, nu a încheiat contract de îndeplinire

a serviciului militar care să denote statutul de militar în perioada de studii.

La fel, Constantin Culicovschi nu putea avea nici calitatea de angajat al

organelor afacerilor interne, deoarece în momentul înmatriculării în instituția de

învățământ avea doar 15 ani și nu putea dispune de calitatea de angajat în poliție,

din motivul neatingerii vârstei necesare.

În această ordine de idei, instanța de apel a conchis că, în perioada efectuării

studiilor la Colegiul Militar „Alexandru cel Bun”, Constantin Culicovschi nu avea

calitatea de subiect special (angajat al poliției sau militar) și, prin urmare, nu cade

sub incidența actelor normative care reglementează și condiționează includerea

perioadei de aflare la studii în vechimea în muncă pentru stabilirea pensiei.

Mai mult ca atât, sunt eronate concluziile primei instanțe întemeiate pe

prevederile Legii despre obligațiunea militară și serviciul militar al cetățenilor

Republicii Moldova nr. 968 din 17 martie 1992 și pe prevederile Hotărârii

Guvernului despre aprobarea Regulamentului cu privire la serviciul în organele

afacerilor interne nr. 334 din 08 iulie 1991.

Or, Legea nr. 968 din 17 martie 1992 a fost abrogată la 18 iulie 2002 prin

Legea nr. 1245 din 18 iulie 2002, iar Hotărârea Guvernului nr. 334 din 08 iulie

1991 a fost abrogată la 03 mai 2013 prin Hotărârea Guvernului nr. 283 din 24

aprilie 2013. Respectiv, aceste norme legale nu mai au aplicabilitate după

abrogare.

Succesiv, instanța de apel a remarcat că prima instanță a anulat ordinul

Departamentului Poliției de Frontieră nr. 988/ps din 01 septembrie 2014 nu doar în

partea stabilirii vechimii în muncă a lui Constantin Culicovschi, dar în întregime,

fără a ține cont că prin acest ordin s-au încetat de drept raporturile de muncă ale lui

Constantin Culicovschi.

Astfel, anularea în întregime a actului administrativ ar genera revenirea la

reîncadrarea în serviciu a lui Constantin Culicovschi, fapt ce excede limitele

pretențiilor acțiunii.

În partea pretenției cu privire la anularea răspunsului nr. 35/2-3-C-217/14 din

21 octombrie 2014 la cererea prealabilă din 22 septembrie 2014 instanța de apel a

notat că, potrivit Legii contenciosului administrativ, acesta nu poate constitui

obiect al controlului judecătoresc.

Cu referire la apelul depus de Constantin Culicovschi, Curtea de Apel

Chișinău a decelat că datelor contabile prezentate de Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră atestă stingerea obligațiunelor bilaterale dintre părți prin

executarea plăților (vol. I, f.d. 107-111, 170).

Totodată, potrivit certificatului Direcției Economie și Finanțe a

Departamentului Poliției de Frontieră, se confirmă că toate drepturile salariale ale

12

lui Constantin Culicovschi în prioada în care a fost angajat al Colegiului Național a

Poliției de Frontieră au fost calculate și achitate (vol. I, f.d. 195).

Respectiv, ca pretenții subsecvente, captele de cerere cu privire la încasarea

plății suplimentare în mărime de 0,1 la sută din suma neplătită în termen (la 01

septembrie 2014), pentru fiecare zi de întârziere; încasarea compensației de

întârziere în mărime de 8 022,41 de lei, deasemenea urmează a fi respinse ca

neîntemeiate.

Cu referire la pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral instanța de

apel a reținut că aceasta rezultă din capetele de cerere privind anularea actelor

administrative și încasarea sumelor, care au fost respinse de instanță. Astfel, pe

cale de consecință, urmează a fi respinsă și pretenția cu privire la repararea

prejudiciului moral.

La 26 decembrie 2020, Constantin Culicovschi a depus prin poșta electronică

la Curtea de Apel Chișinău recurs nemotivat împotriva deciziei din 24 decembrie

2019 (vol. IV, f.d. 52-53).

La 10 martie 2020, Constantin Culicovschi a depus la Curtea Supremă de

Justiție motivarea recursului împotriva deciziei din 24 decembrie 2019, solicitând

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei recurate și emiterea unei decizii

noi, prin care să fie admisă integral acțiunea în sensul formulat.

Argumentele recursului în esență se rezumă la reiterarea temeiurilor de fapt și

de drept ale cauzei, cuprinse în cererea de chemare în judecată, cererea de

modificare a pretențiilor acțiunii și cererea de apel.

Suplimentar recurentul a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, și anume Hotărârea Guvernului nr. 821 din 15 decembrie

1992, Legea despre obligațiunea militară și serviciul militar al cetățenilor RM

nr. 968 din 17 martie 1992, pct.7 lit. a) și b) și pct. 8 lit.c) din Hotărârea

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994.

La fel, a opinat că instanța de apel a aplicat eronat mai multe legi și acte

legislative care nu trebuiau să fie aplicate, și anume:

-Legea cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea patriei nr. 1245 din

18 iulie 2002, deoarece a fost aplicată pentru perioada anilor 1993-1996, deși nu

are efect retroactiv.

-Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005, deoarece a

fost aplicată pentru perioada anilor 1993-1996, deși nu are efect retroactiv;

-Legea cu privire la poliție nr. 416-XII din 18 decembrie 1990, deoarece este

irelevantă speței, întrucât perioada de studii în Colegiul Militar „Alexandru cel

Bun” a fost integral reglementată de Legea nr. 968 din 17 martie 1992;

-Legea nr. 152 din 17 iulie 2014 (Codul educației), în vigoare din 24

octombrie 2014), deoarece a fost aplicată pentru perioada anilor 1993-1996, deși

nu are efect retroactiv;

-Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22 decembrie 2017, care

este irelevantă în speță, deoarece prin intermediul ei se încearcă a dovedi

aplicabilitatea Legii nr. 1245 din 18 iulie 2002 pentru perioada anilor 1993-1996,

la data demisionării – 01 septembrie 2014. Legea nr. 100 din 22 decembrie 2017

nu trebuia sa fie aplicată întrucât nu are efect retroactiv;

-prevederile pct. 7 lit.d) și c) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie

1994 au fost aplicate greșit, deoarece Constantin Culicovschi nu și-a făcut studiile

în instituții de învățămînt superior, altele decât domeniile milităriei, securității și

13

ordinii publice, la secția cu frecvență și nu a făcut serviciul în Forțele Armate,

organele securității de stat și afacerilor interne ale fostei U.R.S.S., precum și ale

altor state.

-Hotărârea Guvernului cu privire la preluarea atribuțiilor de plată a pensiilor

și prestațiilor sociale militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,

sistemului penitenciar, ofițerilor de protecție și colaboratorilor organelor securității

statului și Centrului Național Anticorupție nr. 1427 din 28 decembrie 2016 nu este

aplicabilă speței, deoarece se referă doar la beneficiarii de pensii a căror pensii au

fost stabilite până la 31 decembrie 2016;

-Hotărârea Guvernului nr. 495 din 23 iulie 1992 este irelevantă în speță,

deoarece Constantin Culicovschi a fost înmatriculat la studii în Colegiul Militar

„Alexandru cel Bun” din 01 septembrie 1993, ziua din care Liceul Militar

„Alexandru cel Bun” nu mai exista, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 550 din 01

septembrie 1993;

-Hotărârea Guvernului cu privire la reorganizarea procesului de studii în

Colegiul Militar „Alexandru cel Bun” nr. 292 din 29 mai 1996 (în vigoare din 28

iunie 1996) este irelevantă în speță, deoarece data de 28 iunie 1996 a fost ultima zi

de aflare a lui Constantin Culicovschi în acest Colegiu. Ulterior, în baza ordinului

comandantului Colegiului Militar nr. 151 29 iunie 1996, a fost transferat pentru

continuarea studiilor militare în Academia Națională a Trupelor de Grăniceri a

Ucrainei din or. Hmelnițki.

În opinia recurentului, instanța de apel a interpretat în mod eronat Legea, când

a constatat că statutul de elev al lui Constantin Culicovschi în cadrul Colegiului

Militar „Alexandru cel Bun” derivă din prevederile pct. 3 din Hotărârea

Guvernului nr. 550 din 01 septembrie 1993. Prin prisma art. 2 din Legea nr. 968

din 17 martie 1992 (în vigoare în perioada 1993-1996), statutul său în cadrul

Colegiului Militar „Alexandru cel Bun” a fost de elev din instituție de invățământ

militar, care se numește militar.

Pentru a confirma statutul său de militar în această perioadă a fost administrat

suport probator pertinent, care a fost lăsat fără apreciere de către instanța de apel, și

anume Livretul militar LM nr.254522; Adeverința Centrului Militar al

municipiului Chișinău nr. 46 din 10 decembrie 2015; Foaia matricolă; Referință

asupra stagiului militar la 01 iulie 2001; Carnetul de muncă AB 0225026;

Legitimație de învoire; Bilet de voie; Extrasul din Ordinul Comandantului

Colegiului Militar „Alexandru cel Bun” nr. 277 din 28 noiembrie 1994;

Caracteristica de serviciu; Карта медицинского освидетельствования

поступающего в военно-учебное заведение; și angajamentul.

Consideră că instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 7 din Codul

civil referitor la aplicabilitatea legilor în timp, fapt ce a succedat aplicarea eronată

a Legii nr. 1245 din 18 iulie 2002 pentru perioada anilor 1993-1996.

Instanța de apel nu s-a clarificat din oficiu, în temeiul articolului 219 alin. (1)

din Codul administrativ în situația din speță de emitere a ordinului

Departamentului Poliției de Frontieră nr. 988/ps din 01 septembrie 2014, în care nu

era stabilit dreptul său la pensie în baza tuturor probelor legal admisibile.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău nu a stabilit toate circumstanțele necesare

cauzei pentru calculul vechimii sale în muncă.

14

La fel, recurentul consideră că instanța de apel nu a respectat obligația de a

cerceta din oficiu starea de fapt, în special să examineze minuțios ordinul

Departamentului Poliției de Frontieră nr. 988/ps din 01 septembrie 2014 și nu a

răspuns la principala întrebare „de ce Constantin Culicovschi consideră ilegal

ordinul în partea nestabilirii dreptului la pensie” și „de ce lui Constantin

Culicovschi nu i s-a stabilit dreptul la pensie”, dacă la data eliberării vechimea

calendaristică constituia 21 ani 00 luni 00 zile. Aceasta din oficiu trebuia să se

clarifice ce vechime în serviciu a acumulat Constantin Culicovschi la 01

septembrie 2014.

Curtea de Apel Chișinău neîntemeiat și vicios nu a recunoscut ca probe actele

legal emise de organele oficiale ale Republicii Moldova, în special Carnetul de

muncă AB 0225026 și Livretul militar LM nr. 254522.

La judecarea cauzei nu s-a ținut cont de faptul că, la demisionare, Constantin

Culicovschi a achitat valoarea restantă a uniformei. Acest fapt denotă, prin prisma

art. 39 alin. (10) din Legea nr. 283 din 28 decembrie 2011, că de facto la

demisionare avea dreptul la pensie, care nu a fost indicat în ordinul

Departamentului Poliției de Frontieră nr. 988/ps din 01 septembrie 2014.

Succesiv, recurentul a relevat că instanța de apel nu și-a argumentat concluzia

referitor la netemeinicia soluției primei instanțe de a anula ordinul

Departamentului Poliției de Frontieră nr.988/ps din 01 septembrie 2014.

Dealtfel, aprecierea instanței de apel asupra netemeiniciei soluției primei

instanțe de a obliga Inspectoratul General al Poliției de Frontieră să întocmească

calculul vechimii în serviciu pentru stabilirea pensiei cu vechimea în serviciu la 01

septembrie 2014 de 22 ani 01 luni și 12 zile, precum și obligarea Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră să emită un ordin privind calculul vechimii

calendaristice pentru stabilirea pensiei contravine prevederilor Hotărârii

Guvernului nr. 434 din 19 iunie 2012.

Finalmente, recurentul a invocat că instanța de apel s-a pronunțat selectiv

asupra argumentelor invocate în apelul său, a ignorat și nu s-a pronunțat asupra

motivelor invocate în referințele depuse de Constantin Culicovschi asupra

apelurilor intimaților și a trecut cu vederea și s-a pronunțat doar parțial asupra

motivelor invocate în cererea de chemare în judecată referitor la capetele de cerere

formulate față de pârâți.

În cauza din speță instanța de apel a dat prioritate și și-a întemeiat motivarea

deciziei sale pe probele prezentate de pârâți, fără a le contrapune cu probatoriul

administrat de Constantin Culicovschi.

Aceste fapte denotă lipsa de echidistanță și imparțialitate a instanței de apel la

judecarea cauzei.

La 11 martie 2020, Curtea Supremă de Justiție a epxediat prin poștă pentru

notificare Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, Ludmilei Strat, Sergiu

Suvac, Ghernadie Veverița, Dorin Purice, Casei Naționale de Asigurări Sociale și

Ministerului Apărării recursul depus de Constantin Culicovschi, cu expedierea în

adresa acestora a copiei recursului.

La 18 martie 2020, Ministerul Apărării a depus prin poștă electronică referință

asupra cererii de recurs, prin care a solicitat declararea acestuia ca inadmisibil.

La 24 martie 2020, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus prin

poștă electronică referință asupra cererii de recurs, prin care a solicitat declararea

acestuia ca inadmisibil.

15

Intimații Ludmila Strat, Sergiu Suvac, Ghernadie Veverița, Dorin Purice și

Casa Națională de Asigurări Sociale nu au făcut uz de dreptul lor procedural de a

depune referință asupra recursului.

Efectuând controlul judiciar al hotărârii contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs, completul de admisibilitate al completului specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, prin Legea

nr. 116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii

Moldova. Conform art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod a intrat

în vigoare la 01 aprilie 2019.

Potrivit art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina

în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare

a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător

pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor

judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat

pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ se vor verifica prin prisma Codului administrativ și aici

instanța de recurs, cu referire la termenul de depunere a recursului, reține că, în

sensul art. 245 alin. (1) din Codul administrativ recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Conform art. 245 alin. (2) din Codul administrativ, motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 24 decembrie 2019 și notificată

lui Constantin Culicovschi la 11 februarie 2020, fapt confirmat prin semnătura

olografă aplicată pe avizul de recepție a corespondenței DS9350012862AS

(vol. IV, f.d. 46).

Completul de admisibilitate al instanței de recurs consideră că recurentul

Constantin Culicovschi s-a conformat prevederilor legale și a repsectat termenele

instituite de legiuitor la art. 245 din Codul administrativ pentru demararea căii de

atac în ordine de recurs, deoarece recursul nemotivat a fost depus prin poștă

electronică la 26 decembrie 2019, iar motivarea recursului la 10 martie

2020(f.d. 52-53, 65 ).

Fiindcă fondul cauzei a fost examinat prin prisma Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 și prevederilor din Codul de

procedură civilă, instanța la soluționarea recursului se va conduce tot de aceste

prevederi.

16

Astfel, examinând temeiurile recursului depus de Constantin Culicovschi, în

raport cu materialele cauzei de contencios administrativ, completul de

admisibilitate al completului specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

Verificând motivele de casare invocate în recurs, completul atestă că

Constantin Culicovschi a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care

instanța de apel a apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele

cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin

de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul de admisibilitate constată că, argumentele invocate în recurs

nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în

cele expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) din Codul de procedură

civilă părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul

în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în

recursul depus de Constantin Culicovschi nu se regăsesc asemenea aspecte.

Completul de admisibilitate menționează că, recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

17

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă Constantin Culicovschi și, respectiv, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul de admisibilitate al completului

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Constantin Culicovschi.

Conform art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și în

conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Constantin Culicovschi se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

18