2ra-516/20 — restituirea valorii bunurilor

Dosarul nr. 2ra-516/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.Gh.Stratulat)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.M.Guzun, L.Pruteanu, V.Buhnaci)

Î N C H E I E R E

25 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Borșci Victor, Pișl Natalia,

Moroz Vera, Celovschii Alexandr, Cevolschi Vladimir reprezentați de avocatul

Răileanu Petru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Celovschii

Alexandr, Celovschii Vladimir, Borșci Victor, Pișl Natalia și Moroz Vera

împotriva Primăriei mun. Chișinău, Comisiei municipale privind restituirea

valorii bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor

politice, privind anulare deciziei și obligarea recuperării valorii lotului de pământ,

împotriva deciziei din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 24 iulie 2014 Celovscaia Ludmila, Borșci Victor, Pișl Natalia și Moroz

Vera au depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău,

Comisiei municipale prin care au solicitat anularea deciziei nr. 8.8 din 10 aprilie

2014, comunicate prin scrisoarea nr. 02-109/368 din 21.05.2014; obligarea

restituirii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice a familiei Borșci

(soții Maria și Alexandr) și anume lotul de pământ cu suprafața de 5000 m2, situat

în XXXXX, iar în cazul imposibilității restituirii acestuia recuperarea valorii

lotului de pământ cu suprafața de 5000 m2, situat în XXXXX, evaluat prin

aplicarea prețurilor de piață, în vigoare la data examinării cererii.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin hotărârea din 15 mai 2012 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău a fost admisă parțial cererea de chemare în

judecată a petiționarilor Celovscaia Ludmila, Borșci Victor, Pișl Natalia și Moroz

Vera prin care, s-a constatat acceptarea de către aceștia a succesiunii rămase după

decesul părinților lor Borșci Maria decedată la XXXXX și Borșci Alexandr,

decedat la XXXXX, și locul deschiderii succesiunii XXXXX. Totodată, s-a

constatat faptul că, în urma supunerii familiei Borșci (soții Maria și Alexandr)

represiunilor politice, care ulterior au fost reabilitați, acestora li s-a confiscat lotul

de pământ cu suprafața de 5000 m2, situat în XXXXX, în rest cerința privind

1

constatarea faptului confiscării a celorlalte bunuri în legătură cu represiunile

politice, a fost respinsă ca neîntemeiată. Hotărârea nominalizată a intrat în vigoare

la 04 iunie 2012.

Au afirmat că la 07 februarie 2014, în conformitate cu Legea Nr. 1225 din

08.12.1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice au înaintat către

Primăria municipiului Chișinău o cerere înregistrată cu nr. P-1023/14 privind

constituirea unei comisii de evaluare a terenului conform hotărârii judecătorești

din 15 mai 2012 cu restituirea costului terenului sau atribuirea în proprietate un

alt lot de pământ de valoare egală cu o suprafață de 5000 m2 în municipiul

Chișinău.

Au notat că, prin decizia nr. 8.8 a Comisiei municipale privind restituirea

valorii bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor

politice, precum și achitarea compensațiilor în cazul decesului ca urmare a

represiunilor politice, prin scrisoarea nr. 02-109/368 din 21 mai 2014 a fost

explicat că „în baza art. 12.121 al Legii nr. 1225 din 08.12.1992 privind

reabilitarea victimelor represiunilor politice, Hotărârii Guvernului nr. 627 din

5.06.2007 pentru aprobarea regulamentului privind restituirea valori bunurilor

prin achitarea de compensații în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice,

în temeiul procesului-verbal nr. 8 din data de 10 aprilie 2014 al Comisiei

municipale privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensații

perrsoanelor supuse represiunilor politice, precum și achitarea compensațiilor în

cazul decesului ca urmare a represiunilor politice, Comisia a decis de a respinge

cererea Liudmilei Celovscaia, Nataliei Pișl, Verei Moroz și a lui Borșci Victor,

moștenitori legali a lui Borșci Alexandr și Borșci Maria, care au deținut avere în

XXXXX, privind achitarea compensației pentru lotul de pământ”.

Au menționat că, cu scrisoarea Primăriei municipiului Chișinău nr. 02-

109/368 din 21 mai 2014 și decizia Comisiei indicată mai sus, au făcut cunoștință

la 30 iunie 2014, fapt consemnat în registrul de ieșire a corespondenței Primăriei

municipiului Chișinău.

Au considerat că decizia nr. 8.8 a Comisiei municipale privind restituirea

valorii bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor

politice, precum și achitarea compensațiilor în cazul decesului ca urmare a

represiunilor politice, este ilegală în fond, ca fiind emisă contrar prevederilor legii,

care urmează a fi anulată, în tot cu obligarea pârâtului Primăriei municipiului

Chișinău de a restitui bunurile confiscate în urma represiunilor politice a familiei

Borșci (soții Maria și Alexandr) și anume lotului de pământ cu suprafața de 5000

m2, situat în XXXXX, iar în cazul imposibilității restituirii acestuia recuperarea

valorii lotului de pământ cu suprafața de 5000 m2, situat în XXXXX, evaluat prin

aplicarea prețurilor de piață, în vigoare la data examinării cererii.

Prin hotărârea din 12 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediu Centru

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de reprezentantul apelanților Borșci Victor, Pișl Natalia, Moroz

Vera, Celovschii Alexandr, succesorul defunctei Celovscaia Ludmila și

Celovschii Vladimir, succesorul defunctei Celovscaia Liudmila, avocatul Răilean

2

Petru și s-a menținut hotărârea din 12 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău

sediu Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că Celovschii Alexandr,

Celovschii Vladimir, Borșci Victor, Pișl Natalia și Moroz Vera, nu au dreptul la

compensarea valorii bunului confiscat și anume a lotului de pământ cu suprafața

de 5000 m2, situat în XXXXX. Or, conform art.12 alin. (2) al Legii privind

reabilitarea victimelor represiunilor politice nr.1225 din 08.12.1992, nu se

restituie terenurile, pădurile, plantațiile multianuale, obiectivele scoase din

circuitul civil, precum și alte bunuri confiscate, naționalizate sau scoase în orice

alt mod din posesie din considerente ce nu au legătură cu represiunile politice.

La 09 ianuarie 2020 Borșci Victor, Pișl Natalia, Moroz Vera, Celovschii

Alexandr, Cevolschi Vladimir reprezentați de avocatul Răileanu Petru au declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel conform art.373

alin.(5) Cod de procedură civilă, este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Ca temei de drept a invocat și prevederile art. 432, alin.(2) lit.c) din Codul

de procedură civilă care statuează că, se consideră că normele de drept material

au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească a

interpretat în mod eronat legea.(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 08

octombrie 2019 și a expediat decizia participanților la proces la 07 noiembrie

2019 (f.d.234), însă date despre recepționarea deciziei instanței de apel la

materialele dosarului lipsesc.

Astfel, cererea de recurs declarată la 09 ianuarie 2020 de către Borșci Victor,

Pișl Natalia, Moroz Vera, Celovschii Alexandr, Cevolschi Vladimir reprezentați

de avocatul Răileanu Petru este depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

3

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 17

februarie 2020 instanța de recurs a comunicat intimatei recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f. d.12, vol.II), iar potrivit avizului de recepție

recursul a fost recepționat de către Primăria municipiului Chișinău la 19 februarie

2020 (f.d.14).

Până la data examinării recursului, referință asupra recursului intimata nu a

depus.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

4

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Borșci Victor, Pișl Natalia, Moroz

Vera, Celovschii Alexandr, Cevolschi Vladimir reprezentați de avocatul Răileanu

Petru.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Borșci Victor, Pișl Natalia,

Moroz Vera, Celovschii Alexandr, Cevolschi Vladimir reprezentați de avocatul

Răileanu Petru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5